Publicat: 24 Martie, 2016 - 17:57

În ziua de 24 martie 2016, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și a art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.18 din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului, care au următorul conținut:

'Posturile de conducere se ocupă prin examen sau concurs, după caz, în situațiile și în condițiile stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor'.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.18 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului sunt neconstituționale.

Curtea a constatat că aceste dispoziții contravin art.73 alin.(3) lit.j) din Constituție, deoarece aspectele esențiale privind ocuparea posturilor de conducere țin de statutul polițistului și trebuie reglementate prin lege organică, respectiv Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului.

Curtea a mai constatat încălcarea dispozițiilor art.1 alin.(4) din Constituție referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, deoarece prevederile art.18 din Legea nr.360/2002 deleagă reglementarea acestor aspecte esențiale ministrului de resort care este abilitat să adopte ordine.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Curtea de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

II. În aceeaȘi zi, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și a art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.142 alin.(1) teza întâi și art.145 alin.(1) teza întâi din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

— art.142 alin.(1) teza întâi: 'Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia';

— art.145 alin.(1) teza întâi: 'În caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanțe de același grad din circumscripția sa'.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate, prin raportare la prevederile constituționale ale art.21 alin.(3) privind dreptul la un proces echitabil și art.124 alin.(2) privind imparțialitatea justiției, și a constatat că dispozițiile art.142 alin.(1) teza întâi și ale art.145 alin.(1) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de parte a curții de apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Curtea de Apel Cluj — Secția I civilă.

Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Plenul Curții Constituționale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Compartimentul Relații externe, relații cu presa și protocol al Curții Constituționale