Publicat: 22 Februarie, 2017 - 08:57

Vineri, 24 februarie 2017, de la ora 18:00, în Sala Studio a Teatrului de Comedie din București (Str. Sf. Dumitru nr. 2), Muzeul Național al Literaturii Române din București, împreună cu Teatrul de Comedie, organizează un eveniment cultural unicat dedicat Zilei de Dragobete, 'Dragobete de poezie și blues'. Un show cu dragoste, în care șapte poeți susțin șapte microrecitaluri cu cele mai frumoase poezii de dragoste scrise de ei și, la o singură alegere, de un alt poet.

Poeți invitați (în ordine alfabetică): Ioana Crăciunescu, Teodor Dună, Florin Iaru, Nora Iuga, Claudiu Komartin, Adrian Suciu și Paul Vinicius.

Maestrul Mircea Tiberian va rezona cu poezia celor 7, la pian, în ritm de blues și jazz. Invitatul de onoare al serii este academicianul Mihai Șora, care va prezenta un text inedit despre Iubire.

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

'7 dintre cei mai spectaculari și mai în vogă poeți români contemporani au pregătit 7 poeme de dragoste, într-un show unicat, aflat sub marca deja arhicunoscută a Serilor de Blues și Poezie. La Comedie. Maestrul Mircea Tiberian pregătește și el surprize de inimă și muzică albastră, blue&blues. Se anunță unul dintre cele mai speciale evenimente de poezie și jazz ale anului.', a declarat Dan Mircea Cipariu, amfitrionul proiectului 'Dragobete de poezie și blues'.

'Dragobetele' este una dintre sărbătorile populare românești legate de dragoste și de renașterea naturii după vegetarea din iarnă. Grupuri de băieți și fete, care se întâlneau la biserică, mergeau la cules de ghiocei, viorele și tămâioare, pentru a le pune la icoană și a le folosi, în anumite împrejurări la făcut farmece de dragoste ori pentru a le arunca, de Sânziene, în ape curgătoare. Spre orele amiezii fiecare flăcău își fugărea aleasa și, dacă o prindea, o săruta în văzul tuturor. De aici și expresia 'Dragobetele sărută fetele!'.

Ioana Crăciunescu (actriță de teatru și cinema și poetă) s-a născut la 13 noiembrie 1950, la București. În 1973 a absolvit Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică 'I. L. Caragiale' din București și a devenit actriță a Teatrului Nottara. A publicat volumele: 'Duminica absent', Cartea Românească, București, 1980; 'Supa de ceapă', Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981; 'Iarna clinic', Cartea Românească, București, 1983; 'Mașinăria cu aburi', Editura Eminescu, București, 1984; 'Creștet și gheare', Cartea Românească, București, 1998; 'Supa de ceapă / Soupe a l'oignon', Editura Brumar, Timișoara, 2007; 'Mon general', Editura Tracus Arte (în curs de apariție), 2014.

Filmografie: 'Actorul și sălbaticii' (1975); 'Artista, dolarii și ardelenii' (1980). Ioana Crăciunescu a jucat în producțiile 'Pullman paradis' (1995), 'Mensonge' (1993), 'Quelque part vers Conakry' (1992), 'Întâmplări cu Alexandra' (1989), 'Duminica în familie' (1987), 'Să-ți vorbesc despre mine' (1987), 'Femeia din Ursa Mare' (1982), 'La capătul liniei (1982), 'De ce trag clopotele, Mitică?' (1981), 'Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii' (1979), 'Ediție specială' (1978). Ioana Crăciunescu este membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Uniunii Ziariștilor români, a UCIN și UNITER.

Teodor Dună (n. 1981) a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București. A publicat volumele: 'trenul de treieșunu februarie', Editura Vinea (2002, Premiul Național pentru Debut 'Mihai Eminescu', Botoșani, 2003), 'catafazii', Editura Vinea (2005), 'de-a viul', Editura Cartea Românească (2010) și 'der larm des fleisches', Edition Solitude, Germania (2012). Grupaje din poemele sale au fost traduse în franceză, engleză, suedeză, bulgară, spaniolă, maghiară. Pe 15 ianuarie 2016, a primit Premiul 'Cartea de poezie a anului 2015' pentru volumul unelte de dormit, Editura Cartea Românească.

'În obiecte umane, principiul poetic e o imagine desfășurată în avalanșă, o notație ce merge în catastrofă și care sare imediat într-un scenariu fantasmatic dus regulat, la rându-i, în parabolă. Notația transformată în vedenie, cam ca la Ion Mureșan, proiectează un film de concrete anxioase și de peripeții în metafizic, nonșalant relatate. Căci într-acolo se uită — și acolo vede — Teodor Dună, poet cu o forță imaginativă eruptivă, dar ritualizată. Iar de văzut vede și el cum 'cadavrele se descompun' și face reportajul — nu clinic însă, ci fantasmatic — al unei agonii. Totul într-o materialitate imaginativă și o acuitate existențială proprii doar poeților cu viziune.'

Florin Iaru s-a născut la 24 mai 1954. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București în 1978. A fost membru al 'Cenaclului de Luni' și al cenaclului 'Junimea'. A debutat cu volumul de poezii 'Cîntece de trecut strada' (Albatros, 1981). Dintre volumele publicate, menționăm: 'Aer cu diamante' — alături de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei și Ion Stratan (Litera, 1982), 'La cea mai înaltă ficțiune' (Cartea Românească, 1984), 'Înnebunesc și-mi pare rău' (Cartea Românească, 1990). Poemele sale au fost incluse în antologii din Germania, Italia, Anglia, Franța, Spania, Statele Unite etc. Unul dintre cei mai valoroși poeți români ai ultimelor decenii, Florin Iaru a devenit mai nou și publicist, și... prozator: ultimele sale două cărți, 'Fraier de București' (Editura Polirom, 2011) și 'Povestiri cu final schimbat' (Editura ART, 2013), îl impun ca mare maestru al unor formule narative ultrascurte, foarte personale, spumoase, surprinzătoare, încântătoare.

Nora IUGA (4.I.1931, București; numele la naștere: Eleonora), poetă, prozatoare și traducătoare. Este fiica Elenei Zsiga/Iuga, balerină la Opera Română, și a lui Iosif (Josef) Zsiga/Iuga, violonist la Filarmonică. Prin mamă (Eufrosina-Cornelia, din Galați, căsătorită Teodorescu), Elena Iuga avea o dublă ascendență, bulgară și greacă, tatăl — Heinrich Schmidt — fiind cetățean german. La rândul său, Iosif Iuga (în acte: Josef Zsiga până în 1939, când își românizează numele) provine, pe linie maternă, dintr-o familie de sârbi din Vârșeț (Banatul sârbesc) stabilită în apropiere de Timișoara, tatăl fiind jumătate croat, jumătate ungur. Urmează primele două clase primare la București, pe a treia la Timișoara, în clasa a patra primară și în primii doi ani de gimnaziu fiind înscrisă la Institutul Ursulinelor din Sibiu. La 13 ani se transferă la Liceul 'Iulia Hasdeu' din București, absolvit în 1949, an în care devine studentă la Facultatea de Filologie a Universității bucureștene, la secția germanistică, avându-i ca profesori, între alții, pe G. Călinescu, Tudor Vianu și Henri Wald.

După absolvirea studiilor universitare (1954), devine profesoară la o școală generală din Sibiu, apoi redactor la 'Neuer Weg', la secția de politică externă; iar ulterior, bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat (1956-1969), redactor la Editura Enciclopedică (devenită Editura științifică și Enciclopedică) (1969-1977), apoi la revista 'Volk und Kultur' (1977-1986). Debutul său absolut se produce în 1965, în 'Gazeta literară', cu un grupaj de trei poezii, dintre care una intitulată subversiv 'Respirație liberă'; iar debutul editorial, în 1968, cu 'Vina nu e a mea'. Al doilea volum al autoarei, 'Captivitatea cercului' (1970), este scos din circulație la doar câteva săptămâni de la apariție, ca urmare a unei decizii venite de la Centrala Cărții (organism subordonat Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă). În plus, I. va avea interdicție de publicare timp de opt ani, până în 1978. Participă la ședințele Cenaclului 'Nicolae Labiș', prezidat de Miron Radu Paraschivescu și frecventat de onirici. (Cenaclul este desființat în 1971, anul declanșării Revoluției Culturale.)

De-a lungul timpului, colaborează la publicații precum 'Luceafărul', 'Tribuna', 'România literară', 'Viața românească', 'Arc', 'Lettre internationale', 'Observator cultural' ș.a. A fost de patru ori distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România: în 1980, pentru volumul Opinii despre durere; în 1994, pentru romanul Săpunul lui Leopold Bloom; în 1998, pentru traducerea romanului lui Günter Grass, Toba de tinichea; și în 2000, pentru Sexagenara și tânărul. A mai primit, între altele, Premiul Asociației Scriitorilor din București, în 1996, pentru Dactilografa de noapte, Premiul revistei 'Cuvântul', pentru Sexagenara și tânărul, în 2000, și pentru Fetița cu o mie de riduri, în 2005, Premiul de excelență al revistei 'Poesis', în 2000, precum și Premiul Friedrich Gundolf, oferit de Deutsche Akademie fur Sprache und Dichtung, în 2007, pentru contribuția la promovarea literaturii germane.

În intervalul mai 2009-mai 2010, a beneficiat de o bursă DAAD (Deutscher Akademischer Austausch Dienst) — cea mai importantă bursă acordată de statul german unui scriitor străin. Mai multe dintre cărțile autoarei au fost traduse și publicate în Germania, Franța, Italia, Elveția, Spania, Bulgaria și Slovenia. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră PEN-Club. A fost căsătorită cu poetul George Almosnino. Pe 15 ianuarie 2017, a primit Premiul Cartea de Poezie a anului 2016 pentru volumul ascultă cum plâng parantezele, Editura Cartea Românească.

Claudiu Komartin (n. 1983, București) a terminat liceul și s-a pus pe citit, pe scris și tradus. A publicat volumele de poezie 'Păpușarul și alte insomnii' (Vinea, 2003, 2007), 'Circul domestic' (Cartea Românească, 2005), 'Un anotimp în Berceni' (Cartier, 2009, 2010) și 'cobalt' (Casa de Editură Max Blecher, 2013). În 2012, editura vieneză Korrespondenzen i-a publicat antologia bilingvă 'Und wir werden die Maschinen fur uns weinen lassen', tradusă în limba germană de Georg Aescht, iar în 2015 i-au apărut volumele 'Vrpce potaman za balu mesa' (Treci Trg, Belgrad, traducere în sârbește de Ljubinka Stankov Perinac) și 'Bir Garip Roman' (Yitik Ülke Yayinlari, Istanbul, traducere în limba turcă de Gokcenur C.). Din 2010, este redactor-șef al revistei 'Poesis internațional' și al Casei de Editură Max Blecher.

Adrian Suciu este considerat unul dintre scriitorii importanți afirmați după căderea comunismului în România. Dizident anticomunist la 17 ani (miner până la Revoluție), ziarist incomod după căderea comunismului (multe procese de calomnie câștigate împotriva unor politicieni români), funcționar parlamentar și guvernamental, Adrian Suciu a fost recent exclus, alături de alți scriitori, din Uniunea Scriitorilor din România pentru vina de a fi criticat public în termeni duri conducerea acestei organizații profesionale a scriitorilor care a exclus, în ultimii ani, de 10 ori mai mulți scriitori decât au fost excluși pe întreaga durată a regimului comunist al lui Nicolae Ceaușescu și pentru vina de a cere respectarea principiilor de democrație, legalitate și transparență care trebuie să guverneze activitatea oricărei organizații.

Incomod, intransigent cu prostia, impostura și disoluția morală, Adrian Suciu este un personaj detestat de către establishmentul cultural românesc, cenzurat și interzis dar iubit, în egală măsură, de către publicul său. Autor de romane, poezie și dramaturgie, cărțile sale se vând în tiraje notabile și cunosc ediții multiple. A câștigat numeroase premii literare naționale și internaționale. Scrierile sale au fost traduse în ebraică, engleză, franceză, germană, italiană, maghiară etc. Este prezent în numeroase antologii de literatură română contemporană publicate în România sau în străinătate.

Paul Vinicius. Poet, dramaturg, jurnalist, născut la 24 ianuarie 1953, la Craiova. Din 1954, datorită carierei militare a tatălui, s-a stabilit, definitiv, cu familia, în București. Urmează cursurile liceale la Colegiul Național 'Sfântul Sava' (la acea dată, intitulat Liceul 'Nicolae Bălcescu'). Absolvent al unei facultăți politehnice bucureștene, renunță la cariera inginerească imediat după decembrie 1989, reprofilându-se în domeniul jurnalistic. În 1994, în urma unui examen susținut în fața unei comisii a Ministerului Culturii, obține atestatul de consilier editorial, iar din septembrie 2012 este doctorand al Universității București, Facultatea de Litere, cu un proiect de temă care urmează să focalizeze biografia și opera literară a lui Vintilă Ivănceanu, reprezentant important al grupului oniric român. Debut literar publicistic în 1982, în revista Amfiteatru, cu poezie.

Din 1982 și până în prezent îi apar grupaje de poeme în majoritatea revistelor literar-culturale din țară, printre care: Flacăra, SLAST, Contemporanul, Luceafărul, Lucifer, ArtPanorama, România Literară, Steaua, Euphorion, Cronica, Convorbiri Literare, Timpul, Poezia, Calende, Vatra, Tribuna, Dilema, Familia, Viața Românească, Mozaicul, Ateneu, Poesis, Hyperion, Contrafort ș.a. Membru fondator al cenaclului literar Universitas (1984-1990), coordonat de profesorul universitar și criticul Mircea Martin. În 1987, cenzura comunistă îi interzice apariția plachetei de poezie 'Marțea albastră, miercurea albă', care ar fi urmat să fie tipărită pe hârtie de ziar, în colecția Cartea cea mai mică — colecție în care au 'debutat' majoritatea membrilor cenaclului Universitas și nucleul 'generației '90' (așa cum avea s-o numească Laurențiu Ulici) și care apărea ca supliment literar al săptămânalului Convingeri comuniste, ziar editat de Centrul Universitar București. Tot în 1987, devine laureat al Festivalului Național de Poezie de la Sighetu Marmației, primind premiul 'Nichita Stănescu' — al Serilor de Poezie de la Desești.

Între 1990 și 1998 lucrează în presa centrală — Flacăra, Cotidianul, Zigzag, Expres, Expres Magazin, Evenimentul Zilei, Privirea și la postul de radio Fun Radio București—, semnând articole și editoriale în calitate de redactor, reporter special, șef de secție și director. Între 1994 și 1998 este director literar al Editurii Nobile din Cluj-Napoca. Între 2005 și 2009 colaborează cu o rubrică fixă de recenzii și cronici literare la revista de cultură Agora on line, de pe Internet, semnând totodată recenzii și articole literare în Cuvântul, Luceafărul, Argeș, Tomis și Calende, precum și cronici de artă plastică și note de călătorii în străinătate.

Din iunie 2011 și până în martie 2012 a fost redactor șef adjunct, apoi secretar general de redacție la săptămânalul Academia Cațavencu. Debut editorial în 1998, cu volumul de versuri 'Drumul până la ospiciu și reîntoarcerea pe jumătate' (Editura Crater, București) — premiile Uniunii Scriitorilor din România (USR) și Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO)—, urmat de volumele de poezie 'Eclipsa' (Editura Crater, București, 1999) — premiile Festivalului Internațional de Poezie Sighetu Marmației și Festivalului de Poezie 'George Coșbuc' de la Bistrița — și 'Studiu de bărbat' (Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2002) — premiul Asociației Scriitorilor din București (ASB).

În 2004 îi apare tipărită piesa de teatru 'Și noi am fost în America' (Editura Palimpsest, București, 2004) — premiul Theatrum Mundi și al primăriei municipiului București—, iar în 2005, 'Un poem pentru Ioan Flora' (Pagoda Press, S.U.A., 2005), urmat de volumul de dramaturgie 'Colonia Grafitti/Working class, heroes class' (Editura MLR, București, 2006) — nominalizat la premiile USR și ASB. În 2011 îi apare volumul de poeme 'Liniștea de dinaintea liniștei' (Editura Tracus Arte, București), căruia i-au fost decernate premiile naționale pentru poezie, pe anul 2011, 'Mircea Ivănescu' — al Taberei Internaționale de Poezie 'Artgothica' Sibiu—, cel al Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației și premiul 'Cezar Ivănescu' al APLER, pentru autorul anului 2011. În noiembrie 2012 îi apare volumul de poezie 'kemada' (Editura Tracus Arte, București), după care, 'kemada' (versiunea franceză, în traducerea Letiției Ilea, Ed. Charmides, 2013), care va fi prezent și la Salonul de Carte de la Paris, în martie 2013. Figurează în mai multe dicționare literare și antologii poetice apărute în țară și străinătate, printre care 'Sfâșierea lui Morfeu', 'Antologia generației '90' editată de Dan Silviu Boerescu (Ed. Phoenix, București, 1994), 'Un sfert de veac de poezie la Sighetu Marmației' (Ed. Fundația Luceafărul, București, 1998), 'Romanian Poets of the 80's and 90's' (Ed. Paralela 45, Pitești, 1999), 'Born in Utopia' (Talisman House Publishers, SUA, 2006), '27.Poezie de București (USR, București, 2007), 'Scriitori pe Calea Regală' (Ed. Brumar, Timișoara, 2008) — ultimele două fiind proiecte multimedia—, 'Anthologie de la poesie roumaine contemporaine' 1990-2013, '13 autori', selecții și traducere de Linda Maria Baros (Ed. Tracus Arte, 2013), 'ZOOM-ROUMANIE. Anthologie de la poesie roumaine contemporaine 1960 — 2000' (Antologia poeziei române contemporane 1960—2000 — 14 autori, selecție si traducere de Linda Maria Baros, Electon libre, Editions Marsam, Maroc, 2013 — ș.a.

Texte poetice i-au fost traduse în limbile franceză, engleză, macedoneană, sârbă și albaneză, publicându-i-se grupaje în reviste literare din SUA, Anglia, Serbia, Macedonia, Albania, Grecia, Maroc și Republica Moldova. A fost invitat și a participat la festivaluri internaționale de poezie în Macedonia și Albania — unde, în 2006, a primit distincția de 'Cetățean de Onoare al orașului Durres', iar în 2007 a fost propus și ales să facă parte din juriul aceluiași festival, denumit Poeteka. În ultimii 12 ani a colaborat cu TVR Cultural și Radio România Cultural, acordând interviuri, participând la emisiuni literare și difuzându-i-se diverse producții poetice și două piese de teatru adaptate radiofonic. Și-au exprimat păreri critice asupra operei literare: Mircea Martin, Nicolae Manolescu, Laurențiu Ulici, Traian T. Coșovei, Alex Ștefănescu, Dan Silviu Boerescu, Valentin F. Mihăescu, Vasile Baghiu, Al. Cistelecan, Nicolae Coande, Andrei Bodiu, Ion Mircea, Alexandru Condeescu, Marin Mincu, Gheorghe Grigurcu, Geo Vasile, Grișa Gherghei, Constantin Stan, Octavian Soviany, Mihai Șora, Mircea Bârsilă, Ioan Groșan, Ioan Moldovan, Horia Gârbea, Mihai Șora, Robert Șerban, Romulus Bucur, Lucian Alecsa, Emanuela Ilie, Raluca Dună, Daniela Magiaru, Răzvan Voncu, Dan-Liviu Boeriu, Dumitru Augustin Doman, Ștefan Bolea, Dumitru Chioaru, Nichita Danilov, Felix Nicolau, Ioan Cristescu, Dan Mircea Cipariu, Cosmin Perța, Mihai Vieru, Angela Mamier Nache, Ovidiu Pecican, Cătălina Buzoianu, Ioan Cărmăzan, Radu Băieșu, Mircea Ghițulescu, Ion Cocora, George Mihăiță, Ion Caramitru ș.a.

Este membru al USR, al ASPRO, al Societății Ziariștilor din România și membru fondator al Asociației Ziariștilor Independenți din România. Din 2003 lucrează ca redactor de carte la Editura Muzeul Literaturii Române, din cadrul Muzeului Național al Literaturii Române din București.

Dan Mircea CIPARIU (cipariu@yahoo.com) s-a născut la 7 septembrie 1972 în București. Este absolvent al școlii Superioare de Jurnalistică din București și licențiat al Universității București, Facultatea de Jurnalism și științele Comunicării. Debutează în presa literară în 1988 (SLAST), debutul editorial se petrece în 1999, cu volumul 'Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara' (Editura Libra). Membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR) și în Comitetul Director al USR.. În 2007, volumul său de poeme 'Tsunami', Editura Brumar, 2006, a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București. Cea mai recentă carte a sa: 'singurătatea vine pe facebook', Editura Tracus Arte, 2012.

În 2008, a inițiat și coordonat proiectul SCRIITORI PE CALEA REGALĂ, iar în 2009, 2010, 2011,2012, 2013, 2014, 2015 și 2016 proiectul MARATONUL DE POEZIE, BLUES șI JAZZ. În 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, 2016 și 2017, de Ziua Culturii Naționale, a inițiat și coordonat Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a anului 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015 și 2016.

Este fondatorul și președintele Asociației EURO CULTURART, asociație care a organizat, printre altele, Bienala Internațională de Gravură Experimentală, ediția a III-a, 29 martie-27 aprilie 2008, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, www.experimentalproject.ro, 4X4. Instalația de cARTE — http://4×4project.blogspot.com/. EURO CULTURART deține o galerie dedicată tinerilor artiși vizuali europeni — Atelier 030202—www.atelier030202.blogspot.com — coordonată de graficianul Mihai Zgondoiu. Dan Mircea Cipariu este un apreciat comentator de artă contemporană, cu cronici apărute în revista 'Arta' (revista Uniunii Artiștilor Plastici din România), 'Cultura', 'Luceafărul', 'Altitudini' și AgențiadeCarte.ro. A fost curatorul unor expoziții la București și New York semnate de câțiva dintre cei mai importanți tineri artiști vizuali din România: Mihai Zgondoiu, Francisc Chiuariu, Cristian Răduță, Albert Sofian, Irina Tănase, Florin Tomescu, Bogdan Rața, Miruna Moraru, Adrian Sandu, Anamaria Șerban, Daniel Brici, Virgil Scripcariu, Aurel Tar, Adrian Alexandru Ilfoveanu, Peter Madaras și Dan Vișovan. Este directorul www.agentiadecarte.ro , spațiu virtual unde sunt prezentate la zi evenimentele de carte și artă.

Mircea Tiberian (pian, compoziții) este compozitor și pianist de jazz cu o vastă activitate concertistică ce se întinde pe patru decenii și include peste 20 de albume discografice apărute sub nume propriu, cele mai recente fiind Pale Dot (Fever Records), Raphael și Both sizes of the river (Societatea de concerte Bistrița). Experiența artistului s-a extins și spre aria pedagogiei, fiind actualmente profesor la Universitatea Națională de Muzică din București, fondatorul și coordonatorul secției de Compoziție Jazz / Muzică Pop. Pe lângă volume de specialitate precum 'Tehnica Improvizației în muzica de jazz', Mircea Tiberian a scris și cărți ce tratează fenomenul muzical în general: 'Notes on music and music notes', 'Cartea de Muzică', 'Jazz Inside out' și 'Sunetul de referință', cea mai recentă fiind 'Domeniul muzical — o lume cu patru dimensiuni'.