Publicat: 14 Ianuarie, 2012 - 12:46

Prezentăm conferinţa de presă susţinută cu ocazia publicării concluziilor proiectului„Asistenţă tehnică cu privire la pregătirea implementării noului cod civil, cod penal, cod de procedură civilă şi cod de procedură penal㔺i prezentarea activităţii Biroului de recuperare a creanţelor şi de cooperare cu oficiile de recuperare a creanţelor din Statele Membre UE:

 

Alina Bica: Bună ziua, mulţumim că aţi dat curs invitaţiei noastre de a participa la această conferinţă de presă în care dorim să vă discutăm şi să prezentăm situaţia în legătură cu două subiecte: primul dintre ele se referă la studiile de impact, respectiv modul în care s-a procedat la efectuarea selecţiei echipei care a participat la întocmirea studiilor de impact, procedura care a fost aplicată, o scurtă expunere care o va face doamna secretar de stat Barac cu privire la partea de resurse umane şi evident, publicitatea acestor studii, ele urmând să fie publicate pe site-ul Ministerului Justiţiei. Al doilea subiect se referă la Biroul de recuperare a creanţelor care funcţionează în cadrul Ministerului Justiţiei, împrejurare în care domnul şef de birou Cornel Călinescu va prezenta modul de organizare, de funcţionare, cadrul legislativ şi perspectivele viitoare care leagă România de acest birou.


Revenind la primul subiect, dacă îmi permiteţi, voi face o scurtă prezentare tehnică a procedurii de selecţie a consultantului, a modului în care s-a lucrat la întocmirea acestor studii, câte rapoarte au fost întocmite şi partea finală de concluzii generale. Voi face această prezentare deoarece am fost şefa comisiei care s-a ocupat de selectarea consultantului şi de supravegherea modului de întocmire a acestor studii. După cum bine se cunoaşte, banii pentru întocmirea studiilor de impact au fost puşi la dispoziţie pe programul cu Banca Mondială pe care Ministerul Justiţiei îl derulează începând cu anul 2007. Procedura de selecţie a fost specifică normelor de selectare a furnizorilor de servicii, procedură pe care Banca Mondială a pus-o la dispoziţia Ministerului Justiţiei şi care este universal aplicabilă în toate tipurile de contracte pe care Ministerul Justiţiei le derulează pe acest program.    

Ea a fost declanşată la data de 11 februarie 2009, şi la oferta publică anunţată de Ministerul Justiţiei s-au prezentat doi ofertanţi. Un prim ofertant a fost format din Asociaţia formată din Arhidata SRL Italia, Cotenco SRL Italia, Ideavom SRL Spania şi Societatea Academică din România. Al doilea ofertant a fost format din Asociaţia formată din Ţuca, Zbârcea şi asociaţii - România, KPMG - România, Galup Organisation - România, Hewitt Association Polonia  şi Monday Insight Consulting SRL - România.

În ceea ce priveşte criteriile de evaluare în selectarea ofertantului, acestea se compun din două categorii: o categorie tehnică şi o categorie financiară. Diferenţa tehnică dintre cei doi consultanţi a fost una foarte, foarte mică, practic din punct de vedere tehnic al experţilor pe care cele două asociaţii i-au propus, criteriile de evaluare au fost sensibil egale ca şi valoare. Diferenţa a fost făcută de oferta financiară cea mai avantajoasă astfel încât, deci practic nu s-a punctat de asemenea manieră încât din start să se constate că ne îndreptăm spre un anume câştigător, ci s-a constatat că ambele asociaţii şi-au fundamentat din punct de vedere tehnic oferta în mod temeinic, că au prezentat experţi valoroşi care îndeplineau criteriile de selecţie prevăzute de Banca Mondială şi practic oferta financiară cea mai mică era cea care urma să determine alegerea celor doi, alegerea consultantului şi urmarea deschiderii plicurilor cu oferta financiară s-a constatat că asociaţia formată din Ţuca, Zbârcea & Asociaţii şi toate celelalte societăţi pe care vi le-am precizat mai devreme, a prezentat un preţ mai mic, mai avantajos şi din această cauză a fost declarată câştigătoare.

Procedura de licitaţie s-a finalizat în data de 17 august 2010, deci se poate constata că a fost o perioadă lungă de evaluare, nu a fost o procedură de selecţie realizată în decursul a o săptămână - două – trei, ci practic, în mod constant, pe procedurile complicate şi tehnice ale Băncii Mondiale în decursul mai multor luni, Comisia de evaluare cu clarificări, cu întrebări, a venit şi a selectat consultantul. Bun, contractul a fost semnat în data de 10 septembrie 2010 şi a avut o perioadă de implementare 10 septembrie 2010 - 30 noiembrie 2011, cu precizarea că acest termen, de 30 noiembrie 2011, a fost prelungit printr-un act adiţional, mai precis contractul trebuia să se finalizeze pe 31 martie 2011, numai că, după ce s-a procedat la elaborarea criteriilor care urmau să fie evaluate în raport de cele 4 Coduri, s-a constatat că este nevoie de o perioadă suplimentară de timp şi, nedorind să facem o activitate de evaluare superficială, s-a convenit cu reprezentanţii Băncii Mondiale şi s-a luat acordul de suplimentare a acestui termen, astfel încât lucrarea să fie temeinic întocmită şi să cuprindă toate aspectele pe care instituţiile evaluate pe parcursul acestei perioade să poată să-şi fundamenteze în mod judicios poziţia.

Vreau să vă spun că, după semnarea contractului, a fost constituit un grup interinstituţional, respectiv au fost cooptaţi la acest grup, care a păstrat legătura cu consultantul, reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, ai Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Ministerului Public. Şi practic fiecare raport intermediar, fiecare discuţie pe care am avut-o cu consultantul, a fost adusă la cunoştinţa acestui grup interinstituţional care în mod direct a relaţionat cu consultantul.

Au fost întocmite patru rapoarte, trei intermediare şi un raport final. Fiecare raport intermediar, inclusiv raportul final, a fost discutat în acest grup, consultantul a fost chemat să ofere lămuriri suplimentare pe anumite aspecte care au fost considerate insuficiente, de pildă justificate sau argumentate, şi practic nu a fost o muncă obscură sau ţinută ascunsă de Ministerului Justiţiei în raport cu celelalte autorităţi care vin şi operează în acest domeniu. În mod public, în mod deschis, s-a lucrat la acest raport şi s-a dorit ca el să cuprindă opiniile tuturor factorilor de decizie care vin şi operează în domeniul Justiţiei.

Mai mult decât atât, ca metode de lucru ,consultatul a utilizat metoda interviului, a vizitei la faţa locului, practic s-a deplasat şi a discutat cu judecători şi procurori într-o manieră directă. S-a deplasat la nivelul anumitor instanţe de judecată care au fost selectate de comun acord şi a constatat felul în care judecătorii vin şi funcţionează din punct de vedere tehnic, logistic, modul în care instanţele sunt constituite, felul în care se procedează la judecată. S-a avut în vedere consultarea sistemului de statistică AVAS, care funcţionează la nivelul Ministerului Justiţiei astfel încât să se vadă numărul de dosare, cum sunt ele împărţite ş.a.m.d. Deci, a fost o activitate de evaluare realizată într-o manieră temeinică.

Astfel, primul raport intermediar a avut în vedere o analiză de comparaţie între legislaţia care există în prezent aplicabilă pe cele patru domenii care se circumscriu domeniului ce urmau să fie evaluate, respectiv Codul Penal, Procedura Penală, Codul Civil, Procedura Civilă, şi s-a dorit să se vadă, sub aspectul practicii, a evoluţiei viitoarei practici judiciare, eventuale diferenţe, discrepanţe, blocaje care ar putea să apară din această perspectivă.

Raportul intermediar II a avut în vedere identificarea schimbărilor produse prin introducerea noilor Coduri din perspectivă instituţională, respectiv a resurselor bugetare, umane şi logistice.

Evident că raportul intermediar III s-a dorit o armonizare pe componentele pe care vi le-am explicat mai devreme şi s-a dorit să prezinte o instituţie de perspectivă şi de viitor pe componentele mai sus menţionate.

Astfel încât raportul final IV a fost un raport de concluzii, propuneri şi aşteptări de implementare din partea Ministerului Justiţiei şi autorităţilor implicate.

Dorim să precizăm că rapoartele nu tratează modul de impact al Codurilor într-o manieră separată. Nu putem să spunem: Codul de Procedură Penală va avea următorul impact. Ele au fost gândite şi concepute ca idee de reformă la nivelul sistemului judiciar. Deci este firesc ca analiza lor să se facă într-o formă integrată şi este firesc pe principiul independenţei ca preşedinţii de instanţe, ca, mă rog, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public etc. să fie apţi să-şi implementeze propria viziune cu privire la Coduri. Şi din această cauză consultantul trebuia să le ofere o viziune de ansamblu şi nu una fragmentată care să ne permită interpretări singulare şi să ne trezim că dintr-o activitate de reformă intrăm într-un alt domeniu pe care Ministerul Justiţiei ca politică publică nu l-a avut în vedere.


Mai doresc să precizez un ultim lucru în legătură cu procedura. Toate cele patru rapoarte au fost discutate, agreate şi aprobate de acest grup interinstituţional, respectiv Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte şi Ministerul Public.

Pentru că am dorit ca Ministerul Justiţiei să se prezinte la cel mai înalt nivel tehnic şi de resursă umană pe care îl are şi pentru că, într-adevăr, am dorit să arătăm că poziţia noastră este una de susţinere a reformei pe care am iniţiat-o în plus faţă de această comisie interinstituţională în mod permanent pe partea de supraveghere, de verificare a rapoartelor intermediare de punere la dispoziţie către consultanţă a punctelor de vedere solicitate, următoarele direcţii din cadrul Ministerului Justiţiei şi-a adus o contribuţie activă. Ne referim la Direcţia de Elaborare Acte Normative din cadrul Ministerului Justiţiei. Direcţia Financiar Contabilă care iată, ajută pe ordonatorul principal, Ministerul Justiţiei, să facă partea de bugetare şi gestionare a resurselor financiare în raport cu sistemul judiciar. Direcţia de Tehnologie a Informaţiei. De ce? Pentru că această direcţie vine şi oferă partea de strategie-viziune IT la nivelul instanţelor de judecată. Direcţia de Resurse Umane din cadrul Ministerului Justiţiei, s.a.m.d. Deci practic, a fost o activitate de susţinere a consultantului. Am vrut să fim un liant între celelalte instituţii - consultant, astfel încât lucrarea să fie una integrată şi bine fundamentată. Vă mulţumesc frumos.

Lidia Barac: Şi eu vă mulţumesc că aţi venit la această comunicare cu ministerul şi îi mulţumesc şi doamnei secretar de stat Bica pentru prezentarea dimensiunii proiectului şi rostului său. Doresc să fac câteva precizări concrete.

Aş vrea să vă spun că dacă dvs. veţi accesa pe site-ul Ministerului de Justiţie cele trei rapoarte la care adăugăm raportul final veţi avea dimensiunea acestui dosar ca număr de pagină faţă-verso.

Tehnic, lucrurile care vă interesează le găsiţi în mod cert în raportul nr. III şi în raportul final. Încă o precizare. Cum veţi vedea, raportările consultantului vizează anul de bază, anul I de implementare, anul II şi III. Se referă la implementarea celor patru mari Coduri. Ce înseamnă anul de bază? Pentru a înţelege dvs. cifrele şi a le putea interpreta luăm de exemplu Codul Civil care ştiţi că a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011. An de bază pentru implementarea lui ar fi 2012, anul I de implementare - anul 2013, anul II - 2014 ş.a.m.d. Deci, contează foarte mult când intră în vigoare aceste coduri. Nu preiau declaraţiile de presă făcute de ministrul Justiţiei cu care dvs. sunteţi deja familiarizaţi cât priveşte propunerile Ministerului în legătură cu intrarea în vigoare a celorlalte trei Coduri. Însă, toate referirile din aceste studii trebuie raportate la aceste termene.

Per total, dimensiunea resurselor umane antrenată de punerea în aplicare a acestui bloc legislativ, dacă ne referim la instanţele judecătoreşti, impune o creştere a resurselor umane la judecători de 10% distribuită în mod diferit în funcţie de gradul de jurisdicţie cu o concluzie generală: creşterile accentuate se manifestă la nivelul tribunalelor şi curţilor de apel în raport cu noile competenţe distribuite pe Codurile în discuţie. Iar în materia procurorilor, creşterea pe resurse umane ar fi de 1,8%. Dacă ne ferim la staff-ul de susţinere, la personalul auxiliar al instanţelor, această creştere este de 7,81% la această categorie de personal. În studiu mai regăsim referinţe privind resursele umane necesare pentru buna funcţionare a serviciilor de probaţiune, pentru că, aşa cum ştiţi, legislaţia penală viitoare acordă o importanţă deosebită, un rol deosebit acestor servicii, cât priveşte succesul punerii în aplicare a tuturor formelor neprivative de libertate ca sancţiuni penale spre care s-a orientat legislaţia noastră, care spune că este modernă din acest punct de vedere. Şi avem aici o creştere de 35% pe acestă categorie de personal, care vizează, evident, consilierii de probaţiune şi cel conex care susţine această activitate. Cât priveşte măsura, la ce termene ne raportăm când vorbim despre aceste procente? Consultantul a avut în vedere schemele de personal existente imaginându-le, evaluându-le, ca şi cum ar fi complete. Deci a pornit de la schema reală ca şi cum ar fi ocupată, fără posturi vacante la care a adăugat procentele despre care  am vorbit.


