Publicat: 16 Martie, 2017 - 00:34

În prima parte a lunii decembrie 2016, Amos News a publicat o știre despre lansarea volumului de față, la Fundația Europeană Titulescu. Revenim acum cu o prezentare a cărții acestui tânăr istoric, Alin Spânu, care s-a distins deja într-un domeniu extrem de incitant, după ce și-a luat doctoratul cu profesorul ieșean Gheorghe Buzatu: serviciile de informații și spionajul. A publicat, în 2010, Istoria serviciilor de informații / contrainformații românești în perioada 1919-1945, carte distinsă cu un premiu al Academiei Române, iar doi ani mai târziu, Serviciul de Informații al României în Războiul de Intregire Națională (1916-1920).

Cartea de acum este și ea o premieră. ”Subiectul propus este circumscris mediului creat de acţiunile informative străine, mai ales cele ale Puterilor Centrale, desfăşurate în perioada neutralităţii României. Volumul este plin de conţinut, scris într-un ritm alert care ţine cititorul permanent în priză. Bazată pe documente de arhivă inedite, abordând o paletă largă de subiecte din domeniul informativ (spionaj, contraspionaj, acţiuni de influenţă, dezinformare, agenţi dubli, analize etc.), lucrarea oferă cititorilor noutăţi. Astfel, în premieră, autorul ne prezintă mai multe reţele de spionaj ale Puterilor Centrale în România, cu lideri, acoperiri şi obiective, cu spioni, propagandişti şi terorişti, identificaţi, documentaţi şi expulzaţi.”

Alin Spânu explică de ce se ocupă atât de atent de acest subiect: Ridicat la înălțimea unei doctrine, spionajul e tolerat ca o necesitate inexorabilă. El e combătut pretutindeni prin contraspionaj. Bănuit de spionaj, străinul e lăsat să lucreze urmărit îndeaproape de ochi vigilenți. De multe ori i se dau informații false, pe care spionul le plătește scump. E lăsat să comunice știri și date greșite statului care-l plătește. Și nu sunt rare cazurile când au fost pierdute bătălii însemnate din pricina lipsei de perspicacitate a unor spioni. Firește, după aceste argumente, sunt aduse în prim plan zeci și zeci de nume, bărbați și femei, cu aventurile lor de spionaj care vor face deliciul cititorului.

Dar capitolul care nouă cel puțin ni s-a părut  absolut remarcabil este cel despre dandanale. O dandana este, potrivit dicționarului, o întâmplare neplăcută, belea, bucluc, încurcătură, boroboață, năzbâtie, năzdrăvănie, pățanie, pocinog, poznă, scandal, șotie, trăsnaie, situație complicată, daraveră, incovenient, necaz. Capitolul despre dandanale cuprinde cazurile în care diferite persoane au fost suspectate de acțiuni subversive la adresa României, fără să le fi comis – denunțuri aiurea, erori de recunoaștere, interpretări greșite, scandaluri domestice, răzbunări la asalturi sentimentale. ”Unii dintre cei monitorizați nici n-au știut că au fost în atenția DPSG, alții au fost chestionați, iar cei mai ghinioniști au făcut cunoștință cu celulele reci, igrasioase și mucegăite ale arestului, pentru perioade mai lungi sau mai scurte.”

O carte cu mulțime de întâmplări demne de a fi transformate în scenarii de film.

 

 

Alin Spânu – Spioni, spioane și dandanale în România neutră (1914-1916). Editura Militară. Prefață de Mihai Retegan. 356 pag.

 

 

Topic: 

Format: