Publicat: 14 Decembrie, 2017 - 18:40
Autorul, jurnalistul Octavian Andronic, se apropie de finalul operațiunii

Începută în urmă cu 7 ani, operațiunea strângerii în volume a editorialelor publicate zilnic în presa intervalului 1999 - 2010 a ajuns la cel de-al nouălea volum pe care autorul, jurnalistul Octavian Andronic , l-a intitulat „VOTUL UNINOMINUL. Editat de Fundația AlegRO și tipărit de Editura „Semne”, vlumul a fost prefațat de ambasadorul Neagu Udroiu,, reputat jurnalist și scriitor, fost director general al ROMPRES. Vă prezentăm în premieră - înaintea lansării oficiale, prefața:

”CINE SUNTEM? DE UNDE VENIM? ÎNCOTRO MERGEM?

Reproduc din memorie titlul unei picturi de mari dimensiuni pusă în drumul celui venit să viziteze retrospectiva Gauguin de la Grand Palais,organizată de francezi cu ceva ani în urmă.Poate chiar la vremea întâmplărilor fixate în mentalul colectiv de Octavian Andronic în cartea de față.Întrebările și le puneau fetele maronii și băieții la fel,descoperiți de pictorul dedulcit la drumuri lungi în Pacific,departe de malurile sale.Dacă ei și-au găsit sau nu răspunsuri potrivite n-avem de unde ști.Noi,chestionându-ne,putem identifica variante posibile.Și nu puține.

-Ia,eu fac ce fac de mult! ar glăsui fără zăbavă Ando,aceluia dintre noi care,întâlnindu-l din întâmplare,ar rosti,fie și fără un scop anume,acel,la îndemâna oricui:-Ce mai faci Hombre?Doar că,deși par derivând dintr-un joc de societate,spusele lui exprimă un adevăr.De-o viață,Ando asta chiar face:se străduiește să ne arate cine suntem,cu ce ne umplem timpul toată ziua,încotro ne duc pașii.

Nu ți-e greu să constați că Andronic gândește global și trudește secvențial.Privește istoria la zi,clipa cea repede ce ni s-a dat,rumegă temeinic combinații probabile și le încredințează paginii albe,deprinsă a-i stoca gândul tremurând a prospețime.A nectar,uneori.A flori,alteori.Cam acrișor,de se întâmplă.A vitrion,nu.Le are p-astea mai puțin sau deloc.Prin juxtapunere,fotogramele în cauză,instantanee, devin perene.Adică trecut.Între ele,trimiteri la ziua de mâine.Timpul le poate confirma drept cariatide ale anotimpurilor viitoare.

Cititorul constant al cronicarului cu dublă comandă de ieri,de azi,dintotdeauna-condeier și grafician-știe de acum reflexele „omului-mască de fier” atât de sever încastrat în realitatea românească.A condus primul cotidian apărut la noi la ora deschiderii porților spre democrație.Un ziar,cum am descoperit singuri,împătimit de informație adevărată și curată,densă,binefăcătoare pentru sănătatea noastră.Va ilustra cu strălucire ipostaza de director(de publicații)-jucător(reporter,comentator de aleasă ținută,debateur echilibrat și interesant,grafician savuros).Micul ecran ni l-a dezvăluit cu o minte trează de care tocmai are nevoie interpretarea corectă a evenimentului năvălit pe porțile cetății.

La un moment dat,a simțit să se adune de pe drumuri,cât să-și gestioneze de unul singur propriile resurse.Așa a apărut o agenție de știri cu personalitate și merite de necontestat în emiterea,în timp real,prin radiere ori convecție, a informației clare,rapide,verificate.Așa s-a pus pe roate gustatul editorial, percutant,sintetic și analitic cât încape,dar mai ales de ținut minte.

Încredințate tiparului în corsetul bine definit al anului calendaristic,aceste scrieri de toată ziua caligrafiază,constant,răspunsuri la chestionarul sugerat de Paul Gauguin în manșeta devastatoarei compoziții,circumstanțializând destine “mistere,priviri enigmatice,chestionări indescifrabile”.