Cum rezolvăm problemele de resurse umane sau cum pot fi ele rezolvate în termen scurt şi mediu? La ora actuală, în sistemul judiciar, avem posturi vacante la toate categoriile de personal vizate de acest raport. La judecători sunt 280 de posturi vacante, la grefieri 216, pe personalul conex 88, pe informaticieni 21, consilieri de probaţiune 85, funcţionari publici 28, personal contractual 33 şi la asistenţi judiciari. Deci, un total de 752 de posturi vacante în sistem. Deci, într-o primă etapă, consultantul sugerează ocuparea posturilor vacante din sistemul judiciar. De ce este importantă această atenţionare? Fiindcă dvs. ştiţi foarte bine, selecţia şi recrutarea personalului în sistemul judiciar, presupune, la rândul ei, durată. În Justiţie nu se intră printr-un concurs obişnuit ci se intră in urma unor proceduri exersate prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii şi în temeiul art. 33 din lege. Prin urmare, este foarte important ca locurile vacante să fie ocupate. Nu poate fi această sarcină impusă nici CSM-ului fiindcă consultanţa atrage atenţia asupra surselor de recrutare care sunt în România în prezent şi vorbeşte foarte temeinic despre posibilităţi de recrutare internă pentru că aşa cum am spus la început dimensiunea resurselor umane care trebuie acoperită e marcată în principal la tribunale şi curţi de apel. Ceea ce înseamnă că de la judecătorii am putea exersa un sistem de recrutare internă pentru accesul la tribunale în sistemul promovărilor şi de la tribunale la curţile de apel.

Este importantă o reflecţie asupra recrutării externe pentru că din aceleaşi evaluări rezultă că judecătoriile sunt apte să furnizeze magistraţi pentru tribunale doar în proporţie de 54%. Deci iată că rămâne de reflectat, iar consultantul are o serie de subiecte pentru accesarea recrutării externe. Între aceste sugestii intră contribuţia pe care INM-ul, dar nu numai, soun eu, trebuie să şi-o aducă în relaţia cu universităţile de profil care furnizează categoriile în discuţie de personal pentru a stimula interesul de pregătire în vederea orientării spre această carieră.

În al doilea rând, dacă ne referim la curţile de apel, consultantul spune foarte bine că tribunalele asigură o recrutare internă în prezent de 100%. Cu toate acestea, trebuie să evaluăm formele inclusiv cele de recrutare externă, fiindcă, de exemplu, o să identificaţi în raportul III judecătorii la care consultantul a constatat un surplus de personal, de judecători de exemplu. Alte judecătorii, vorbim de acelaşi nivel de distribuţie a instanţelor, cu un minus. Sugestia consultantului este de recrutare externă pentru că, şi dacă la unele instanţe se pune problema reducerii numărului de judecători fiindcă sunt în plus, acel număr care la data implementării acestor studii variază în sensul de plus poate fi utilizat pentru promovarea la tribunale în aşa fel să acoperim acest necesar care se distribuie special la nivelul II şi III, respectiv tribunale şi curţi de apel.

Nu trebuie ignorată necesitatea combinării celor două forme de recrutare, internă şi externă şi din aceea că, ştiţi cu toţii, în sistemul judiciar vechimea pentru accesul în funcţiile de magistrat nu este foarte mică: 5 ani pentru tribunale, 6 ani pentru curţile de apel. Ori, indicat este, dacă vorbim de calitate a sistemului judiciar, de calitatea actului de justiţie, ca accesul la instanţele superioare, precum tribunalele, şi curţile de apel să însemne, deopotrivă, un transfer de expertiză al celor care vor îmbrăţişa competenţă la aceste instanţe de control judiciar.

Deci, nu putem merge aritmetic, să facem o socoteală simplă cine are 5 ani vechime. Ideea e să ai o experienţă oarecare dincolo de vechimile acestea minine. De aceea consultantul îndeamnă spre surse de recrutare combinate, cum vă spuneam.

În egală măsură pentru succesul implementării acestor sugestii este strategia de resurse umane pe care Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să o dezvolte. Aceste studii, defapt, ajută Consiliul Superior şi sistemul judiciar în măsura în care ele sunt valorificate la amendarea strategiei de resurse umane pe care Consiliul o are şi oferă date preţioase în acest sens. Un prim pas sugerat a se face vizează redistribuirea posturilor existente pe verticala şi orizonatala sistemului după criterii foarte bine punctate în acest raport.

În funcţie de acest proces şi de succesul său, evident, sugestiile despre care am vorbit în legătură cu ocuparea posturilor vacante. Consiliul Superior, după cum ştiţi din spaţiul public, are un plan de ocupare a  posturilor vacante şi în măsura în care el va fi definitivat în raport cu aceste studii care au fost la dispoziţia Consiliului, cum a informat doamna secretar de stat, fiecare raport la vremea potrivită a fost discutat şi aprobat în Consiliu. Deci, Consiliul are acest raport, l-a avut permanent. Politicile acestea, dacă sunt definitivate şi transmise Ministerului de Justiţie, automat subiectul se focalizează pe Ministerul de Justiţie pentru că trebuie depuse eforturi pentru a susţine finanţarea necesară ocupării acestor posturi. În prezent, pentru anul 2012, anul în curs, am solicitat şi obţinut finanţarea pentru 124 de posturi din cele vacante menţionate anterior şi, din cele 752 posturi vacante pentru sistemul judiciar, deci 124 au fost finanţate, pentru restul de 628 am formulat un Memorandum cu care ne-am adresat Ministerului de Finanţe şi Guvernului Românei.


Anul este de criză sau anii care vin vor fi ani de criză, motiv pentru care bugetul cunoscut de dvs. al Ministerului de Justiţie pentru acest an este insuficient şi acest lucru este subliniat şi în studii, şi în spaţiul public. Dar nu puteam supralicita la construcţia bugetară dintr-un motiv simplu: nu am avut aceste date definitive şi chiar dacă le-am fi am avut, nu am avut corelarea necesară cu Consiliul Superior al Magistraturii şi nu din lipsă de comunicare, ci din cauza faptului că, la rândul său, Consiliul trebuie să-şi adapteze politicile de resurse umane în raport cu datele din acest studiu. În discuţiile care au avut loc la nivel de vârf între conducerea Ministerului şi conducerea Consiliului s-a anticipat, pe practica de până acum, că este realmente dificil să ocupăm într-un termen scurt aceste posturi vacante. Dar un plan pentru acest obiectiv trebuie să existe, iar Ministerul de Justiţie va urmări asigurarea finanţării, va lansa toate procedurile pentru acest lucru, în perioadele care sunt bine cunoscute de dvs., se numesc rectificări bugetare. Pentru că nu poţi să mergi să ceri o sumă de bani dacă nu o ai fundamentată.
Ca să susţinem acestă zonă a resurselor umane nu este suficient pentru a face funcţionale legile despre care vorbim. Ele antrenează, deopotrivă, o structură fizică pe lângă cheltuielile salariale implicate de finanţarea posturilor şi a celor necesare, fiindcă vorbeam de cele vacante, plus cele necesare care s-ar distribui, să vă spun şi acest număr, deşi el rezultă foarte clar chiar din concluzii, circa 950 de posturi suplimentare faţă de acoperirea celor vacante. Dintre care 400 de judecători şi aproximativ 550 de grefieri şi personal auxiliar. E vorba de dotarea sediilor instanţelor începând de la mobilier, birouri aferente, echipamente de lucru pentru alt personal suplimentar. E vorba de mecanismele din Codurile de Procedură în principal care ştiţi că deplasează activitatea propriu-zisă de administrare a probelor, Camera de Consiliu, şedinţa publică de judecată, ceea ce pune în discuţie după cum o să constataţi din aceste studii, numărul camerelor de consiliu în care se poate şi trebuie să fie desfăşurată activitatea. Sunt sugestii de partajare a sălilor existente de şedinţă, pentru că ştiţi modelul nostru cu săli mari, fastoase, acesta nu mai este un model european şi nu mai corespunde, nu mai este necesar pentru punerea în aplicare a noilor Coduri. E vorba de spaţii care trebuie să aibă o dimensiune mult mai mică. Deci iată o serie de cheltuieli privind reamenajarea unor spaţii.

Asta, în alte cuvinte, înseamnă că Ministerul de Justiţie, împreună cu Consiliul Superior şi cu preşedinţii curţilor trebuie să întocmească un grup de lucru şi să evalueze baza materială a instanţelor. Ştiţi că avem Palate de Justiţie, dar la fel de bine avem şi spaţii care nu corespund activităţii de judecată. Proiectele acelea vor continua pentru sediile noi, dar trebuie să evaluăm cu mult discernământ managementul din punct de vedere al bazei tehnico-materiale a instanţelor la fiecare curte şi să identificăm cele mai raţionale soluţii şi cele mai responsabile, tocmai având în vedere şi perioada de criză financiară pe care o traversăm. Şi acest lucru, în mod cert, va putea fi făcut cu concursul preşedinţiilor Curţilor de Apel şi evident instanţelor în discuţie.

 
Cât priveşte alte cheltuieli- Infrastructura IT. Iarăşi ridică probleme. Ştiţi foarte bine, Ministerul de Justiţie a activat zona aceasta şi a asigurat instanţelor această bază. Studiile arată performanţa. Din nefecire, viaţa acestor echipamente, uzura lor morală, curge paralel cu timpul, pe care nu-l putem opri, iar iată că acum a apărut o nevoie de resurse financiare şi pentru suplinirea unor echipamente de acest tip pentru personalul cooptat în sistem şi pentru instanţele şi sediile respective. Ca cifre globale pe această zonă infrastructură fizică, pe tipurile de cheltuieli, per total 126.277.254 din care o să observaţi sumele defalcate pe judecătorii, tribunale, curţi de apel, servicii de probaţiune, dar suma globală aceasta este. Infrastructura IT, suma totală 7.166.754 lei. La fel distribuită pe nivele de jurisdicţie, pe instanţe. Cheltuielile salariale antrenate cu finanţarea posturilor vacante şi suplimentarea de care vorbeam, 348.133.655 lei. Dotările speciale, acestea ţin în principal şi exclusiv de serviciile de probaţiune, fiindcă aici munca în teren a acestor oameni implică nevoia unui parc auto şi alte dotări elementare, cheltuieli care se ridică la 10.435.907 lei. Alte cheltuieli de personal 35.353.619 lei. Deci pe infrastructura aceasta cu impact financiar total, totalul general ar fi 527.367.189 de lei. Deci, indiferent cum socotim şi din ce perspectivă, nu am putea susţine că statul român nu ar putea să susţine financiar această provocare. De ce? Pentru că ea nu este antrenată în anul X,  la ora D, în ziua D. Ea este calculată şi rezultă foarte clar din etapele de implementare din aceste studii, în cei trei ani de implementare. Şi dacă ne gândim la datele estimate de intrare în vigoare a celorlalte trei Coduri, şi la faptul că prezentul Cod Civil are cele mai puţine cheltuieli, acest lucruo să rezulte.

 

Ar fi fost o cheltuială în legătură cu instanţele de tutelă. Dar ştiţi foarte bine că în legea de punere în aplicare normele respective au fost amânate la aplicare în Parlamentul României. Deci nu este ceva excesiv. Totul e ca să cooperăm foarte bine cu Consiliul şi cu instanţele pentru ca proiectele de absorbţie a resurselor şi de gândire, de proiectare, pentru ceea ce trebuie făcut pe baza tehnico-materială la fiecare instanţă să fie extrem de coerente aceste proiecte şi acţiunea la fel, să fie decisivă. Atunci vei putea merge în Guvern, în procedurile acestea, în afară de finele anului când lucrezi pentru bugetul anului care vine, sunt cele două rectificări bugetare care se practică, din primăvară şi din toamnă, foarte punctual, fiindcă în felul acesta susţinem şi societatea în general. La un moment dat, ştiţi foarte bine, toate ministerele au nevoie de resurse, România are nevoie şi de sănătate, şi de învăţământ, şi percepţia publică în legătură cu calitatea actului de Justiţie influenţează susţinerea acesta bugetară. Fie că vom avea cetăţenii de partea noastră în acest efort, fie că vom avea mai puţini, de aceea toate procedurile trebuie să fie extrem de transparente, clare, lucide şi responsabile. Şi întotdeauna comunicate dvs. şi prin intermediul dvs. să ajungem la sufletul oamenilor. Dacă percepţia publică nu susţine Justiţia şi susţine cu prioritate orice alt domeniu, acest lucru înseamnă că nu poate fi imputabil decât sistemului, şi noi, Ministerul de Justiţie, suntem hotărâţi să cooperăm de o manieră încât să fim foarte expresivi pe această zonă de implementare efectivă a unei legislaţii generoase pentru care vă mulţumim şi dvs. întrucât aţi adus în spaţiul public lucruri foarte bune despre Codul Civil şi aţi manifestat interes pentru întrebări în legătură cu celelalte Coduri care au făcut să ne rafinăm comunicarea şi este extrem de important ca cetăţenii să înţeleagă de ce trebuie să facem cu toţii acest efort.

Eu vă mulţumesc şi noi stăm deschişi la întrebările dvs. pe acest subiect. Dar, înainte de acest lucru, pentru a fi organizaţi în acest demers, vreau să dau cuvântul dlui. director Călinescu, fiindcă am văzut că aveţi foarte multe întrebări şi preocupări despre acest Birou nou de recuperare a creanţelor şi promitem ca în viitor, pe măsură ce activitatea acestui Birou înaintează, periodic să vă ţinem la curent cu activitatea şi modul de funcţionare al acestuia. Vă mulţumesc.

Cornel Călinescu: Mulţumesc foarte mult. Bună ziua! Mă uitam în calendar şi nici măcar nu avem un an. În urmă cu un an, pe 20 ianuarie, Guvernul adopta actul normativ prin care această structură era înfiinţată. În fapt şi operaţional structura a devenit funcţională în luna martie, iar începând cu luna mai suntem notificaţi la Uniunea Europeană ca structură naţională, Oficiul Naţional de Recuperare a Creanţelor, fiind structură parteneră pentru agenţiile similare din Uniunea Europeană.

Ceea ce voi face astăzi este un raport, să spunem preliminar, a ceea ce am reuşit să facem în acest început de activitate. Şi o să pornesc prin a face acea clarificare pe care o fac de fiecare dată când vorbesc cu fiecare dintre dvs. şi anume rolul Biroului. Structura noastră nu dispune măsuri asigurătorii, nici confiscări, nu vinde nici bunuri, este un liant între investigatori, procurori şi structurile similare din ţările Uniunii Europene şi din plan internaţional, în cadrul Biroului existând şi punctul de contact CARIN, fapt ce ne asigură deschiderea către ţări non-membre ale Uniunii Europene.

 
Pentru început o să încerc să pun în context european şi internaţional agenţia noastră, Biroul nostru, pentru a şti la ce ne raportăm. La nivelul Uniunii Europene sunt 23 de ţări care au notificat deja crearea unor astfel de structuri. Repet, începând cu mai România face parte din aceste 23 de ţări. Mai sunt încă 4 care nu au notificat crearea sturcturilor similare. Există trei tipuri de Birouri: cele de cooperare poliţienească care deţin experţi din structurile de poliţie, structurile judiciare, preponderent compuse din procurori, şi structuri multidisciplinare ca aceasta pe care dorim s-o creăm la nivelul Ministerului Justiţiei, care combină expertiza şi domeniile din mai multe sectoare. Cum am menţionat, majoritatea structurilor similare deţin şi acest punct de contact CARIN. Vorbim de structuri suple, de un maxim 10 oameni, deci nu sunt structuri imense, obiectul de activitate fiind de aşa natură încât pot fi îndeplinite obiectivele prin oameni puţini, dar cu acces la o infrastructură dezvoltată, în special IT. Tot ca element de context, la nivelul Uniunii Europene se vorbeşte în momentul de faţă de un pachet substanţial cu intervenţie legislativă pe trei paliere. Se va reglementa mult mai strict pentru a compatibiliza cadrul legislativ naţional cu privire la subiecte precum: confiscarea extinsă, confiscarea în materie civilă, în absenţa unei condamnări sau răsturnarea sarcinii probei. De asemenea se va interveni şi pe documentul cadru care reglementează activitatea birourilor de recuperare a creanţelor, punându-se accent pe sporirea competenţelor acestor structuri. Şi, de asemenea, ca nivel de noutate, se va pune problema reutilizării bunurilor obţinute în urma confiscărilor în programe de prevenire sau în programe sociale. Acestea sunt cele trei nivele pe care, la nivel european, se va interveni şi implicit România ar trebui să acţioneze în acelaşi sens. În plan internaţional există reţeaua aceasta informală, numită CARIN, de asemenea, sub egida ONU şi a convenţiilor împotriva corupţiei, foarte recent s-a creat o structură de puncte focale, Biroul nostru este desemnat în cadrul acestei structuri. Şi de asemenea, există la nivelul Interpol, în colaborare cu Banca Mondială şi Centrul ONU pentru prevenirea criminalităţii, încă o structură informală de comunicare între agenţii de recuperare a creanţelor. Este o temă în dezvoltare şi veţi auzi foarte multe despre creare de structuri similare şi pe plan internaţional.


Biroul nostru acţionează pe trei paliere: cel de bază, adică schimbul de date şi informaţii, cel de diseminare a unor practici, şi cel de dezvoltare a politicilor publice, domeniu care revine structurii noastre, în special prin prisma atribuţiilor Ministerului Justiţiei de creator-dezvoltator de politici publice şi legislaţie. O să mă refer preponderent la principalul proces de lucru, cel de schimburi de date şi informaţii, şi aveţi aici o prezentare grafică cu ceea ce Biroul trebuie să facă în activitatea curentă.


În primul rând avem de îndeplinit nişte termene foarte scurte care variază de la 8 ore până la maxim 14 zile, timp în care la solictările primite de la structurile similare din Uniunea Europeană, Biroul nostru trebuie să facă nişte verificări şi să răspundă în timp util. Termenul de 8 ore este utilizat atunci când în cauzele respective fie s-a luat măsura arestării sau este în pregătire dispunerea unei astfel de măsuri, sau o măsură de disponibilizare a bunurilor. De la primirea acestor cereri, Biroul fie accesează direct o bază de date la care are acces, fie solicită autorităţilor publice competente informaţii suplimentare sau analize. La rândul nostru, Biroul poate înainta către structuri similare cereri formulate fie de către procuror, în special colegii de la DNA şi DIICOT, fie de la inspectoratele de poliţie. Suntem destul de încântaţi de faptul că, în special a doua jumătate a anului, am început să primim solicitări în special din partea autorităţilor române, până în momentul acela Biroul lucrând preponderent pentru a soluţiona cererile venite din străinătate. Şi în cele ce urmează o să vă prezint şi câţiva indicatori ca să vă faceţi o imagine cam despre ce nivel vorbim.

 
Lista de infracţiuni în cazurile în care se solicită date şi informaţii prin Biroul nostru, cele mai frecvente sunt cele de crimă organizată, skimming - infracţionalitatea aceasta electronică, spălarea banilor, corupţie, furt sau trafic de persoane. Sunt cele mai frecvente şi ţările care trimit astfel de solicitări, cele mai multe sunt Belgia, Marea Britanie, Franţa, Ungaria şi Olanda. Aveţi aici o reprezentare a cererilor care au plecat dinspre România. Am transmis cereri către 17 ţări vizând 145 de persoane şi 59 de companii. Şi veţi vedea, la rândul nostru, avem o relaţie foarte bună de cooperare cu Ungaria. Uşor, uşor, indicatorii vor creşte şi pe celelalte ţări. Cereri primite, am menţionat, sunt numeric mai ridicate, sunt 57 din 19 ţări. De asemenea foarte multe cereri din Marea Britanie, Olanda, Ungaria. Am procesat cereri vizând 231 de persoane şi 77 de companii. Aici aveţi o imagine de ansamblu a birourilor similare din Uniunea Europeană şi cele trei criterii majore pe care le folosim în prezent pentru a evalua nivelul de performanţă al structurilor. Şi anume: accesul la baze de date, vorbim de Registrul Bancar, vorbim de Registrul Comerţului şi Cadastru. De asemenea vorbim de rolul de autoritate centrală prin prisma atribuţiilor pe care Ministerul Justiţiei le are, Biroul are o relaţie directă cu structura similară, structura din cadrul Ministerului, şi putem, cu sprijinul colegilor noştri de la Direcţia de Cooperare Internaţională, să jucăm şi acest rol de autoritate centrală. Şi, de asemenea, prin prisma poziţiei noastre în sistemul judiciar avem acces la datele statistice, aspect care, din păcate, nu este regăsit la multe din celelalte structuri.

 
Evaluarea noastră ne plasează undeva peste media structurilor similare din Uniunea Europeană, tocmai prin prisma accesului la bazele de date respective sau al rolului pe care îl putem juca ca autoritate centrală. Al doilea nivel este cel de identificare şi diseminare a bunelor practici. Deşi funcţionăm doar de câteva luni, am reuşit, pe parcursul anului 2011, să atragem finanţare externă în sumă de aproape 1 milion de euro pentru proiecte destinate poliţiştilor, procurorilor şi judecătorilor. Rolul nostru e să transferăm bunele practici identificate în plan internaţional şi să le replicăm în plan intern. Asta înseamnă că organizăm periodic seminarii, training-uri, conferinţe, schimburi de experienţă pentru acest public ţintă, repet, procurori, poliţişti, judecători. Chiar săptămâna viitoare mergem la Cluj cu o echipă de experţi din Germania, Franţa şi Spania, unde vom avea un nou seminar pentru procurori şi judecători. De asemenea continuăm cooperarea foarte strânsă pe care o avem cu Marea Britanie şi Statele Unite. Tot în luna februarie şi în luna martie vom continua seria de sesiuni de formare profesională cu sprijinul experţilor din cele două ţări. Aveţi în prezentare detalii cu proiectele, bugetele, şi publicul ţintă.


Revenind la componenta de dezvoltare a politicilor publice, şi structura noastră a avut o mică contribuţie la definitivarea conceptului de intervenţie legislativă pentru reglementarea instituţiei confiscării extinse şi doamna secretar de stat vă va povesti mai mult cu privire la stadiu, şi de asemenea valorificarea bunurilor mobile înainte de rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare. Ambele modificări legislative vor avea un impact, spunem noi, substanţial asupra indicatorilor statistici. Pentru că dacă ne uităm la nivelul confiscărilor sau la nivelul bunurilor valorificate şi sumelor întoarse la bugetul de stat ne dăm seama că e nevoie de mult mai multă acţiune şi intervenţie. Aceste două modificări vor avea acest efect, sunt sigur, deoarece în plan internaţional sunt cele mai utilizate, în special confiscarea extinsă.


De asemenea, pe sectorul de dezvoltare de politici publice, Biroul a jucat un rol important în dezvoltarea Strategiei Naţionale Anticorupţie, unde am reuşit să includem un capitol distinct pe recuperarea creanţelor, astfel am ridicat la nivel strategic această problematică şi o să regăsiţi în documentul, probabil în forma finală, o să regăsiţi accentul pus pe cooperarea instituţională în acest domeniu.

 
Cam atât despre ceea ce facem şi, de asemenea, vă stăm la dispoziţie pentru întrebări. Mulţumesc.
 

Lidia Barac: Vă mulţumesc de întrebare şi bine că aţi pus-o. Când m-am referit la recrutarea externă, m-am referit la admiterea prin INM şi concursul în baza articolului 33, e vorba de juriştii şi de cei care cunosc foarte bine acest sistem mai vechi. În niciun caz la cooptarea din alte medii juridice conexe pur şi simplu a unor persoane. Simulările însă le întâlniţi în raport, fiindcă de aceea consultantul recomandă combinarea celor două tipuri de recrutare externă şi internă deoarece s-a pornit de la un număr de ani, de 5 ani, o să vedeţi în urmă, de absolvenţi ai Facultăţilor de Drept şi procentajul de acces în Justiţie şi de aceea rezultatul nu a fost edificator pentru o concluzie unică, recrutare exclusiv prin admitere INM fără utilizarea articolului 33, care, după cum ştiţi sfera lui de aplicare trebuie să fie din ce în ce mai restrânsă, tocmai pentru a menţine performanţa în sistem, motiv pentru care am înţeles că la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii se derulează un program, un proiect, o politică s-a lansat în sensul că aceste examene să urmărească aceeaşi metodologie, deci fie că vorbim de accesul cu Şcoală Naţională de Magistratură, de Institut, fie la art. 33, tipul de examinare pentru acces să fie unul comun, chiar se vorbeşte despre examene care se vor da împreună cu aceleaşi subiecte. Este un proiect în curs, un proiect coordonat de CSM propus de Institutul Naţional al Magistraturii. Recrutarea internă, în accepţiunea consultantului, este şi situaţia cu reflexie asupra ocupării posturilor necesare la tribunale, în sensul că propune doar în parte estimarea efectivelor de la judecătorii, adică a pepinierei de unde poţi să mergi la tribunal şi de la tribunal mai departe la curte, dar atrage atenţia că nu se poate face asta ad-hoc tocmai pentru că doar 54% în raport cu judecătoriile pot furniza, sunt apte să furnizeze o astfel de sursă pentru tribunale. Da? În schimb, există o poziţie foarte bună a lor la tribunale; consultantul spune că acestea asigură 100% posibilitatea de recrutare presupusă. Însă ea nu trebuie exploatată la maxim pentru că sunt şi alte variabile de resurse umane, pensionări, plecări şi, în afară de asta, nevoia de expertiză, nu este suficientă o vechime minimă, de dorit e ca la vechimea minimă pentru gradul respectiv de juridicţie să aibă măcar 2 ani de experienţă practică în activitate şi cred că formarea acestor oameni într-o distribuţie de experienţă de acest tip sigur că nu putea fi decât o concluzie logică aceea de a combina sursele de recrutare. Sunt foarte multe sugestii pe cooperarea cu facultăţile de Drept, o să le găsiţi în aceste studii, pentru Institutul Naţional al Magistraturii în principal şi pentru formarea tinerilor în general.


Lidia Barac: Sigur consultantul a avut în vedere şi legea pe care o cunoaşteţi, s-au desfiinţat cele 25 de instanţe, dar a avut în vedere, la cererea Ministerului de Justiţie, şi perspectiva de continuare a acestui proces pentru că, după cum veţi vedea, când vorbeşte despre necesarul de resurse la instanţe şi cu referire la judecători, evaluând legea Codului penal, respectiv Codul de procedură penală, clar că la estimarea instituţiilor noi e nevoie de cel puţin 5 magistraţi pentru a evita subiectul incompatibilităţilor şi pentru ca fiecare să-şi îndeplinească funcţia potrivit competenţelor, la care adăugat, dacă vorbim la nivel de judecătorie cel puţin 2 judecători pe Codul civil, pentru că civilul continuă să fie o parte a activităţii acestor instanţe. Şi de ce 2? Avem completele de 1 în continuare la judecătorii, dar este vorba, şi aici, de a susţine un sistem al incompatibilităţilor care presupune prezenţa unui judecător. Ori cum sunt aşezate instanţele astăzi în România cert e că arată nevoia, necesitatea continuării procesului de evaluare a eficacităţii, eficienţei unor instanţe de la nivel local şi continuarea procesului de desfiinţare, un proiect al Ministerului de Justiţie neabandonat şi suntem în curs la indentificarea unui grup de lucru, din nou deplasându-ne cu sprijinul curţilor de apel şi al Consiliului Superior pentru a vedea care sunt instanţele care în continuare trebuie să se supună acestei proceduri de desfiinţare datorită faptului că nu au capacitatea să funcţioneze şi nu sunt funcţionale multe dintre ele. Preşedinţii de curţi au semnalat acest lucru, au propuneri, să ştiţi că preşedinţii de curţi au propuneri pentru desfiinţarea mult mai multor instanţe decât s-a reuşit cu legea cu pricina. Şi este un proces anevoios, este un proces greu într-un an electoral, după cum cunoaşteţi. Parlamentarii îşi culeg voturile din zona locală, aşa cum s-a întâmplat în cazul desfiinţării unor spitale tot datorită unor cerinţe legate de funcţionalitatea lor şi a fel a fost în spaţiul public şi cu privire la instanţe. Să nu uitam că România intră într-un an electoral, deci aici trebuie ca argumentele Ministerului de Justiţie să fie solide şi ele nu pot fi solide decât dacă îmbrăţişează argumentele preşedinţilor de curţi din România şi avem acest suport pentru că fiecare preşedinte este conştient că pentru a-şi eficientiza activitatea şi a aplica această legislaţie trebuie ca instanţele să aibă structura organizatorică specifică locului legislativ despre care vorbim.


Alina Bica: O precizare. De pildă e nevoie de 5 judecători la nivel de judecătorie, minim, nu pentru că aşa doreşte Ministerul Justiţiei sau Consultantul. Dacă mergem la Codul de procedură penală constatăm că avem 3 categorii de judecători, avem o categorie în plus. Respectiv avem judecătorul de Cameră Preliminară pentru că tot aveam probleme că de la momentul la care se sesizează instanţa de judecată cu dosarul până la citirea rechizitorului trec o lună, două, trei, cinci, zece. Legiuitorul a reformat acest domeniu şi atunci a introdus acest judecător de Cameră Preliminară care, într-un termen de minim 10 zile, maxim 30 de zile, ce face? Verifică rechizitorul şi legalitatea care au fost administrate probele, putând să înlăture acele probe pe care le consideră nelegal administrate. Este evident că pentru a respecta principiul repartiţiei aleatorii ai nevoie de minim 2, acesta este incompatibil să fie judecător de Drepturi şi Libertăţi - a doua categorie, şi acolo am nevoie de 2, şi vine a treia categorie - judecătorul de Fond - unde iarăşi trebuie să am 2. Hai să zic că un judecător de fond poate fi şi de drepturi şi libertăţi, dar din punctul nostru de vedere, aşa cum ar trebui să funcţioneze instituţia de Cameră Preliminară, acesta ar trebui să fie familiarizat strict cu această activitate şi să evite, sau să evităm pluridisciplinaritatea în care o persoană sau un judecător să fie şi de Cameră Preliminară, şi de Drepturi şi Libertăţi, şi de Fond. Deci practic, Codul a fost construit de asemenea manieră şi activitatea a fost reformată astfel încât termenul de 5 este nu că îl dorim noi, ci este impus de instituţiile care au fost reglementate în acest fel.

Alina Bica: Nu, deci acele cereri ... cred că sunt două lucruri diferite: judecătorul de Cameră Preliminară este cel care pe actualul 300 indice 2 verifică rechizitorul. Mai mult decât atât, evităm acele succesive termene în care se pune în discuţie legalitatea administrării unor probe. Practic, va fi un singur termen în faţa acestui judecător, în minim 10 zile, maxim 30 de zile. Ce fac avocaţii şi părţile? Se duc şi depun concluzii, iar dacă  judecătorul consideră necesar poate să vină şi să-i şi cheme şi să aibă loc o procedură contencioasă de dezbatere pe acele cereri şi într-un interval relativ scurt de 20 de zile, da, ceea ce se făcea în decurs de un an, de 7 luni, de doi ani - depinde de strategia avocatului, se rezolvă într-un termen fix, la o singură dată, când se vor ridica toate aspectele ţinând de legalitatea probelor administrate. Deci nu vom mai avea 15 termene. Nu, pentru că legiuitorul vine şi spune clar: tot ceea ce doreşti să invoci în legătură cu probaţiunea şi rechizitorul îţi soluţionează judecătorul de Cameră Preliminară. Când te întâlneşti cu el? La început, când Parchetul trimite dosarul. Ce face acesta? Analizează şi este obligat să dispună trimiterea mai departe a dosarului către judecătorul de Fond ca să-l restituie la Parchet, într-un termen de minim 10 zile, maxim 30 de zile. În interiorul acestui termen se rezolvă toatele aspectele de incidenţă de probaţiune şi de cereri procedurale, de care dumneavoastră vorbeaţi mai devreme. Deci, iată o celeritate, un aspect de reformă care într-adevăr există. Nu poţi să-l pui pe acest om să-l şi judece. Este evident că devine o submeserie, o specializare, dacă doriţi dumneavoastră, în ceea ce priveşte activitatea de judecată. Judecătorul de Cameră Preliminarîşi dezvoltă atitudinea de cenzură.

