Publicat: 9 Februarie, 2017 - 18:21

  Într-unul dintre editorialele trecute, care se chema „Urnele sau Cătușele?”,  afirmam că  disputa din România acestor zile este între voința populară exprimată la vot și concretizată în decizii ale Guvernului, pe de o parte, și ofensiva de neimaginat a Sistemului securist, alertat în fața perspectivei de a pierde din puterile discreționare în stat.

Demisia lui Florin Iordache de la Ministerul Justiției a  dat un răspuns: Cătușele au înfrînt Urnele.

Ministrul pleacă, Sistemul e biruitor și-și continuă marșul infernal peste reguli, norme și principii democratice. Nu mai departe decât ieri, în plenul Parlamentului, trei lideri importanți de partide arătau starea reală de lucruri din Rămânia. Liderul UDMR afirma că „statul de drept este o ficțiune grotescă și o glumă proastă”. Fostul președinte al țării, acum senator și lider de partid de opoziție, denunța obsesia trimiterii oamenilor în pușcărie, afirmând că în toată Europa, numărul dosaerelor pentru abuz în serviciu nu atinge 100, în timp ce în România sunt peste 2.700! Iar președintele Senatului  acuza, din nou, beția puterii de care sunt cuprinse instituțiile de forță, ale căror șefi „folosesc guverne și miniștri pentru a obține și mai multă putere”. În orice stat din lume, asemenea teme ridicate la un asemenea nivel, în forul legislativ național,  ar alarma întreaga societate și ar determina, cu adevărat, ieșirea oamenilor în stradă. La noi, e pace și liniște, ministrul pleacă, Sistemul jubilează, anunță obiectivul următor – demisia Guvertnului -  și pregătește asaltul final, cel asupra Parlamentului, cu ocazia dezbaterii OUG 13 și 14.

Pancartele noi sunt date în lucru, proviziile din piață se reînnoiesc, liniile de protestatari se schimbă ca la hochei. Rebeliunea procurorilor e în plină înflorire, anchetarea Guvernului de căter DNA pentru emiterea ordonanțelor continuă cu spor. Iohannis râde de parcă ar strâmba în dinți lingura musafirilor  și-și vede, pas cu pas, de pohta ce-o pohtește, de a schimba majoritatea rezultată prin vot pentru a-și pune Guvernul Său. Lucru până la care nu mai e mult...

Demisia lui Iordache mai are o semnificație și pentru partidul câștigător al alegerilor, și anume arată incapacitatea PSD de a-și apăra voturile obținute. Pentru că, a da satisfacție celor care nu te-au votat, trimițând la plimbare un ministru care a procedat corect, dar a vorbit prost, înseamnă, de fapt, aruncarea la coș a voturilor primite.

PSD a pierdut partida OUG 13 arătându-și goliciunea politică: n-are comunicatori, n-are idei, n-are personalități verticale, care să nu se îndoaie în furtuna stârnită de zgomotul cătușelor. Toți merg pe burtă, de frica lui Dragnea și lăsându-l pe Dragnea să spună tot, despre tot. Singurul care mai aleargă pe la televiziuni, să reprezinte PSD-ul pe orice temă, bate apa în piuă cu sângele vărsat la Revoluție, în loc să spună, de pildă, că anchetarea oamenilor pe baza unor articole neconstituționale este o crimă...Iar Dragnea, din motivele cunoscute, merge cu frâna de mână trasă, că tot e el inginer de auto, pe ideea să fie bine ca să nu fie rău.

Ceea ce n-a învățat este Dragnea că, atunci când ești cu lupii, urli ca lupii, nu faci pe mielul... DC News a făcut un sondaj pe site-ul propriu, imediat după ședința de marți a Parlamentului, lansând întrebarea „Cum vi s-a părut reacția lui Dragnea după discursul lui Iohannis din Parlament?". Răspunsurile au arătat astfel: trebuia să fie mai împăciuitoare – 2797, corectă – 7690 și trebuia să fie mai dură -  12.273! Sondaj mic, dar semnificativ. Cam asta este și proporția opțiunilor celor care susțin sau au votat PSD și care vor înfrângerea rebeliunii procurorilor și abolirea Sistemului securist ce deține puterea ocultă în stat.(Pentru cei care, pe bună dreptate,  au frisoane la citirea cuvântului „rebeliune”, amintesc că, potrivit DEX,  termenul definește „acte de violenţă sau de ameninţare cu forţa îndreptate împotriva organelor puterii de stat, ale administraţiei de stat ori ale reprezentanţilor acestora cu scopul de a împiedica în orice mod exerciţiul liber al mandatului sau funcţiei lor“. Cred că nu trebuie explicat prea mult ce înseamnă anchetarea de către DNA a unui Guvern aflat în exercițiul funcțiunii. Și nici că revendicările din stradă au ca scop exact doborârea Guvernului legitim rezultat din alegeri. Guvernul e împiedicat să guverneze şi obligat să-şi anuleze propriile acte. Strada, la îndemnul instigatorului Iohannis, împiedică exerciţiul liber al celor care au câştigat un mandat de la popor. Rebeliune ca la carte).

Știm ce urmează, dar problema este ce se poate face pentru ca Planul B despre care vorbea Iohannis să nu se realizeze? Personajul cheie de care vor depinde acțiunile viitoare al Guvernului în direcția salvării, cât se mai poate, a statului de drept  va fi viitorul ministru al Justiției.

Sunt puține șanse ca vreun om corect din PSD să mai vrea să-și asume funcția asta. Vreun infiltrat dintre cei despre care vorbea  Dragnea – e posibil. Sau dintre acoperiții tunși regulamentar.

Un lider de partid nepoarlamentar îi sugera, cu decență, premierului, s-o desemneze pe judecătoarea Dana Gîrbovan, președinta UNJR. Ar fi o soluție bună, deși există riscul ca mașinăria dâmbovițeană să-i tocească rapid spiritul critic. Pentru că așa pare să se fi întâmplat cu judecătoarea Gabriela Baltag, fostă președintă a AMR, cu prestații absolut remnarcabile în aceasastă caliate, colegă redutabilă de baricade cu dna Gîrbovan, dar care, odată intrată în CSM, nu i s-a mai auzit vocea – nici măcar cu vreo opinie sepoarată la voturile absurde de pe-acolo, așa cum au fost pentru recenta sesizare a CCR.

Un jurnalist aruncă și ipoteza de încercare a revenirii Ralucăi Prună pe acest post, tocmai ca un semn de împăcare cu strada...N-aș vrea să comentez prea mult...

Dar, dacă tot e la modă jocul de-a propunerile, aș avansa și eu un nume de viitor ministru al Justiției: Traian Băsescu. N-aș vrea ca vreun cititor să-mi dea cu textele în cap...Îmi păstrez intacte opiniile despre acest om, care a făcut un imens rău țării – un rău a cărui față hidoasă o vedem inclusiv în aceste zile. În perioada când el era în plină glorie  (2009-2012)  – și nu acum, când nu prea mai e la butoane - am scris 666 (!)  editoriale, strânse în trei volume,  despre toxicitatea acestui personaj, avertizând de pe-atunci  asupra consecințelor cumplite pe care le are „proectul” său politic de a-și lichida adversarii la adăpostul demagogic al luptei anti-corupție.. Acum el însuși se lovește de colții propriei creației. Mulți sunt uimiți de viteza cu care s-a răsucit la 180 de grade, devenind, cum spun siderați chiar vechii săi admiratori, cel mai antibăsist dintre antibăsiști.

Băsescu știe unde să atace Sistemul pentru că el l-a creat. Obligat de viață și de situația familiei, Băsescu s-a răspopit, a devenit criticul cel mai curajos și competent (!) al monstruozităților Binomului.

La mijloc mai este și un calcul de popularitate pe care Băsescu, cu instinctul său de animal politic, l-a făcut destul de repede – și anume de a ocupa nișa luptei pentru drepturile omului și libertăți cetățenești. Era limpede că acest subiect va deveni principal pe agenda publică, după un deceniu de băsism anti-democratic. Deocamdată, pe acest front, prioritatea o are Călin Popescu Tăriceanu – liberal autentic, politician care crede în principiile pe care le evocă și le apără. Băsescu s-a lipit acolo, chiar dacă vine din direcție diferită. În rest, PSD, PNL, USR sunt la pământ la acest capitol.

Prin urmare, există și o rațiune politică în gestul lui  Băsescu de a ridica din țărână steagul de luptă împotriva propriului Sistem. Băsescu îi știe pe toți și are autoritate asupra tuturor – de la Kovesi la Lazăr și subalternii lor. Le știe melicurile și modul de lucru. Nu se intimidează și-i domină poe toți cu idei și abordări greu de anticipat. Și mai are două calități: știe carte (s-a văzut cum a argumentat în favoarea OUG 13 la moțiunea de cenzură) și știe să comunice. Demonstrează cu egală ușurință un adevăr, dar și opusul acestuia.

 

Îl văd pe Băsescu ministru la Justiției întrucât creatorul fiarei pare să fie singurul capabil să se ia la trântă cu ea. Rinocerul procuraturii zburdă prin viețile oamenilor și nu văd pe altcineva capabil să-l doboare.

Băsescu este singurul care ne poate scăpa de furia rinocerilor care umblă prin oraș cu cătușe pe sub haină.

Topic: 

Format: