Publicat: 27 Ianuarie, 2020 - 00:00

Cu ani în urmă, un critic literar scria despre Mihail Gălățanu că ar fi „Vezuviul nouăzecismului românesc”, în stare să producă, dacă se ambiționează, sute de erupții de lavă lirică, fluidă și arzătoare, pe secundă. Un poet predispus continuu la orgasm existențial. Un poet care părea disponibil la cât mai multe registre ale limbajului.

Poetul însuși declara pe atunci „Am visat să fiu unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii, din toate timpurile. Şi cel mai bun făcător de gazete din România.” Era vremea în care era acuzat de multe ori de impostură în poezie, vremea în care Parchetul din Brașov, la sesizarea mai multor cetățeni din America, deschisese un dosar (în 2001) de urmărire penală pentru ofensă adusă sentimentului patriotic național și moralei creștine. Criticii Nicolae Manolescu și Alex Ștefănescu au sărit în apărarea poetului și au convins Parchetul să închidă dosarul și să nu mai amestece în treburile artiștilor.

Între alți critici, Gheorghe Grigurcu afirma la vremea aceea că „poetul Mihail Gălățanu impresionează printr-o virtuozitate care pare a fi pus la contribuție cu maximum de profit câteva zone ale liricii. Gălățanu posedă un mecanism creator foarte complex, un dar prodigios al naturii în similitudine cu mirabilele înzestrări precoce ale muzicienilor. Lirica lui Mihail Gălățanu este ca un jet de plasmă, străbate tot, dizolvă conveniențele.”  „Acestui Mihail Gălățanu care a <<dezvirginat>> limba română se cuvine să-i recunoaștem doua calități: o expresivitate pe care nu am mai întâlnit-o de la Jurnalul de sex al lui Geo Bogza și o vitalitate menită a detabuiza limba. Bardul nostru are discursul fierbinte, lasciv.” Între timp, după frenezia creativă și editorială din anii '90, Mihail Gălățanu pare sa fi descoperit „deliciile specializării”. Ambițiile i s-au temperat. Chiar dacă, în mod cert, continuă să susțină „Nu îmi doresc glorie, dar râvnesc foarte mult recunoaşterea lucrului mâinilor mele”, iar acest lucru, scrisul, „este o pasiune rușinoasă ca autosatisfacerea.”

Am făcut toate aceste precizări pentru cei care – sigur sunt și dintre aceștia – nu-l cunosc pe Mihail Gălățanu, nici poezia lui, nici evoluția lui. Cum rostul acestei rubrici a fost dintotdeauna doar unul de semnalare, pentru ca, în marea de titluri care apar la sute de edituri, cititorul să găsească măcar câte un reper, nu vom trece la alte considerații valorice, subliniind însă originalitatea și subtilitatea poetului. Un îndemn la lectură. Și vom selecta două poeme, spre a stârni interesul:

„Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochiului,/ cum zice psalmistul,/ Şi ia odată moartea de pe mine./ (Orice carte de poezie trebuie să fie/ o chilie în care intri să te rogi/ văruită pe dinăuntru,/ lasă-ţi papucii afară.)/ (Nu carte de fală,/ ci doar o pătrăţică de rugăciune,/ cu o fereastră sus/ zăbrelită/ în care/ tu îngenunchi/ cu foc,/ ca un templier din vechime.)/ Dă-mi mie, Doamne, loc de închinăciune în carte/ Şi de slavă, şi de preamărire/ Pentru tine./ Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochiului,/ Cum zice psalmistul,/ Îndepărtează moartea de la mine.”

Și:

„La patruzeci de ani,/ am început/ să scriu/ istoria geniului.// Dar cartea mea/ despre geniu/ era/ deja/ scrisă.// Prin naşterea mea./ Era scrisă,/ prin moartea mea,/ deasemeni.// Şi era scrisă/ prin naşterea/ şi moartea/ a mii de oameni.// Geniile,/ sfinţii,/ proorocii,/ oamenii pustiei,/ savanţii,/ oamenii de ştiinţă de renume mondial,/ muzicieni,/ poeţi,/ artişti,/ romancieri,/ balerini,/ oameni ai condeiului - cum zice clişeul,/ compozitori,/ eseişti, ba mai rar/ chiar critici literari.// Şi viaţa mea,/ şi moartea mea/ erau scrise.// De visu,/ vise cu vise.// Vise de vise. Vise/ cusute/ cu vise./ Împletite/ cu alte vise. Boţite./ Cu ochii curaţi.// Vise. Mai mult/ ordonate,/ şi tot/ mai puţine/ abscise.// Vise însăilate,/ cu greu,/ lângă vise.// Abia întremate.// Vis lângă vis,/ stătea/ viaţa mea visă./ Lisă. Scrisă./ Nescrisă./ Pe jumătate. Întâmplată./ Promisă./ Lui Dumnezeu.// Viaţa mea, dulce,/ răpitoare,/ monalisă.// Viaţa mea pătimaşă./Viaţa mea potaisă.// Viaţa mea/ cu gust/ de clisă.”

 

Mihail Gălățanu - Corpul de glorie. Antologie. Editura Junimea, colecția Atrium. 160 pag.

 

Topic: 

Format: