Publicat: 27 Februarie, 2020 - 00:00

De aproape 250 de ani personalitatea lui Giacomo Casanova fascinează, a fost prezentată în fel și chip, cavaler, supirant, cuceritor de femei, intrigant, diavol, memoriile i-au fost tipărite în zeci de ediții, prescurtate sau dimpotrivă adnotate, traduse în numeroase alte limbi, s-au scris cărți de istorie și romane despre el. Cel mai recent este cel pe care îl semnalăm astăzi, apărut în original în 2018, încununat cu Premiul Emilio Salgari, dedicat literaturii de aventuri. Autorul adaugă la final o notă uriașă cu o parte dintre cărțile care l-au avut ca erou pe Casanova.

Autorul este Matteo Strukul, cel mai cunoscut autor italian de romane istorice, opera sa multipremiată fiind tradusă în peste 20 de limbi. S-a născut în 1973, la Padova, unde a studiat Dreptul; a obținut titlul de doctor în Drept European la Universitatea Ca’ Foscari din Veneția. După cum declară el însuși, trăiește în mai multe locuri, împărțindu-și timpul între Padova natală, Berlin și Transilvania. A publicat până în prezent douăzeci de romane, două biografii muzicale, romane grafice, benzi desenate și proză scurtă, lucrând de asemenea și ca traducător. În anul 2009, împreună cu Matteo Righetto, a pus bazele mișcării literare SugarPulp, devenind curând și directorul artistic al Festivalului SugarCon. Din 2015 este directorul artistic al Festivalului Chronicae, primul festival italian dedicat exclusiv romanului istoric.

„De prea multe ori în viață am plătit dublu ceea ce credeam a‑mi fi oferit din prietenie.“ Însă pentru dragoste Casanova a plătit o singură dată. Soarta lui și a celei care i-a furat inima este hotărâtă într-un joc al intrigilor politice și al hazardului ce se desfășoară, pe rând, în luminile orbitoare ale unui palazzo somptuos, în clarobscurul unui canal cu gondole tremurându-i pe ape și în bezna unei temnițe unde Inchizitorul Negru își așteaptă victima.
„Combinând elementele romanului istoric și de aventuri cu cele ale romanului libertin și apelând la o documentare solidă pentru a susține ficțiunea – scriu editorii români -, Matteo Strukul îmbogățește cu tușe inedite portretul lui Giacomo Casanova, cel mai faimos seducător din istorie. Eroul său este un iubitor al cărților și teatrului, un călător, un alchimist, o figură extrem de complexă și de interesantă.”„Casanova – preciza Strukul într-un interviu -, e adevărat, a fost protagonistul altor romane (…), dar lipsea o narațiune modernă care să pună accentul pe un personaj ce merită să fie cunoscut. Casanova e un libertin, deci un seducător, dar și un rebel, un outsider, cum se spune azi, și un bărbat care făcea marketing pentru el însuși.“

Tot editorii sugerează succint acțiunea: În 1775, proaspăt întors la Veneția, iubit și urât deopotrivă de cetățenii Serenissimei Republici, Giacomo Casanova o întâlnește pe duplicitara contesă austriacă Margarethe von Steinberg, care-i propune s-o cucerească pe tânăra și virtuoasa Francesca, fiica nobilului Niccolò Erizzo. Crezându-se infailibil, seducătorul acceptă, știind că își va afla răsplata în brațele senzualei contese. Dar inima lui rece se va dovedi vulnerabilă, iar pariul libertin ce anunța un palpitant joc amoros maschează un complot politic. Când Casanova își dă seama, nu mai există cale de întoarcere.

Un roman plin de intrigi la nivel înalt (între Austria și Veneția), și intrigi nenumărate la nivelul personajelor, de trădări, iubiri mai mult sau mai puțin romantice, scene erotice explicite, suspans, acțiune trepidantă, întorsături neașteptate ale acțiunii și în care, până la urmă, eroul, Casanova, iese biruitor, ca în toate romanele de acest gen.

Cum e văzut Casanova de tânăra pe care o seduce: „Pentru prima oară, întâlnise un bărbat cu adevărat fermecător. Un funambul, un acrobat, un călător, un seducător înnăscut, un bărbat de acţiune, un cozeur strălucit: Giacomo Casanova era toate astea la un loc, ba chiar mai mult! E normal ca femeile să‑şi piardă minţile după el. Inegalabila lui frumuseţe era chiar ultima dintre calităţile sale. (…)  Casanova era un rebel, e clar că Veneţia se temea de el. Era tot ce oraşul nu voia. O spusese chiar el: nu va ceda niciodată în faţa şantajului de a renunţa să mai fie el însuşi, mai ales pentru cine ştie ce avantaj de doi bani. Era atât de mult orgoliu în fraza aceea, încât înspăimânta. Acesta era adevărul: Veneţia se temea de Casanova, şi de aceea Inchizitorii de Stat, şi toţi spionii şi gărzile de cartier îl urmăreau. (…) Era cât se poate de clar ce mult se iubea pe sine însuşi, şi aerul acela al său de erou romantic putea să se dovedească a fi doar o faţadă de convenienţă. Şi totuşi, exista în el ceva decadent şi eroic în acelaşi timp, ceva care te orbea. Era ca şi cum în spatele ochilor săi de un albastru acvamarin se ascundea un foc, o foame de viaţă şi de emoţii care‑i ardea inima şi sufletul şi care ar fi făcut‑o să freamăte de viaţă, dacă i s‑ar fi dat măcar o posibilitate. De aceea îi era recunoscătoare lui Casanova: de când apăruse, se simţea vibrând de pasiune. Şi înţelesese că va lupta pentru a fi ea însăşi, fără să cedeze în faţa nici unui şantaj. Cu orice preţ.”

 

Matteo Strukul. Giacomo Casanova. Sonata inimilor frânte. Editura Humanitas Fiction, colecția Raftul Denisei.Traducere și note de Gabriela Lungu. 299 pag.

 

 

 

 

 

Topic: 

Format: