Publicat: 20 Ianuarie, 2016 - 17:19

Discursul Ambasadorului SUA, Hans Klemm ,la Universitatea din Suceava - "Amintindu-ne de Dr. Martin Luther King Jr.":

"Bună ziua tuturor. Domnule rector Valentin Popa, doamnă profesor Luminiţa Turcu, stimaţi profesori şi studenţi ai Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava, vă mulţumesc pentru disponibilitatea de a mă primi. Sunt foarte mulţumit să mă aflu aici pentru a discuta despre viaţa şi activitatea lui Martin Luther King Jr. şi despre impactul său asupra Statelor Unite şi a lumii în general.
Permiteţi-mi să continui în engleză. 

Lunea aceasta, Statele Unite au sărbătorit ziua de naştere a lui Martin Luther King Jr. Este o sărbătoare legală în toate statele SUA. Guvernul federal, alte instituţii şi Ambasada SUA la Bucureşti au fost închise în onoarea acestui extraordinar cetăţean american. 
De ce a fost el un om atât de extraordinar? El a înţeles că America nu respecta idealurile sale fondatoare şi principiile Declaraţiei noastre de Independenţă din 1776, că toţi suntem creaţi egali şi ne-a îndemnat să le respectăm. De asemenea, el a înţeles şi a crezut ferm că diversitatea a fost şi rămâne unul dintre cele mai mari atuuri ale ţării mele. 
A fost filantrop, lider spiritual, activist civic şi câştigător al Premiului Nobel şi continuă să ne inspire şi să ne motiveze în prezent, pe toţi, americani şi români deopotrivă. 

Dr. King s-a născut într-o familie religioasă în 1929, la Atlanta, în Georgia. A crescut în biserica în care tatăl său slujea ca preot. El însuşi a slujit ca pastor în aceeaşi biserică după obţinerea doctoratului la Boston University. S-a căsătorit cu Coretta Scott din Alabama în 1953 şi a avut patru copii. 
Convingerile religioase ale dr. King l-au determinat să fie activ civic şi preocupat de soarta afro-americanilor. În acea perioadă, afro-americanii nu beneficiau de tratament egal în Statele Unite, unde practica segregării educaţionale era consfinţită de lege. Astfel, existau şcoli separate pentru persoanele de culoare şi populaţia albă, drept urmare condiţiile de care beneficiau persoanele de culoare fiind de departe inegale cu cele oferite populaţiei albe. 
 Acest lucru era evident în special în sistemul educaţional. Americanii albi şi afro-americanii nu mergeau la aceleaşi şcoli în Sudul divizat rasial şi, indiferent cât de iraţional sună acest lucru, această situaţie era protejată de legile care permiteau segregarea. În cazul decisiv Brown. vs. Consiliul Educaţiei, Curtea Supremă a Statelor Unite a hotărât că această practică de segregare în educaţie este de fapt neconstituţională şi, prin urmare, ilegală. În ciuda acestei schimbări enorme în dreptul american, aplicarea legii şi schimbarea mentalităţii oamenilor au fost o provocare imensă. 
În 1955, în ciuda faptului că segregarea în educaţie fusese declarată ilegală, aplicarea ei în practică era în continuare larg răspândită şi multe legi care impuneau existenţa de spaţii separate în alte sectoare ale vieţii publice şi private erau în continuare în vigoare. O tânără pe nume Rosa Parks a refuzat să acorde locul ei într-un autobuz în Montgomery, statul Alabama, unei persoane albe, aşa cum cerea legea. A fost arestată, generând revolta comunităţii afro-americane. Răspunsul acesteia a fost un boicot organizat al sistemului de transport din Montgomery, timp de 385 de zile, ceea ce a destabilizat profund situaţia economică a oraşului. În cele din urmă, segregarea autobuzelor din Montgomery a fost eliminată, iar mişcarea modernă pentru drepturi civile în America a început. 
În această perioadă, un predicator necunoscut din Atlanta a devenit purtător de cuvânt al mişcării, iar după Boicotul Autobuzelor din Montgomery avea să fie cunoscut la nivel naţional: dr. Martin Luther King jr. 
Aşa cum am menţionat anterior, dr. King era un preot creştin care îmbrăţişase învăţăturile lui Mahatma Gandhi. Dr. King promova implicarea civică, protestele şi chiar gesturile de nesupunere civică. Însă făcea toate acestea încurajând folosirea metodelor non-violente. Gândurile şi scrierile sale despre justiţie, în special pătrunzătoarea „scrisoare dintr-o închisoare din Birmingham”, în care constata că: „ Orice nedreptate este o ameninţare la adresa dreptăţii de pretutindeni”, rămân la fel de adevărate astăzi ca în ziua în care le-a scris. 
Reverendul King a spus, de asemenea: „Cu întuneric nu se poate înlătura întunericul; doar cu lumină se poate face acest lucru. Ura nu poate înlătura ura; doar iubirea o poate face.”

Imaginaţi-vă că, la aproape 100 de ani de la abolirea sclaviei, afro-americanii beneficiau încă de un tratament în mod flagrant inechitabil, situaţie descrisă de fostul secretar de stat al SUA, Condoleeza Rice drept „defectul din naştere al Americii”. Dar lumina începea să strălucească. În sfârşit existau semne ale schimbării, însă continua să existe rezistenţă la acea schimbare. Existau mari tensiuni şi destulă furie de ambele tabere. 

Atunci a apărut un om care, bazându-se pe convingerile sale religioase şi pe principiile sale morale, a pledat pentru schimbare prin nesupunere civică non-violentă, asemenea lui Mahatma Gandhi. 

În calitate de lider al Southern Christian Leadership Conference, dr. King a condus mii de oamenii în cadrul protestelor şi al altor evenimente organizate pe întreg teritoriul SUA, în principal în Sud. A fost considerat unul dintre cei mai mari oratori ai secolului al XX-lea şi nu s-a abătut niciodată de la misiunea sa de promovare a egalităţii prin non-violenţă. 
Pe 28 august 1963, la Washington DC, el a susţinut cel mai cunoscut discurs al său, pe treptele monumentului comemorativ dedicat preşedintelui Lincoln, autorul Proclamaţiei de Emancipare cu 100 de ani înainte de eliberarea celor aflaţi în sclavie. 
În faţa unei mulţimi de aproximativ 250.000 de protestatari, cel mai mare grup adunat vreodată până atunci la Washington, el a vorbit despre ceea ce visa el pentru America: „Am un vis:  cei patru copilaşi ai mei să trăiască într-o zi într-o naţiune în care să nu fie judecaţi după culoarea pielii, ci după caracterul lor”. 
Este interesant de menţionat că pe 28 august 2009, la exact 45 de ani de la acea zi, Barack Obama, pe atunci senator, a acceptat să fie candidatul Partidului Democrat la preşedinţie. Ulterior, a câştigat acele alegeri şi a devenit primul preşedinte afro-american al SUA. 
Discursul „Am un vis” şi marşul către Washington au plasat lupta pentru drepturi civile în capul agendei de politică internă. La câteva luni după aceea, preşedintele Lyndon B. Johnson a semnat Legea Drepturilor Civile (Civil Rights Act) din 1964, care a abolit în sfârşit şi complet discriminarea pe criterii de rasă, culoare, credinţă, gen şi origine naţională. 
Aceasta a fost o victorie foarte importantă a Mişcării pentru Drepturi Civile şi indiscutabil a adus o îmbunătăţire a ţării noastre. Legile care prevedeau cândva segregarea erau acum eliminate şi înlocuite cu unele care apărau egalitatea. 
În 1964, lui dr. King i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile sale de utilizare a non-violenţei în lupta Americii pentru drepturi civile, diversitate şi egalitate. King şi-a continuat eforturile până în clipa în care glonţul tras de un asasin l-a răpit de lângă noi, în 1968. A fost ucis pentru lucrurile în care a crezut, însă moştenirea sa continuă să existe şi reprezintă o sursă de inspiraţie pentru credinţa şi speranţele următoarelor generaţii din ţara mea şi din întreaga lume. 

Dr. King s-a străduit din răsputeri să creeze ceea ce el a numit „comunitatea iubită”. Aceasta era viziunea sa, o societate în care incluziunea şi toleranţa deţin supremaţia. 
Toate trăsăturile sociale negative, precum sărăcia şi foametea sunt inexistente pentru că, aşa cum spune King Center din Atlanta, „standardele internaţionale ale decenţei umane nu vor permite existenţa lor”. 
Astăzi, la aproape 50 de ani de la moartea lui Martin Luther King Jr., activitatea şi moştenirea acestui om extraordinar continuă să ne inspire. Apelul său la acţiune, la ajutarea semenilor şi la aplicarea principiilor fondatoare ale Americii, prin metode non-violente, ne cucereşte şi acum. Americani şi cetăţeni din întreaga lume îl privesc drept model atunci când, confruntându-se cu problemele lumii actuale, caută încurajare spirituală. 
Aici, în România, anul trecut, la începutul lunii noiembrie, cu doar câteva luni în urmă, am fost martorul unor lucruri de care cred că dr. King ar fi fost foarte mândru. Zeci de mii de oameni s-au adunat în toată ţara în mod paşnic pentru a cere schimbarea, aşa cum ne învaţă moştenirea dr. Martin Luther King Jr. să facem. 
Am fost impresionat îndeosebi de pasiunea tinerilor care îşi doresc un viitor mai bun, unul în care statul de drept triumfă şi lupta împotriva corupţiei este regula. Sper că acei protestatari şi alţi oameni vor mărşălui din nou către secţiile de votare atunci când va sosi momentul să-şi exercite puterea supremă, votul, pentru a alege persoane care vor fi lideri responsabili ai acestei naţiuni şi conducători ai cetăţenilor săi. 
Permiteţi-mi să închei cu unul dintre citatele mele favorite din dr. King: „Credinţa înseamnă să faci primul pas chiar dacă nu vezi întreaga scară”. Cred că România a făcut recent un pas imens către un viitor extraordinar şi, deşi nu putem vedea ce se află înainte, am deplină încredere în cetăţenii acestei măreţe ţări în acest an electoral şi în dorinţa lor de a avea un guvern care să-i slujească bine. 
Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie. Acum este momentul pentru întrebările şi comentariile voastre".