Despre intervenţia cu românii

Declaraţia lui Traian Băsescu de săptămâna trecută, anunţată de el însuşi drept „intervenţia cu românii“ (cacofonia îi aparţine lui), continuă să fie citată de propaganda cotrocenistă ca fiind Evanghelia unui mare program reformator al naţiei. Textul respectiv este o culegere de clişee care se cer developate, pentru a pune lucrurile în adevărata lor lumină. Manipulările lui Băsescu sunt prea grosolane pentru a fi lăsate fără nicio replică. Din respect pentru cititori şi pentru memoria colecţiei, voi încerca o lectură mai puţin triumfalistă a respectivului document, consacrând câteva comentarii marotelor din acea „intervenţie cu românii“.

Cauza protestelor. În discursul respectiv, Traian Băsescu a făcut un pas mare contra firii sale, recunoscând că protestele nu se rezumă, cantitativ, doar la cei care au ieşit în pieţele marilor oraşe. Este singurul lucru pozitiv şi surprinzător al „intervenţiei cu românii“. De data asta, nu s-a mai legat de numărul protestatarilor, dar a manipulat cauzele nemulţumirilor acestora. „Ştiu că aceeaşi abordare o au şi milioane de români care nu au ieşit în stradă. Şi ei s-au simţit solidari cu cei care prin scandările lor, prin pancartele lor din pieţele oraşelor din ţară dădeau semnale legate de sărăcie, de aroganţă a politicienilor sau legate de corupţie“, afirma Băsescu. Aroganţa şi corupţia sunt legate, prin natura lucrurilor, de putere nu de opoziţie. Protestele au avut subiect şi predicat, nu s-au referit la politicieni, în general. Prin pieţe nu s-a strigat „jos opoziţia!“.

În privinţa cauzelor protestelor, Băsescu mută bobii spre sărăcie, creşterea TVA şi reducerea pensiilor. Or, realitatea este cu totul alta. O analiză a agenţiei „Mediafax Monitorizare“, făcută în perioada 12-24 ianurie după sintagme cheie folosite în 57.000 de surse on line, arată că revendicările cele mai frecvente ale protestatarilor au fost „Alegeri anticipate“, care înregistrează peste 25% dintre menţiunile din online, „Jos Băsescu“ 22,2%, „Demisia Preşedintelui“ 14%, „Demisia Guvernului“ cu 13,6% din mediatizare. În total, 75 la sută din ţintele protestelor sunt de natură politică, din care 36,2 la sută îl privesc direct şi personal pe Băsescu. Abia apoi urmează „Legea Sănătăţii“, cu 12,4%, „Taxa Auto“ cu 9,9% , „Mărirea salariilor/creşterea salariilor“ cu 1,1%, „Salvaţi Roşia Montană“- 0,9% şi „Mărirea pensiilor“/“creşterea pensiilor“ – 0,7%.

Pe ce se bazează? Băsescu a declarat nu numai că el ştie ce e mai bine pentru ţară, dar pretinde că e şi singurul care ştie, inegalabilul care poate şi unicul care ne face acest bine cu forţa.

„Vreau să le spun românilor că ştiu ce trebuie făcut“, ne liniştea, ritos, Băsescu. „Va trebui ca, în continuare, într-un parteneriat cu Guvernul, să deschidem acest orizont de ţară nouă pentru români“. Declarată de Băsescu, o asemenea intenţie nu reprezintă un angajament, ci o ameninţare. Un „orizont de ţară nouă“ gândit de Băsescu trebuie să fie ceva dramatic.

Mai este şi o problemă cu acest „ştiu ce am de făcut“: pe ce se bazează? Cu cine va deschide el „un orizont de ţară nouă“? În sondaje, se află pe la subsol. Opinia publica nu-l mai susţine, nici minoritatea gălăgioasă, nici majoritatea tăcută. Dar amândouă, adică peste 80 la sută din populaţie, consideră că ţara se îndreaptă pe o direcţie greşită. Nu are de partea sa decât un partid minoritar care îl mai susţine, cât de cât, şi de care se leapădă tot mai des în public, făcându-l ţap ispăşitor pentru toate relele din ţară; nu are de partea lui niciun fel de elite profesionale, în afara propagandiştilor şi sinecuriştilor stipendiaţi cu lefuri babane.

A făcut praf orice formă de solidaritate socială, ostilizând pe toţi cu toţi şi pe fiecare cu ceilalţi. Nu există vreo categorie socio-profesională pe care Băsescu să nu fi ostilizat-o. Inclusiv favoriţii şi proptelele sale, procurorii şi lucrătorii din serviciile secrete, încep să nu se simtă prea bine.

Atunci, pe ce se bazează Traian Băsescu, afirmând că ştie ce trebuie făcut? Pe faptul că a fost ales, acesta ar fi singurul argument. Dar a pierdut alegerile pe teritoriul României. De aceea, ar trebui să deschidă „un orizont de ţară nouă“ poate celor din diaspora, care l-au votat fără să ştie, dar care nu sunt obligaţi să suporte regimul politic instaurat de el între fruntariile ţării.