Lidia Barac: Este o reflecţie în studii şi cu privire la acest subiect dar fără o concluzie, pentru că nu făcea obiectul studiilor de impact şi, mai ales, la data finalizării acestor studii se cunoştea legislaţia în vigoare. Iar acum, după cum ştiţi, a fost prorogat termenul până în 2013 şi din discursul ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, (...) şi care nu produce efectele scontate printr-o simplă deplasare materială a zonei de la Minister la Înalta Curte.
 

Alina Bica: Din punct de vedere tehnic, noi ne-am pregătit pentru prima rectificare bugetară din aprilie. Adică am început deja să anticipăm şi prin consultare cu preşedinţii Curţilor de Apel necesarul de resursă umană. Aşteptăm poziţia publică, cum e firesc, pentru că cooperăm cu CSM-ul, da, aşteptăm poziţia publică a acestei instituţii să constatăm dacă şi într-adevăr mergem pe prima rectificare sau pe cea de-a doua, în funcţie de decizia pe care dumnealor o vor adopta. Si de ce avem această poziţie?  Fiecare minister, ca ordonator principal de credite este evaluat în activitatea sa de Ministerul de Finanţe în funcţie de procentul de execuţie bugetară pe care îl are. Noi am putea să mergem şi să obţinem o rectificare bugetară pozitivă foarte bună pentru instanţe. Dar dacă nu ne corelăm cu CSM-ul, atunci ne trezim că nu putem să executăm acei bani şi automat este o problemă de credibilitate şi de posibilitate de a cheltui. Şi deci, evident, în cooperare cu CSM-ul ne pregătim şi rămâne să vedem dacă înaintăm în mod oficial solicitarea pe prima rectificare sau pentru cea de-a doua în funcţie de ceea ce dumnealor ne vor comunica.

 

Lidia Barac: Ca să explic ce a spus colega mea. De exemplu, ştiţi cu toţii că examenul de acces în magistratură este atât în primăvară, cât şi undeva în toamnă târzie, da? INM-ul are politici de susţinere a unui anume număr pentru aceste tipuri de examen. Vorbim şi de capacitatea instituţională a INM-ului de formare a acestor oameni. Dacă, de exemplu, pentru sesiunea din primăvara acestui an, CSM-ul comunică foarte clar că 300 de locuri scoate la concurs, pentru posturile vacante câteva sute. Deci suntem în faza anului 2012 de a acoperi zona de posturi vacante, abia în anul 2013, având în vedere ciclul crescut de starea locurilor vacante, putem vorbi de suplimentarea indicată de Cod la acel nivel de 400 magistraţi în plus şi 550 de personal auxiliar, da. Şi dacă în estimarea similară că, dacă în ultimii 3 ani, la nivelul acesta am avut candidaţi, pentru posturile acestea procentul de ocupare a fost atât. Da, sunt nişte simulări raţionale şi or să vină să spună : 250 de locuri vor fi ocupate, asta este estimarea noastră din primăvară. E firesc că noi trebuie să solicităm o rectificare, cheltuielile aferente, nu numai pentru salarizare, dar şi cheltuieli pe infrastructura fizică angrenate de intrarea acestor oameni în sistem la prima rectificare, dar cu subiect şi predicat, asta spune doamna Bica. Nu putem pentru că la criza economică, la percepţia oamenilor, la eforturile românilor în legătură cu susţinerea bugetului de stat este absolut neproductiv să vii cu o finanţare pentru 250 şi să ne trezim că avem nevoie doar de 10 persoane care au intrat la examen. Că pierdem bani, e un subiect, dar nu-i nimic că se duc toţi la buget, veţi spune, dar alt minister, care în aceeaşi perioadă avea un proiect foarte important la sănătate sau la învăţământ nesatisfăcut nu mai poate să facă acea secvenţă bugetară, da? Şi deci, iată cum încurcăm lucrurile şi în afară de acest lucru credibilitatea. Voi ştiţi cu toţii gradul de percepere al populaţiei în Justiţie este tot mai scăzut. Ultimul sondaj vorbeşte de un procent de 82-85%. Nu se poate să apărem în ştiri, cu ajutorul dumneavoastră, că nu am reuşit să cheltuim execuţia bugetară corespunzătoare de personal. De aceea trebuie foarte atent lucrat, împreună cu Consiliul şi pe criterii obective, ştiinţifice, de formule de calcul.

 
Cornel Călinescu: Suntem la început. Cu ajutorul acestor evenimente pe care le organizăm în ţară - am început să punem accent mai mult pe cele din ţară şi nu din Bucureşti, avem reacţie după fiecare eveniment şi am primit sesizări şi de la Constanţa şi de la Iaşi şi de la Timişoara ş.a.m.d. Uşor, uşor ţine într-adevăr de o relaţie dintre noi şi procurorii din ţară, să ne facem cunoscuţi. Încercăm să facem acest lucru. Sunt 27 de lucrări. E mult, e puţin? Peste jumătate sunt din ţară. Vă pot spune ce, totuşi, a ajutat la creşterea acestui indicator. Am plecat de la zero şi era zero nu neapărat pentru că nu exista biroul nostru şi în anii anteriori funcţia acesta era îndeplinită de o structură din cadrul IGPR-ului. La acel moment procurorii nu solicitau niciodată informaţii din străinătate prin acest canal. Anul trecut, Procurorul General şi ministrul Administraţiei şi Internelor au semnat un ordin comun prin care au stabilit un check-list dacă vreţi, a paşilor pe care trebuie să-i intreprindă fiecare investigator. Printre acei paşi obligatoriu în orice infracţiune care are poate un prejudiciu există obligaţia de a fi sesizaţi şi noi, de a ni se solicita sprijinul. Uşor, uşor în programele de evaluare profesională, de evaluare a indicatorilor vor intra şi aceşti parametri. Şi estimăm că vor creşte aceste solicitări din ţară. Repet, sunt cereri care vizează fapte de criminalitate organizată, cu element de extraneitate.