Publicat: 7 Martie, 2018 - 00:00

Era nevoie de o carte precum aceasta a lui Robert Gerwarth, profesor de istorie modernă la University College din Dublin și director al Centrului pentru Studii de Război de la aceeași universitate. (Gerwarth este autorul cărții The Bismarck Myth și al unei biografii a lui Reinhard Heydrich). Înainte de toate pentru că, deși toată lumea știe că Primul Război Mondial s-a încheiat la 11 noiembrie 1918, la fel de multă lume știe că atunci nu s-a instaurat pacea, că au continuat luptele, că au fost ani de tulburări de tot felul în mai toate țările nou apărute pe hartă. „Acest război nu este finalul, ci începutul violenței – scria pe atunci Ernst Jünger. Este forja în care lumea va fi modelată în noi granițe și noi comunități. Noi tipare doresc să fie umplute cu sânge, iar puterea va fi exercitată cu un pumn de fier.“

De aici trebuie pornit, de la remodelarea lumii și de la redesenarea frontierelor. În aceste fapte a fost cuprinsă jumătate din Europa, adică aceea în care se forjau noile state.

Scriu editorii: ”Pentru aliații occidentali, 11 noiembrie 1918 a fost mereu o dată solemnă – finalul luptelor care au distrus o generație, dar și o răzbunare a unui sacrificiu teribil, venită odată cu prăbușirea inamicilor lor principali: Imperiul German, Austro-Ungaria și Imperiul Otoman. Dar, pentru mare parte din restul Europei, această zi nu a avut nici o însemnătate, o serie continuă, de coșmar, de conflicte înghițind țară după țară.
În această carte extrem de originală, Robert Gerwarth ne cere să ne gândim din nou la adevărata moștenire a Primului Război Mondial. În general, nu luptele de pe frontul de vest s-au dovedit a fi atât de dăunătoare pentru viitorul Europei, cât urmările lor devastatoare, țările din ambele tabere ale conflictului fiind distruse suplimentar de revoluții, pogromuri, expulzări în masă și de alte confruntări militare. Dacă războiul însuși fusese, în majoritatea locurilor, doar o luptă între soldații sprijiniți de stat, aceste noi conflicte au fost, în principal, despre civili și forțe paramilitare, milioane de oameni murind în Europa Centrală, de Est și de Sud-Est, înainte ca URSS-ul și mai multe state mici, nou formate, să apară pe hartă. Peste tot oamenii se hrăneau cu răzbunare, viețile lor erau afectate de un simț criminal al dreptății, căutând să plătească polițe dușmanilor reali sau imaginari. Peste numai un deceniu, apariția celui de-al Treilea Reich și a altor state totalitare le-a oferit ocazia pe care o căutau de atâta vreme.”

O carte ajunsă bestseller ăn 17 țări. O carte bazată pe un număr impresionant de documente de orice fel – notele cuprind nu mai puțin de 200 de pagini! O carte care dezvăluie niveluri înspăimântătoare de violență petrecute după sfârșitul oficial al războiului și multe rămase puțin cunoscute publicului larg – de pildă, prima dintre orori, cu care cartea și începe: asasinarea populației creștine (greci și armeni) din Izmir de armata lui Ataturk. Europa întreagă a pășit într-o relativă stabilitate economică și politică abia la sfârșitul lui 1923, după semnarea Tratatuui de la Lausanne, care a pus capăt conflictului dintre Turcia și Tracia Orientală. Iar prima moștenire crucială a acestor ani, susține profesorul Gerwarth, poate fi identificată în noua logică a violenței care a caracterizat conflictele interne și internațioanle, culminând cu războiul de pe frontul de est, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

 

Robert Gerwarth – Cei învinși. De ce nu s-a putut încheia primul război mondial. 1917-1923. Editura Litera, colecția Kronika. Traducere din limba engleză de Alexandru Țîrdea. 544 pag.

 

Topic: 

Format: