Publicat: 27 Decembrie, 2017 - 00:00

”Fotbal plus” a fost un săptămânal sportiv modern, bine făcut, pornit imediat după căderea fostului regim comunist, în 1991. Avea să continue poticnit doar câțiva ani după Mondialul de fotbal din 1994. Conduceau revista Radu Timofte și Gheorghe ”Cristi” Lazăr, au colaborat la ea multe nume cunoscute ale presei de sport. Între cei care țineau o rubrică se număra și Radu Cosașu (numit, dacă nu mă înșel, redactor șef de creatorul revistei, Valentin Albulescu, singurul post de conducere pe care Radu Coșasu l-a acceptat în viața sa). Articolele sale din acea revistă sunt miezul cărții pe care o prezentăm acum. Sunt articole scrise în perioada august 1991 – martie 1997, când Radu Cosaşu a pus sub lupă evenimentele săptămânale din sportul-rege. O colecţie de povestiri memorabile, de un rafinament şi o calitate literară fermecătoare. Veți găsi texte despre nașterea Generației de Aur, dar și începutul decăderii ei, despre fantasticul World Cup ’94, despre tristul Euro ’96 şi mai ales despre încercările echipelor de club româneşti de a ajunge alături de giganţii Europei – pe scurt, un fel de istorie/frescă a unor ani cu suişuri şi coborâşuri. Scriind despre „tunurile“ din fotbal, Cosașu a fost printre primii care și-au dat sea­ma că fotbalul nostru se îndreaptă spre falimentul cluburilor și că vom ajunge să trăim din amintiri.

Foarte important - textele despre sport ale lui Radu Cosașu au legătură și cu literatura. Și mai important, cea mai mare parte a editorialelor sale, dacă nu totalitatea lor nu și-au pierdut actualitatea după decenii. Cei din generația mea și chiar mai tineri își amintesc de textele semnate, chiar mai înainte de Fotbal plus, Belphegor, pline de umor, ironie, inteligență și mai ales vervă lingvistică (texte, de altfel, retipărite sub titlul Cinci ani cu Belphegor, în Opere III). Toată viața sa, Radu Cosașu a scris despre fotbal ca despre o parte esențială a vieții – prin urmare era imposibil ca și cele apărute în revista de specialitate să nu fie adunate în volum, ca să bucure altă generație. Ceea ce s-a întâmplat.

Cartea e dedicată necunoscutului internaut Gicu, cel care „de ani de zile, săptămânal, vinerea, după fiecare articol al meu din «Gazeta Sporturilor» îmi urează cu maximă concizie: sănătate!“.

„După spusele unor psihologi de talie mondială – scrie Radu Cosașu -, curiozitatea ar fi la fel de importantă ca gimnastica de dimineaţă în menţinerea sănătăţii şi a puterii de a trăi până la adînci bătrâneţi, fireşte, dacă acestea fac parte din obiectivele vieţii dumneavoastră. Un scriitor american cum n-au fost doi, ajuns întreg şi voinic la vârsta de 80 de ani, socotea şi el că fără un puternic sentiment de curiozitate – de pildă, a citi în fiecare dimineaţă ziarele, a urmări cu plăcere orice funduleţ frumuşel de domnişoară – n-ar fi rezistat în acest maraton numit, pentru câţiva iniţiaţi, existenţă. Îmi plac aceste idei şi mă supun lor; dacă mă îndemn mai greu să fac gimnastică în zorii zilei, recuperez prin numeroase exerciţii de curiozitate. Am norocul că mă pricep puţintel la fotbal. Fotbalul e un izvor permanent de tărie, tăria aceea care face ca omul cel mai inteligent să poată spune ca un copil prostuţ: «Mor de curiozitate».”

 

Citiți această carte – e literatură, dar și basm, dar și memorie/istorie. Absolut remarcabilă în felul ei. Nu mai știu unde am citit că maestrul Radu Cosașu ar fi avut o spusă antologică (între atâtea altele!): ”Pe piatra mea funerară mi-aș dori să scrie: Aici se odihnește un copil care a vrut să fie ziarist sportiv. Și a reușit” (epitaf de care el însuși amintește în ”nota autorului”). Exact asta spune cartea de față.

 

 

 

Radu Cosaşu - Fotbal plus. Ai mei şi ai noştri. Editura Polirom. 414 pag.

 

Topic: 

Format: