Publicat: 11 Mai, 2017 - 19:21

Discursul ambasadorului SUA, Hans Klemm, la ceremonia de premiere a femeilor curajoase din România

Bună seara tuturor. Sunt încântat că aţi putut participa alături de noi la celebrarea a cinci femei din România care întruchipează compasiunea, perseverenţa şi, mai presus de orice, curajul. Deşi aceste femei au experienţe diferite şi îşi desfăşoară activitatea în domenii diferite, le uneşte dorinţa de a înfrunta unele dintre cele mai dificile probleme cu care se confruntă România. Le suntem recunoscători pentru eforturile lor neîntrerupte şi suntem mândri să le onorăm aici. 

Cuvintele spuse de Prima Doamnă Melania Trump recent la Washington, la ceremonia de premiere a femeilor curajoase din întreaga lume le-ar putea descrie la fel de bine pe toate femeile pe care le onorăm în această seară. Citez: 

“Fiecare dintre aceste femei curajoase are o poveste extraordinară care trebuie să ne inspire pe fiecare dintre noi să realizăm mai mult decât ne-am imaginat vreodată că este posibil. Vieţile lor ne reamintesc de capacităţile infinite ale spiritului uman atunci când el este îndrumat de claritate morală şi de dorinţa de a face bine.”

Cu acestea în minte, doresc să spun câteva cuvinte despre marea câştigătoare, Simona Voicescu. 

Când şi-a dat seama cât de puţine ONG-uri se ocupă de problema violenţei domestice, doamna Voicescu a ştiut că acela este domeniul asupra căruia trebuie să-şi concentreze eforturile. În 2013, ea a înfiinţat de una sigură ONG-ul Asociaţia Necuvinte, şi s-a expus imediat la posibile acte de răzbunare ale abuzatorilor, ca şi la gândirea adânc înrădăcinată cu privire la rolurile bărbaţilor şi femeilor în societate. 

Se întâlnea cu victime ale violenţei domestice în parcuri publice şi la cafenele, fără a avea în apropiere pe nimeni care să le protejeze. Şi-a înregistrat ONG-ul pe adresa de acasă, care a devenit apoi publică. A făcut faţă ameninţărilor telefonice şi e-mailurilor agresorilor, dar nu a dat înapoi. Deşi recunoaşte că la început i-a fost teamă, şi-a făcut curaj şi a perseverat. Şi a perseverat nu doar împotriva agresorilor, ci şi împotriva demnitarilor guvernamentali care, cel puţin la început, nu îi împărtăşeau gradul de îngrijorare sau atitudinea. 

Însă datorită eforturilor sale neobosite, în doar câţiva ani, doamna Voicescu a devenit un lider în eforturile de soluţionare a unei probleme considerate mult timp tabu în România. Şi, mai important de atât, ea a obţinut rezultate. 

„Necuvinte” are acum trei angajaţi cu normă întreagă şi beneficiază de o „armată” devotată de circa 50 de voluntari. Prin eforturile sale, doamna Voicescu a avut un rol cheie în consolidarea legislaţiei naţionale privind ordinele de restricţie şi în educarea publicului şi a instituţiilor de aplicare a legii cu privire la identificarea şi ajutarea victimelor violenţei domestice. 

Succesul său s-a datorat capacităţii sale de a-şi crea relaţii atât în rândul companiilor, cât şi al instituţiilor guvernamentale. Companiile îi oferă finanţarea necesară pentru programe; politicienii şi poliţia adoptă şi aplică legile care oferă mai multă siguranţă femeilor din România. 

Etica profesională pragmatică, perseverenţa şi curajul doamnei Voicescu contrazic opinia că violenţa domestică este o problemă personală care a existat dintotdeauna şi la care nu există soluţie. Drept urmare, victimele violenţei domestice au un puternic susţinător, în timp ce alţi activişti aflaţi la început de drum au o sursă de inspiraţie pentru propria activitate.

Doamnelor şi domnilor, v-o prezint Simona Voicescu.