Cartea de față are drept poligon temporal un an însemnat cu stea în frunte:2008.Al dezbaterilor nu pentru pâinea la zi, ci deja cu coada ochiului la cozonacul de mâine.Al combinațiilor de culise,nemărturisite încă votantului,păstrate la sertar pentru când va veni clipa.Un an cu multe necunoscute.Un an-copertă de final a ciclului electoral în curs de epuizare și prefațator, previzibil sau nu,al celui ce urmează.Un cer împânzit de trasoare venind din toate părțile,ca în preajma unei bătălii decisive,fără a descifra totdeauna încotro și dincotro bate vântul.Și atât mai interesant,de recapitulat,digerat și evaluat la ceva vreme distanță,când se poate cu sinceritate măsura valoarea coeficientului de scoatere,a dozei remanente de veridicitate.A capacicității de prognosticare de către semnatar.

Remarc stilul propriu ANDOGRAMELOR scrise ori desenate.Autorul are vocația de a-și proiecta demersurile cotidiene pe un ecran panoramic.Ecranul lat la îndemână,inițial imaculat,se lasă hașurat la pas.Streiful de față are în grijă banda rezervată,cum spuneam,anului 2008.Neuitatul,cum spuneam,din multe puncte de vedere,an 2008.

Ando își cheamă aproape cititorul și privitorul,pe care bine îl cunoaște după atâta vreme de când se privesc unul pe altul ochi în ochi,pentru a-și citi reciproc gândurile,speranțele,așteptările,nedumeririle.Ce-i propune?Pentru început,să ia act de toate câte se întâmplă.Pentru azi selectează un subiect.Mâine,ținându-și de mână colaboratorul,migrează într-o altă locație,neapărat ispititoare.Și tot așa,până la bătaia de clopot a anului următor.Când,firește,constatăm:și mâine mai e o zi...

Vă las să observați câtă dreptate are Ando când spune ce spune despre peisajul nostru politic.Derutant, uneori, prin calmul ce-l stăpânește în timp ce execută măsuri antropometrice fruste-politice-,definitorii pentru actorii zilei.Nu trebuie să vezi pe cineva la plajă,în costum de baie,pentru a-i descoperi musculatura de tot flască,incapacitatea de dialog,sărăcia de limbaj,metehnele de Ferentari.Spre turiștii de profesie privește cu milă,cu înțelegere ai impresia (”Atât îi duce capul...”).Învățăm de la autor că schimbări spectrale în lățimea curcubeului,de diapazon,nu s-au născut de azi de ieri (adică în anul de grație 2008),acesta fiind cam demultișor poveste.Vezi saltul de la social-democrație la liberalism,de la Internaționala Socalistă ori Liberală la masa bogaților-Popularii Europeni.Putem afla câte ceva,în caz punctual,și despre alegerile pentru Primăria Capitalei în scurgerea timpului.Devize la modă:„Fie cine o fi,dar de dreapta să fie” ori:„Dreapta-dreaptă dar să fie al nostru,nu al lor...”.Înălțarea și (de)căderea aștrilor este explicată pe îndelete,cu subiect și predicat,oridecâte ori crede că este prilejul.Marile răsturnări de situație sunt periscopate cu încetinitorul,făcând traducerea în limbajul zilei și aducerea în prim-plan pentru alegătorul de rând ori stilat din fire nu atât a personajelor implicate ci mai ales a mentalităților,subțirimii argumentelor și fragilității caracterelor prezente în ring.

Virajele politice sunt la modă și e bine să le observăm și la nivel de indivizi pentru a ști mai bine cum stăm.Existența acestor vertije favorizează rămânerea în picioare a unor neînzestrați ori alimentează soluții de moment,toxice,prin care adversarul este trimis la podea.Aveți în paginile ce urmează cazuri lămuritoare.

Ghici cine vine la...Cotroceni ori Palatul Victoria?Filmul știut ne-a sugerat adesea asemenea întrebări,chiar dacă în cazurile analizate nu de cină este vorba.Întrebări cu rost dar nu mereu cu răspuns la vedere.Jocul de șah a introdus noțiunea de mutare în plic.Se practică și în politică.Mai ales când specialiștii chemați sub arme,cu miile(15 mii,de pildă)nu se grăbesc să depășească standardele de provincie.Tocmai aici pică bine un ochi capabil să dibuie mutările din plic...

Relația între palatele Puterii reprezintă un subiect cărnos și pentru anul aflat sub lupă în cazul de față.Bagi de seamă că tentația există și pe la alții,partizani ori nu.Neutrii n-au har,deci nici căutare.Inteligenții,da.E cazul de față.

Nici această luptă fără menajamente nu constituie o creație a anului 2008.Dar oridecâteori s-a manifestat,ea a potențat înverșunarea,a scos la vedere cazanele cu lături la îndemână, catalizând invectiva și insolența,stilul de viață cârcotaș și zurbagiu,vizibilizând comportamentul de mahala.Vă las să constatați singuri distribuția de roluri avansată de autor.

Când crede că că este cazul,autorul scoate de după ureche plaivasul cu cerneală roșie,adică pamfletară.Umorul sănătos,bine condus explică mai convenabil ce este de știut,de înțeles.Plus că,vorba cuiva,acesta mai și îngrașă.

Despre presa zilei,Andronic vorbește doar din când în când,deși ar avea tot dreptul după câte care cu poveri de muncă a rostuit în ograda acestei profesii.El constată un lucru important și ține să-l facă știut.Vremea ziariștilor cu experiență îndelungată a cam trecut.S-au refugiat care încotro.Părul alb i-a trimis la pensie.Aparține trecutului și epoca numirii la conducerea instituțiilor de presă a gazetarilor confirmați cu șansa de a se confirma prin semnătură și management. Acum la modă nu mai este şpaltul de succes,transpus în pagina tipografiată,ateptată de cititorul năvalnic.Tirajul a devenit suveran.Indiferent ce-l hrănește și cu ce rezultate.Am asistat la dispariția unor titluri intrate în trombă pe piața informației publice,mai sunt altele care abia își mai trag sufletul,nimeni nu știe cât timp iar protagoniști cândva sorbiți dintr-o sorbire preferă fotoliul călduț,comod,al talk-shouri-lor de sezon,care ne-au invadat existența,promovând în economia lor o ramură de bază inspirată de versul clasic:E ușor a scrie versuri...Sunt printre cei care cred în spusa înțeleaptă a lui Ando despre asemenea stări alotropice pe care le tolerează presa noastră,în conflict cu ceea ce au gândit și practicat seniorii genului de la origini până azi.Rostite cu respect și măsură,opinii generate de inși autorizați s-o facă pot acționa,cred și sper,ca o necesară profilaxie a discursului public,ca un binevenit filtru în calea virușilor ce riscăm să ne asfixieze.

Guvernarea este ţinută sub observație.Și mai ales cel ce ocupă locul din capul mesei.Autorul nu ezită să se pronunțe fără menajamente cu privire la prestația unor miniștri sau a echipei de la Palatul Victoria în întregul său.Când crede că are argumente distribuie chiar calificative nemiloase.De remarcat rămâne mai ales acribia cu care foarfecă activitatea premierului în exercițiu,disponibilitatea pentru analiză aplicată,insistența în a developa filme de fiecare zi la nivel de demnitar,numit și nu ales.Este o mostră,cred,de distanțare prin apropriere,un mod de a fotografia în maniera „Hold-up”,când orice scufundare în revelator accentuează trăsături și detalii ce fusese ră ignorate în faza de dinainte.

Perseverent se dovedește autorul în a măsura cinematica cotidiană a persoanei din fruntea obștei.Față de președintele Ion Iliescu,Octavian Andronic n-a făcut niciodată un secret din respectul vizibil cu care l-a urmărit în activitate.Paragrafele ce îi sunt consacrate poartă însemne de curtoazie și apreciere,inclusiv sau mai ales atunci când îl așează,contrapunctic,unor contemporani.Președintele Constantinescu este tratat cu vizibilă considerație, dar de la distanță.Cu „titularul”anului 2008 procedează altfel.Nu-l scapă din vedere nici când vorbește insalubru cu ziariștii,cu colaboratori apropiați pe care ar merita ,înainte de orice,să-i și respecte,nici când face accidente de circulație pe post de driver amator.Dar ia aminte mai ales la decizii,la atitudini,la felul de a se comporta în straie de împărat pe care lumea nu putea să-l mai încapă.Sunt și momente când Ando nu ezită a ridica degetul,într-un gest propriu celui care trebuie neapărat ascultat de îndată,anunțând fără reținere:Împăratul e gol!

Anul 2008,pare a spune Ando,prin această cronică a actualității,scrisă având în minte și inimă ceva înaintași-Ureche-Costin-Neculce-recidivând cu tenacitate, participând la un capitol de istorie națională de încredințat memoriei,nu a fost cu nimic mai breaz decât cei de dinaintea lui.Cu nimic mai bun,asta sigur,dar cu nimic mai rău.El confirmă doar că nu stăm pe loc,nu avem să ne întoarcem din drum.Dar nici n-am luat-o la trap cât să refacem din întârzierile față de alții.

Dar de ținut minte,da! fie și pentru a ne reproșa că de acum,odată admiși în calești de casă mare-Uniunea Europeană,NATO-și nu mai știu câte trilaterale strecurate în uitare ori tratate strategice de pe care șergem praful conjunctural,oportunist,cu licurici mari sau mici prin apropriere cu care ne-am logodit în fața altarului,cu axe ce ni le-am proptit singuri în șira spinării,oricum lipsite de consistență,am rămas tot pe drum,pe drum..Semn că drumul spre înalta societate ori nu l-am descifrat ca lumea, ori strugurii rămân,orice am face,o lipsită de gust aguridă.

Travaliul cronologic pus la îndemâna noastră de autor-mă refer la întreg ciclul „ Cronologia comentată a Mileniului III”-ne oferă o șansă deloc de ignorat.Cu verbul său proaspăt,distribuit într-o dantelărie de frumusețe aparte,Ando meșterește o limpede oglindă în care,privindu-ne,putem desluși unde,la un moment dat,ne aflăm,de unde venim și,de ce nu,încotro ne îndreptăm.

                                                                                                                                                                                   Amb. NEAGU UDROIU

 

P.S.       Revin la Octavian Andronic.Îl dibuiam înainte de 1989 mai degrabă pe graficianul subacest nume. Textierul s-a văzut, la scara 1/1, când a devenit directorul celui dintâi cotidian

post-decembrist – Libertatea. Realizat împreună cu vechi camarazi de la InformaţiaBucureştiului, cotidianul după-amiezelor noastre de Capitală s-a dovedit din start botezat în

aghiazmatarul profesionalismului şi seriozităţii. Ancorat în actualitate, dispus să dialogheze(polemizeze) cu oricine, ambiţionat să gestioneze, cu rigoare şi farmec, clipa cea repede ce nis-a dat.

Condeiul lui Ando (numele său de artist) s-a cuplat cu voluptate strădaniilor graficianului de a vedea zi şi noapte întâmplările vieţii, de a citi pulsul evenimentelor la scara societăţii.

A mers strună totul, câţiva ani, graţie harului său de om cu bun simţ şi cu metronomul la îndemână.

Când piaţa informaţiei a dat semne de nervozitate, Libertatea a intrat în recul.Privatizarea, patronajul exogen, tentaţia lubrifierii cu orice preţ a drumului spre chioşc aprodus schimbări de azimut.

Îl vedem pe Octavian Andronic, elaborând şi performând în Trustul Pro. Inventează publicaţii, combate pe micul ecran.

Rămân memorabile ciclurile de dezbateri în turneele electorale pentru Cotroceni şi cele vizând fotoliul de primar al Capitalei. Le regăsim în librării. Alături de cursivul publicat

în diverse gazete bucureştene (rubrica – „Punctul pe Y”), grupate alfabetic sau cronologic.

.Între meritele de incontestabil respect rămâne cum aminteam, fondarea şi patronarea agenţiei de ştiri Amos NEWS, remarcabilă prezență între instituțiile de gen care au populat peisajul publicisticii românești post-decembriste.

Antologice se dovedesc opiniile exprimate în lungul anilor.Ciclu „Cronologia comentată a Mileniului III” ne subliniază cu prisosință această realitate.

                                                                                                                                                                                                              Tot NEAGU UDROIU