Publicat: 13 Iunie, 2018 - 00:00

Mihai Botez (1940-1995), matematician, diplomat și disident anti-comunist român, a ajuns după Revoluția din 1989 ambasador al României la ONU și în Statele Unite ale Americii. Era cunoscut pentru că, în 1979 redactase un „Memoriu al intelectualilor români” citit la Radio Europa Liberă și publicat în revista franceză „La Nouvelle Alternative”, iar în

1987 publicase în revista franceză „L'Express” un interviu critic la situația din România, după care fusese numit director al Centrului de Calcul din Tulcea, în fapt o exilare departe de București. A primit azil politic în 1988 în Statele Unite, unde se afla cu o bursă, după care a lucrat la o serie de instituții academice, Stanford University, Indiana University, Woodrow Wilson International Center for Scholars. După Revoluția din 1989, a fost ambasador al României la ONU (1992-1994) și în Statele Unite ale Americii (1994).

Lansat la recentul Târg Internațional de Carte Bookfest, volumul de față este un studiu de caz, o analiză a disidenței lui Mihai Botez. „Critic moderat al regimului comunist din România – scrie Radu Ioanid -, Mihai Botez a testat cu relativ succes limitele acestuia. Dar disidenţa lui Botez, care nu a fost imaculată, nu ar fi durat fără sprijinul guvernului SUA şi al Europei Libere. Documentele accesibile în arhivele guvernamentale româneşti, fragmentare şi relativ puţine, sunt insuficiente reconstituirii parcursului său. Evoluţia lui Botez poate fi acum mai bine revelată prin recentele desecretizări ale documentelor aflate în arhivele guvernamentale din SUA, la Departamentul de Stat, FBI, INS şi la diferitele biblioteci prezidenţiale, la care se adaugă documentele din arhiva Europei Libere. Reunind cele mai semnificative dintre aceste documente inedite, cartea oferă cititorului posibilitatea unor noi lecturi în privinţa personalităţii lui Botez.”

Cele trei schițe de portret – Mihai Botez și autoritățile române, Mihai Botez și autoritățile americane, Mihai Botez și Europa Liberă, toate însoțite de o foarte mare cantitate de documente – demonstrarea că raportarea lui Mihai Botez la comunism a fost cea a unui analist sofisticat și nuanțat, că a știut ca nimeni altcineva să testeze cu relativ succes limitele sistemului comunist din România, că principalul său obiectiv a fost să inițieze o dezbatere păublică în legătură cu strategia economică a regimului Ceușescu și că a fost conștient de relativa fragilitate a poziției sale. Dosarele sale de urmărire informativă relevă că a fost urmărit ca un adevrsar al regimului. În egală măsură există dovezi de necontestat ale relației dintre Mihai Botez și DSS. Despre notele informative semnate de Mihai Botez au apărut nu numai controverse mari de-a lungul anilor, dar s-au scris și cărți. Volumul de față le realintește ți înceracă să le lămurească. 

„Celor care nu au trăit într‑un sistem cu partid unic – scrie în preafă Dennins deletant - le este greu să evalueze măsura în care se amestecă un asemenea regim în viaţa cetăţenilor. Opoziţia era ghidată de o analiză a riscurilor – ce risca oponentul dacă înfrunta regimul? În unele cazuri, se punea în balanţă şi ce ar putea avea disidentul de câştigat. Unde îl plasăm pe Mihai Horia Botez în acest spectru al analizei? Iată sarcina pe care şi‑o asumă Radu Ioanid în admirabilul şi convingătorul lui studiu de caz.”

Un volum util, dar care, aproape sigur, va stârni, la rândul lui, alte controverse.

 

 

Radu Ioanid (editor) – Mihai Botez. Trei schițe de portret. Documente. Prefață de Dennis Deletant. Editura Polirom, colecția Document. 442 pag.

 

Topic: 

Format: