Publicat: 13 Octombrie, 2015 - 12:03

Este foarte bine cunoscut faptul că după perioada de glorie a asistenţei sociale româneşti din perioada interbelică, în care reprezentam un model de bună practică în rândul ţărilor europene, eliminarea acestei profesii în perioada comunistă, a însemnat o uriaşă regresie. Prin urmare, reluarea învăţământului superior în domeniu în 1990, inițial la Universitatea din București și mai apoi la alte 23 de universități din țară, trebuia însoţită şi de o reglementare legală a rolului şi importanţei asistentului social, ca resursă umană cu expertiză unică în rândul profesiilor umaniste. Colegiul Național al Asistenților Sociali din România a luat fiinţă în urmă cu un deceniu, în februarie 2005, ca urmare a entuziasmului şi determinării unor tineri profesionişti de a reglementa statutul profesiei de asistent social. Obiectiv pe care, cel puţin din punct de vedere legal, CNASR l-a îndeplinit în bună măsură, şi aici mă refer la acte normative care stabilesc statutul asistentului social, etica şi deontologia profesională, formarea profesională continuă ş.a.

Astăzi, suntem o comunitate puternică de asistenţi sociali, peste 35 000 de absolvenți de studii superioare de specialitate, iar media de vârstă a celor care practică efectiv profesia de asistent social (peste 5 000) este 36 de ani, sunt bine pregătiți şi cu o bogată experienţă profesională. Pe de altă parte, din păcate, evoluţia acţiunilor întreprinse de CNASR în interesul membrilor săi, a fost puternic influenţată de instabilitatea politică şi economică cu care România s-a confruntat în ultimii ani, astfel că demersurile legate de salarizarea asistenţilor sociali, de exemplu, nici în prezent nu au fost soluţionate.

În schimb, CNASR ca organizație ce reglemetează, reprezintă și apără interesele comunității asistenților sociali, este bine organizată în 38 de filiale la nivel național, este membră în Federația Internațională a Asistenților Sociali și în Uniunea Profesiilor Liberale din România, are încheiate acorduri de colaborare cu toate universitățile din țară ce pregătesc asistenți sociali, parteneriate încheiate cu mediul social și economic, aflându-ne, așa cum este și firesc într-o continuă dezvoltare. Prin intermediul filialelor locale acordăm, în mod gratuit, colegilor asistenți sociali din teritoriu, cursuri de formare profesională continuă, precum și alte modalități de instruire și pregătire profesională.

Avem o revistă de specialitate - Revista de Asistență Socială - editată de către Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București, împreună cu editura Polirom, publicație aflată în baze de date internaționale și în care se regăsesc studii și articole științifice, dar și modele de bune practici. De asemenea, asistenții sociali practicieni, nu doar cei din mediul universitar, au publicat cărți de specialitate, participă la conferințe în domeniu în țară și străinătate, au colaborări profesionale internaționale și sunt apreciați de către angajatorii din străinătate - cei care au ales să practice profesia în afara granițelor țării. Așadar, atât profesia cât și CNASR se află pe un drum bun, încercăm să recuperam anii pierduți din perioada comunistă, și dacă este posibil să ajungem și chiar să depășim perioada de glorie a acestei profesii din perioada interbelică.

Un exemplu concret îl reprezintă Gala Națională a Excelenței în Asistență Socială ca modalitate de a aduce în lumina reflectoarelor eroii de profesie ai României, asistenții sociali dar și pe cei care sprijină asistența socială și care s-au remarcat prin rezultate profesionale deosebite. Gala reprezintă un eveniment de anvergură națională prin care profesia de asistent social este promovată și valorizată, un eveniment cu ștaif organizat la Ateneul Român și care aduce profesiei gloria și splendoriile de care această profesie ar trebui să aibă parte. Anul trecut ne-am bucurat în deschidere de Regele Naiului, Maestrul Gheorghe Zamfir, iar anul acesta ne va onora cu prezența celebrul violonist internațional Alexandru Tomescu cu vioara stradivarius. Și poate că aici este momentul să mulțumesc celei care, în fiecare an, pro bono, dă strălucire și măreție evenimentului nostru, doamnei Andreea Marin, al cărei profesionalism, și a cărei prezență aduce splendoare și măiestrie, în calitate de gazdă a evenimentului. De asemenea, vreau să mulțumesc partenerilor și sponsorilor care au pus și vor pune umărul în continuare la reușita evenimentului.

Emoțiile participanților la Gală arată faptul ca asistenții sociali au primit evenimentul cu speranţă în suflet, cu speranța că mâine se poate să fie mai bine, că visul nostru comun ca asistentul social să fie respectat și valorizat în România poate să fie o realitate a zilei de mâine. Da, cu entuziasm, cred că acesta este cuvântul potrivit. Asistenţii sociali lucrează zilnic cu oameni care se confruntă cu situaţii dificile de viaţă, cu multiple pierderi şi suferinţe, iar rezultatele, în cazul unor astfel de intervenţii, se lasă, de cele mai multe ori, aşteptat. Prin urmare, la nivel public se vorbeşte doar despre zecile de mii de copii din sistemul de protecţie specială, de cazuri extreme de violenţă, dar nu şi despre activităţile întreprinse de asistenţii sociali pentru a schimba in bine situaţia beneficiarilor cu care lucrează. Nu ştim câţi părinţi şi-au schimbat situaţia materială şi morală pentru a-şi putea (re)primi copiii acasă, câţi copii care au abandonat şcoala s-au reîntors în urma intervenţiei asistentului social şi exemplele pot continua. În acest context, Gala devine principala recunoaştere publică a determinării, devotamentului şi excelenţei acestor profesionişti. Dovada concretă a importanţei activităţii lor la evoluţia societăţii.

Avem multe provocări la care încercăm să răspundem. În prezent suntem într-o plină campanie de valorizare și promovare a profesiei de asistent social, începută la 1 iulie anul curent, la Institul Cultural Român, întâlnire la care am invitat reprezentanții executivului, legislativului, societatea civilă, sindicatele, mass-media, instituțiile care asigură singuranța statului, pentru a le prezenta situația în care se află profesia dar și sistemul de asistență socială, și unde am lansat Manifestul Asistentului Social ce cuprinde câteva revendicări izvorâte din suferințele practicienilor în asistență socială.

A urmat apoi o întâlnire specială cu sindicatele în domeniu, organizată la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, iar în acest sector cred că cea mai importantă provocare este reprezentată de rezistenţa politică faţă de demersurile de mărire a salariilor asistenţilor sociali, iniţiate alături de partenerii noştri. A urmat întâlnirea cu societatea civilă, organizată la Institute, The Cafe, și unde ong-urile au aderat la solicitările noastre, susținând platforma de solicitări ce conduc la profesionalizarea sistemului de asistență socială.

Și nu ne vom opri aici, campania noastră continuă, ne vom adresa public breslei profesionale pentru a întări credința în profesie și pentru a încuraja comunitatea în a nu-și pierde speranța și etosul profesional care ne-a determinat să îmbrățisăm și să rămânem în această profesie. Iar cruciada va continua, vom face tot ce depinde de noi ca asistența socială să fie valorizată și apreciată în România.

Manifestul Asistentului Social este un document în 7 puncte care cuprinde cele mai importante modificări, din punctul nostru de vedere, în sensul profesionalizării sistemului naţional de asistenţă socială. Este un semnal de alarmă, în primul rând pentru clasa politică românească, vis-a-vis de lipsurile majore cu care sistemul de asistenţă socială se confruntă, şi care afectează beneficiarii şi profesioniştii din linia întâi - asistenţii sociali. Documentul cuprinde:

1. Garantarea accesului la servicii de calitate pentru toți cetățenii României

2.  Stabilirea standardelor de calitate și de cost pentru serviciile sociale pornind de la nevoile beneficiarilor

3.  Acordarea beneficiilor de asistență socială (prestații) numai în completarea pachetului de servicii sociale

4.  Definirea rolului central al asistentului social ca profesionist în cadrul sistemului de asistență socială

5.  Asigurarea și respectarea condițiilor necesare exercitării profesiei de asistent social conform deontologiei profesionale

6.  Asigurarea unui cadru legal stabil și coerent pentru întreg sistemul de asistență socială

7. Implicarea și consultarea asistenților sociali în procesul de luare a deciziilor, atât la nivel central cât și local

Iată doar câteva dintre revendicările noastre ce ar putea duce la scoaterea din robia nepăsării guvernanților, a breslei profesionale a asistenților sociali.

O diferenţă semnificativă faţă de celelalte state europene este, înainte de toate, cea legată de finanţarea sistemului de protecţie, și implicit de asistență socială. Și chiar dacă în România am asistat la un proces de descentralizare a serviciilor de asistenţă socială, acesta nu a fost însoţit şi de o alocare financiară corespunzătoare, iar schimbările urmărite prin înfiinţarea SPAS-urilor întârzie să apară.

Apoi este nevoie de respectarea statutului asistentului social, de respectarea normei cazuistice per asistent social, de o echitate a salarizarii in domeniu - la ora actuală salarizarea este inumană și indecentă, în jur de 800 de RON net -, de scoaterea la concurs a posturilor de asistent social destinate celor cu studii superioare în domeniu, de dezvoltarea rețelei rurale de asistență socială, iar exemplele pot continua întrucât limitele actualului sistem de asistență socială sunt multe și stringente. Cu toate progresele care s-au înregistrat din 1990 încoace, încă suntem departe de ceea ce inseamnă un sistem de asistență socială modern, așa cum întâlnim în multe țări europene ce și-au așezat societatea pe valori și principii solide!

Invităm întreg spectrul politic, executivul, legislativul, mass-media, actorii instituționali, autoritățile locale și întreaga opinie publică să pună umărul la reconstrucția sistemului național de asistență socială, și aceasta pentru că, așa cum spunea celebrul dramaturg Eugen Ionescu: „Ideologiile ne separă. Visele şi suferinţa ne apropie”. Viitorul sistem de asistență socială, și implicit profesia de asistent social, vor arată așa cum noi ni le imaginăm astăzi, în funcție de calitatea visurilor și a imaginației noastre. (Doru BuzduceaColegiul Național al Asistenților Sociali din România, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București)