David Schlaefer: 

Bună seara, doamnelor şi domnilor. Sunt David Schlaefer, consilier politic al Ambasadei SUA şi îmi face plăcere să vă urez bun venit la Ceremonia de Premiere a Femeilor Curajoase. Doresc să le urez bun venit în mod special onoraţilor invitaţi din această seară, inclusiv membrilor Parlamentului, miniştrilor, secretarilor de stat şi consilierilor, liderilor militari, membrilor corpului diplomatic şi, desigur, fostelor câştigătoare. Vă mulţumesc pentru că sunteţi alături de noi în această seară. 

În 2007, Departamentul de Stat al SUA a înfiinţat Premiul „Femei Curajoase din întreaga lume” pentru a le onora pe femeile care demonstrează curaj excepţional şi spirit de conducere în susţinerea drepturilor omului, egalităţii femeilor şi progresului social, asumându-şi adesea mari riscuri personale.

În fiecare an, fiecare ambasadă poate nominaliza un candidat pentru acest premiu. Însă România are mult mai multe femei curajoase şi extraordinare, profund dedicate comunităţilor lor. Inspiraţi de hotărârea, compasiunea şi, bineînţeles, de  curajul lor, Ambasada SUA la Bucureşti va premia alături de persoana nominalizată pentru Premiul „Femei Curajoase din întreaga lume” 2017, patru alte românce curajoase.

Iar acum îl invit pe Ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România, Hans Klemm, să vină alături de noi pentru prezentarea câştigătoarelor. Doresc să le prezint şi pe Kathy Pate, de la Departamentul de Resurse Umane şi Katie Carnell, de la Community Liaison Office, care ne vor ajuta să înmânăm premiile.

Alina Ţucă 

Primul premiu din această seară este înmânat doamnei căpitan Alina Ţucă, ofiţer în forţelor armate române. Cariera doamnei căpitan Ţucă se caracterizează prin hotărâre, excelenţă şi prin faptul că a fost „cea dintâi” de mai multe ori. În 1999, i s-a spus că nu există locuri pentru tinerele care doresc să se înscrie la Liceul Militar. Aşadar, ea a devenit membru al forţelor armate în 2004 şi a absolvit Academia Forţelor Terestre ca şefă de promoţie. Câţiva ani mai târziu, ea absolvea Masteratul în Resurse Umane, din nou ca şefă de promoţie. 

Doamna căpitan Ţucă a fost în teatrele de operaţiuni de două ori, în Afganistan şi în Republica Democrată Congo, şi şi-a îndeplinit misiunea cu distincţie şi curaj. În Congo a început să se ocupe de problema dificilă a egalității de gen, înfruntând direct o societate dominată în mod tradițional de bărbați. Așa cum știu toți cei care au lucrat în regiunea centrală a continentului african în chestiuni referitoare la egalitatea de gen, provocările și pericolele în acest domeniu sunt extreme. În cadrul interacțiunilor sale zilnice cu bătrânii satului, ea a insistat pentru includerea femeilor, pentru recunoașterea contribuției lor și pentru abordarea problemelor și preocupărilor lor. De asemenea, a organizat evenimente care au adus laolaltă bărbații și femeile din sat – o raritate în acea țară și o dovadă de mare curaj – pentru a promova și întări sentimentul de comunitate. Prin eforturile, răbdarea și curajul pe care le-a demonstrat, a reușit până la urmă să-i câștige pe bărbați de partea sa. Drept rezultat, trei sate din zona sa de responsabilitate au ales în ultimă instanță femei în fruntea comunităților, permițând unui nou grup de lideri cu idei novatoare să preia sarcinile de conducere.

Relațiile pe care le-a construit cu aceste femei i-au fost de ajutor şi în activitatea sa şi a colegilor. Cu o înțelegere profundă a modului în care femeile congoleze prețuiesc siguranța, sănătatea și educația, doamna Țucă a reușit să se asigure că banii alocați pentru proiecte au avut un efect direct și pozitiv asupra celor mai vulnerabili membri ai societății. Astăzi, mulțumită curajului său şi datorită eforturilor sale, aceste femei și familiile lor au o viaţă mai bună.

Violeta Dascălu

Următorul premiu este acordat doamnei Violeta Dascălu, profesoară timp de 28 de ani. În ultimii opt ani, ea a fost directoarea Şcolii Gimnaziale Ferdinand I din cartierul Obor din Bucureşti. Şcoala are peste 700 de elevi în clasele I-VIII, mulţi proveniţi din medii defavorizate. Adăugaţi la acest lucru salariile scăzute ale profesorilor, sălile mici de clasă, foarte puţine materiale de predare şi lipsa unor programe de pregătire ale profesorilor şi aveţi reţeta a ceea ce s-ar putea transforma într-un dezastru. Însă în calitate de director, doamna Dascălu i-a impulsionat pe elevii săi şi pe profesori să se dezvolte în acest mediu dezvoltând parteneriate şi inovând. Opoziţia la starea de fapt şi la ideile profund înrădăcinate poate pune în pericol poziţia socială şi uneori cariera unei persoane. Violeta a demonstrat curaj contestând percepţiile populare despre copiii defavorizaţi şi luând atitudine împotriva stării de fapt. 

Violeta colaborează cu universităţi, cu o academie de teatru, cu poliţia şi chiar cu Federaţia de Arte Marţiale. Drept urmare, studenţii predau în weekend cursuri gratuite de programare elevilor săi. Studenţi sosiţi din Franţa, Germania şi Spania prin intermediul programelor de schimb îi învaţă pe elevi limbi străine. Iar un ONG local i-a îndrumat pe copii în crearea unei grădini de permacultură, pe care elevii o întreţin şi care promovează lucrul în comun, alimentaţia sănătoasă, libertatea de a crea, independenţa şi, mai presus de toate un motiv de mândrie. 

Deşi peste o treime dintre elevii de la şcoala doamnei Dascălu se califică pentru asistenţă socială, doar opt au abandonat şcoala în 2016, faţă de 50 în 2010. Şi deşi nouă alte şcoli au refuzat să accepte un copil cu dizabilităţi grave, doamna Dascălu a primit-o pe fetiţă în şcoala ei şi s-a asigurat că beneficiază de o educaţie adecvată. Acest devotament este trăsătura care o evidenţiază cu adevărat. 
Sabina Fati
Următorul premiu este acordat doamnei Sabina Fati. În calitate de reporter la Radio Europa Liberă în perioada 1994-2002, doamna Fati a sprijinit construirea democraţiei în România, prin intermediul relatărilor sale zilnice care promovau transparenţa şi lupta împotriva corupţiei. A făcut acest lucru cu preţul propriei sale siguranţe. În 1999, la scurt timp după ce a născut-o pe fiica sa, a fost atacată pe stradă de un individ necunoscut, într-o perioadă în care vorbea despre lipsa transparenţei în instituţiile de securitate guvernamentale. Într-o încercare de a o intimida şi a o determina să îşi înceteze relatările, a fost hărţuită, la fel ca şi familia şi vecinii săi. Însă ea nu a renunţat şi a avut curaj. Şi-a continuat cariera jurnalistică şi academică comunicând despre politică, drepturile omului şi evoluţiile sociale şi economice din România şi Republica Moldova. 

Convinsă că românii şi moldovenii ştiu prea puţine despre vecinii lor şi că guvernele din era comunistă au ascuns istoria în mod intenţionat, Sabina şi-a pus din nou în pericol siguranţa călătorind pentru a scrie despre regimurile ale căror politici externe pot influenţa securitatea României şi a lumii. Ea a mers singură prin deşertul Gobi, Asia Centrală, Iran, Azergaidjan, Georgia, Turcia, Ucraina, Rusia, Crimeea, Abhazia şi Bulgaria. De-a lungul călătoriei a înfruntat puncte de control militar, interogatorii, acuzaţii de spionaj, o tentativă de viol, o tentativă de omor şi o lovitură de stat. În tot acest timp, ea s-a străduit să spună poveştile oamenilor din spatele realităţii oficiale şi să arate cât de izolate pot deveni ţări vecine fără a se cunoaşte corespunzător. Datorită curajului său, suntem cu toţii mai bine informaţi. 

Letiţia Coriu

Următorul premiu este acordat doamnei Dr. Letiţia Coriu. 

În august 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României le-a interzis profesioniştilor din domeniul sanitar să accepte plăţi informale. La scurt timp, Guvernul a anunţat că va prezenta o propunere legislativă care le va permite să accepte plăţile informale. Toate acestea au fost mai mult decât putea suporta doamna doctor Coriu, medic anestezist aici, în Bucureşti. Frustrată de salariile mici ale colegilor săi şi de nevoia lor de a accepta mită  pentru a-şi sumplimenta veniturile, ea a început să scrie pe Facebook şi a lansat o revoluţie. După ce a strâns 17.000 de urmăritori în doar câteva zile, doamna Coriu a înfiinţat Alianţa Medicilor, care s-a opus vehement propunerii guvernului de a legaliza ceea ce ei numeau „şpagă” şi, chiar mai important, a adus la lumină un sistem de sănătate subfinanţat, corupt şi prost administrat. Acest apel curajos, care a contestat o întreagă industrie şi a subminat o iniţiativă guvernamentală a atras atenţia Ministrului Sănătăţii, a dus la eşecul propunerii şi în cele din urmă a adus o creştere cu 25% a salariilor din sistemul de sănătate. 

Dar nu a fost de ajuns. Odată cu creşterea grupului de urmăritori de pe Facebook la 30.000 şi văzând că schimbarea politicilor este posibilă, doamna doctor Coriu a înfiinţat un ONG – Alianţa medicilor pentru modernizarea sistemului medical. Această Alianţă a contestat apoi cu succes compensaţiile neadecvate acordate medicilor de gardă, ceea ce a dus la plăţi mai mari pentru turele de noapte şi gărzi. Însă tot nu a fost de ajuns. Alianţa doamnei Coriu s-a alăturat apoi altor grupuri pentru a forma o uniune care face acum eforturi să obţină condiţii mai bune de lucru în sistemul medical, salarii adecvate pentru tot personalul din sistemul de sănătate şi o reformă radicală a sistemului medical, fără compromisuri. Deşi mulţi români au cerut eliminarea corupţiei din sistemul medical, prin eforturile sale curajoase, doamna doctor Coriu chiar a obţinut rezultate.

ENGLISH VERSION

U.S. Ambassador Hans Klemm’s Remarks at the “Women of Courage” Award Ceremony

Good evening, everyone.  I am delighted you could all join us to celebrate five Romanian women who embody compassion, resilience, and, above all else, courage.  While these women come from diverse backgrounds and work in different sectors of society, they are united in their willingness to take on some of the toughest issues facing Romania.  We are grateful for their ongoing efforts and proud to honor them here.

When First Lady Melania Trump spoke recently in Washington at the International Women of Courage ceremony, her words could just as well describe all the women we are celebrating this evening.  And I quote:

“Each one of these heroic women has an extraordinary story of courage which must inspire each of us to also achieve more than we have ever imagined possible. Their lives remind us of the boundless capacity of the human spirit when guided by moral clarity and desire to do good.”

With this in mind, I would like to say a few words about our principal honoree, Simona Voicescu. 

When she first realized how few NGOs were working in the field of domestic violence, Ms. Voicescu knew this was where she needed to focus her efforts.  She began her NGO, Asociatia Necuvinte, as a one-woman operation in 2013, and immediately exposed herself to possible retribution from the abusers themselves, as well as to entrenched thinking about the roles of men and women in society.

She would meet with domestic violence victims in public parks and at coffee shops with no one around to protect them.  She registered her NGO under her home address, which was then made publicly available.  She fielded threatening phone calls and emails from abusers, but she held her ground.  While she admits to being afraid at the beginning, she summoned her courage and persevered.  And she has persevered not only against the abusers, but against government officials who, initially at least, did not share her level of concern or her spirit.

But thanks to Ms. Voicescu’s tireless advocacy, in just a few short years she has become a leading voice in addressing an issue that has long been taboo here in Romania.  And, more importantly, she has gotten results.  

Necuvinte now employs three people full time and draws on a dedicated “army” of around 50 more committed volunteers.  Through her organization, Ms. Voicescu has been instrumental in strengthening the national law on restraining orders and in educating the public and law enforcement on identifying and assisting victims of domestic violence.  

Her success has come from her ability to develop relationships in both the corporate and government worlds.  The corporations provide the funding she needs for her programs; the politicians and police pass and enforce the laws that make Romanian women safer. 

Ms. Voicescu’s pragmatic, tireless and courageous work ethic attacks the perception that domestic violence is a private issue that has always existed and cannot be solved.  As a result, domestic violence victims have a powerful advocate, while other would-be activists have a source of inspiration as they begin their own work.

Ladies and gentlemen, may I present to you this year’s U.S. Embassy Woman of Courage, Ms. Simona Voicescu.

David Schlaefer: 
Good evening, Ladies and Gentlemen.  I am David Schlaefer, political counselor here at the U.S. Embassy, and it is my pleasure to welcome you to this year’s Women of Courage Awards Ceremony.  I would particularly like to welcome our honored guests this evening, including parliamentarians, government ministers, state secretaries and advisors, military leaders, members of the diplomatic community, and, of course, our past award winners.  Thank you for taking the time to join us this evening.

In 2007, the Department of State established the International Women of Courage Award to honor women who exemplify exceptional courage and leadership in advocating for human rights, women’s equality, and social progress, often at great personal risk. 

Annually, each Embassy may nominate one candidate for this award.  Yet, Romania has many more extraordinary women of courage who are deeply committed to serving their communities.  Inspired by their determination, bravery, compassion, and, of course, their courage, tonight the Embassy will recognize four Romanian women of courage, in addition to our International Woman of Courage nominee for 2017.

Now, without further ado, I would like to invite Hans Klemm, U.S. Ambassador to Romania, to come up as we recognize our award winners.  I would also like to introduce Kathy Pate, from our Human Resource Department, and Katie Carnell, of our Community Liaison Office, who will help present the awards.

Alina Ţucă 

Our first award this evening goes to Captain Alina Ţucǎ, of the Romanian armed forces.  Captain Ţucǎ’s career has been characterized by determination, excellence and a series of pioneering “firsts.”  In 1999, she was told there were no places for female candidates at the Military High School.  So she joined the Army in 2004 and graduated from the Land Forces Academy.  As the valedictorian.  Several years later, she graduated with a Master’s in Human Resources.  Again, as valedictorian.

Captain Ţucǎ has deployed twice, and served with distinction and courage:  to Afghanistan and the Democratic Republic of the Congo.  It was in the Congo that she took on the thorny issue of gender equality, directly challenging the country’s traditionally male-dominated society.  As anyone who has worked on central African gender issues knows, the challenges and danger in this realm are extreme.  During her daily interactions with village elders, she pushed to include prominent village women in order to recognize their contributions and address their concerns.  She also organized events that brought male and female villagers together – a rarity in that country and nothing short of courageous –to foster community.  Through her efforts and her patience and her courage, she eventually won the men over.  As a result, three villages within her Area of Responsibility ultimately elected women as their chiefs, allowing a new group of leaders with a fresh viewpoint to take control.  

The relationships she formed with these women helped her and her colleagues’ work as well.  With her thorough understanding of how local Congolese women valued security, health, and education, Ţucǎ was able to ensure that money allocated toward projects there offered a direct, positive impact on the most vulnerable members of society.  Today, thanks to her courage, these woman and their families are better off because of her efforts.

Violeta Dascălu

Our next award recipient is Violeta Dascalu.  Ms. Dascalu has taught for 28 years. For the past eight years, she has served as director of the Ferdinand I primary school in Bucharest’s Obor District.  This school has just over 700 students, in grades 1 through 8, and many of them come from disadvantaged backgrounds.  Combine this with low salaries for educators, limited classroom space, minimum teaching supplies, and a lack of teacher training and you have what could be a disaster in the making.  However, as director, Dascalu has pushed her students – and her teachers – to thrive in this environment by creating partnerships and by innovating.  Standing against the status quo and entrenched ideas can pose challenges to a person’s societal standing and, sometimes, career.  Violeta has shown courage in challenging popular perceptions of disadvantaged children and in bucking the status quo.

Violeta has worked with universities, a theater academy, the police, and even a martial arts federation.  As a result, university students teach free computer science coding classes to her students on weekends.  Exchange students from France, Germany, and Spain teach foreign languages.  And a local NGO has guided students in creating a permaculture garden, which the students maintain and which promotes community spirit, healthy eating, freedom to create, independence, and, above all, a sense of pride.

Though more than one third of the students at Dascalu’s school qualify for social assistance, only eight dropped out in 2016, down from 50 in 2010.  And though nine other schools turned away a particularly disabled child, Dascalu took her in and saw that she received a proper education.  It is this dedication that truly sets her apart.

Sabina Fati

Our next award goes to Sabina Fati.  As a reporter for Radio Free Europe from 1994 to 2002, Ms. Fati literally helped build democracy in Romania, via her daily reports promoting transparency and anti-corruption.  And she did this at the expense of her own safety.  Soon after giving birth to her daughter in 1999, she was physically attacked on the street by an unknown individual, while reporting on the lack of transparency in government security institutions.  In an attempt to intimidate her to stop her reporting, she was harassed, as were her family and her neighbors.  But she did not quit.  She had courage.  She continued her journalistic and academic career covering politics, human rights, and social and economic developments in Romania and the Republic of Moldova.

Convinced that Romanians and Moldovans know too little about their neighbors and that Communist-era governments intentionally obscured history, Sabina again risked her safety by travelling to write about regimes whose foreign policy could influence the security of Romania and the world.  She traveled – alone – through the Gobi desert, central Asia, Iran, Azerbaijan, Georgia, Turkey, Ukraine, Russia, Crimea, Abkhazia, and Bulgaria.  Along the way, she faced military checkpoints, interrogations, accusations of being a spy, a rape attempt, a murder attempt, and a coup d’état.  Through it all, she strove to tell the human stories behind the official realities, and to show how isolated neighboring countries can become without proper knowledge of one other.  Through her courage, we are all better informed.

Letiţia Coriu

Our next award goes to Dr. Letitia Coriu.

In August 2015, Romania’s Supreme Court barred healthcare professionals from accepting informal payments.  Soon after, the Government announced it would present a bill allowing them to do so.  This was all too much for Dr. Coriu, an anesthesiologist here in Bucharest.  Frustrated by her colleagues’ low salaries and subsequent need to accept under-the-table payments to supplement their incomes, she took to Facebook and began a revolution.  After gathering 17,000 followers in a matter of days, Coriu gave birth to the Doctors’ Alliance, which vehemently opposed the Government’s proposal to legalize what they called “bribery” and, more importantly, shone a light on an underfunded, corrupt, and poorly managed healthcare system.  This courageous advocacy, which challenged an entire industry, and undermined a Governmental initiative, caught the attention of the Health Minister, led to the defeat of the proposal, and ultimately won a 25 percent salary increase for healthcare professionals. 

But this was not enough.  As Dr. Coriu’s Facebook group grew to 30,000 followers, and she saw how it was possible to change policy, she created a formal NGO, the Doctors’ Alliance for Health Sector Reform.  This alliance then successfully challenged the inadequate compensation paid to doctors working on-call shifts, resulting in higher payments for working nights and being on-call.  But this was not enough either.  Coriu’s Alliance then joined other groups to form a union, which is now pushing for better working conditions in healthcare.  And adequate wages for all healthcare staff.  And nothing less than radical healthcare reform.  While many Romanians have called for an end to corruption in the healthcare sector, Dr. Coriu, through her courageous efforts, has delivered.