Publicat: 7 Martie, 2017 - 10:00

     ”(…) m-am născut pe acelaşi tărâm şi sub acelaşi semn stelar ca marele Constantin Brâncuşi, doar că la 80 de ani diferenţă. Trăiesc şi creez în spaţiul sacru iniţiat de el în oraşul meu natal, Târgu Jiu. Spiritul său m-a călăuzit ca o lumină în viaţă, însă nu mi-a influenţat arta. Nu pot decât să fiu fericit că Brâncuşi nu a descoperit sticla ca formă de expresie” – Mihai Țopescu, artist plastic.

    Miercuri, 8 martie 2017, orele 18:00,a avut loc la Galeria SENSO (Bd. Unirii nr. 15, București) vernisajul expoziţiei artistului plastic Mihai Țopescu - ”De la sacrificiu la speranță”, un eveniment organizat cu sprijinul Catena Grup, prin Programul Catena pentru Artă.
         
    Cuvântul de deschidere al expoziţiei a fost susţinut de criticul de artă Dr. Doina Păuleanu, director al Muzeului de Artă din Constanța.

     ”Prin expoziția De la sacrificiu la speranță deschisă în spațiul deja consacrat al Galeriei Senso, Mihai Țopescu își asigură (cu argumente memorabile) vizitatorii, că una dintre cele mai dificile și spectaculoase arte ale focului – și ne referim, desigur, la sticlă –, modelată la temperaturi primejdios de înalte și în originală, măiastră elaborare, poate aborda motive majore, adeseori în registru dramatic, distanțându-se astfel de funcțiile decorative tradiționale, considerate, o lungă perioadă, minore (…)” - Dr. Doina Păuleanu, critic de artă, Directorul Muzeului de Artă Constanța.

     „În tendința generală a mișcărilor artistice, de a se ancora în realitatea imediată, unde povestea înlocuiește obiectul de artă, propun un alt tip de discurs, ca o alternativă. După ciclul SACRIFICIUL - Sacrificiul uman, Sacrificiul spiritual sau Sacrificiul artistului, ca o continuare a acestei alternative, pe firul logic al acestui  tipar spiritual propun ciclul SPERANTA. Speranța ca un sentiment de încredere în viitor, de reușită, dar nu ori cum, ci prin MARTIRIU – suferință, îndurare, supliciu. O speranță ce o așteptăm de la alții, dar și de la noi!   Cum ar fi posibil martirul dacă nu ar exista călăul? Am încercat prin artă, eliberarea de codul unei mentalități afectate de scepticismul și angoasa omului aproximativ și al operei aproximative a acestui început de secol. Am propus prin intermediul proiectelor mele vizuale o alternativă non-polemică la starea pe care arta contemporană, sceptică și reducționistă o promovează cu atâta insistență. Refuzând asimilarea în acest concept al creației și valorii de moment propun un tipar  de exprimare al unei realități umane și spirituale care este resimțită ca fiind cea profundă” - Mihai Țopescu

Expoziţia poate fi vizitată în perioada 8 martie 2017 -  14 aprilie 2017, de luni până vineri între orele 11.00 – 18.00 și sâmbăta între orele 12.00 -18.00. 
 
Aducem arta mai aproape de tine – iată deviza galeriei noastre, în numele căreia ne-am propus să facem o selecție cât mai reprezentativă de autori și opere. Expozițiile organizate la Galeria Senso fac parte dintr-un program complex, deschis cu generozitate tuturor – Catena pentru artă – prin care sperăm să se manifeste, autentic și original, o vocație culturală asumată! Vom continua să organizăm și în 2017, cu același succes evenimente de referință în peisajul cultural al Bucureștilor” – Galeria de Artă SENSO.     
     
      Acest eveniment este cel de-al doilea din acest an găzduit de Galeria Senso; pe 14 februarie a avut loc verisajul expoziţiei ”Trei ipostaze stilistice… Anca Boeriu, Ana Ruxandra Ilfoveanu și Letiția Oprișan”.

BIOGRAFIE - Mihai Țopescu, artist plastic
     
     A absolvit în 1981 Institutul de Arte Plastice”Ion Andreescu” (secţia sticlă, clasa prof. Cornel Ailincăi şi Mircea Spătaru) din Cluj, iar în 1985,  a urmat un curs de specializare în cadrul Kunst Akademie Baden (Viena). 
     Este membru al UAPR, al Cenaclului Uniunii Artiştilor Plastici din Târgu Jiu, membru al filialei UAP din Arad, iar din anul 2000 este membru al Centro Studio-Vetro Murano din Veneţia.
     Mihai Ţopescu a fost distins cu Premiul I și Premiul Național pentru Glass Design – sticlă, România (1988, 1993), cu Medalia de Argint și Premiul Institutului American Interfaith, Philadelphia, SUA (1992), cu Premiul ”Constantin Leca” (revista ”Mozaicul”, 2001), Premiul Artelor Focului oferit de Uniunea Artiștilor Plastici (2003 şi 2004), Premiul Naţional pentru Sculptură ”Constantin Brâncuşi” (Târgu-Jiu) și Premiul Academiei Internaţionale ”Mihai Eminescu” pentru Artă (2009), Premiul pentru Arte Decorative UAP (2004, 2016)
     Criticii de specialitate definesc arta lui Mihai Ţopescu ca ”fiind o pendulare constantă între creştinism şi spiritul laic. Originalitatea lucrărilor sale rezidă în combinarea extraordinară a substanţei simbolice cu cea seculară, ambele fiind formulate într-o dimensiune culturală bine ancorată în realitate”.
     Începând cu anul 1982, Mihai Ţopescu a participat la numeroase expoziţii personale și de grup în țară (Bucureşti, Arad, Craiova, Târgu Jiu, Bacău) și străinătate: Danemarca (Ebeltoft), Cehia (Novy-Bor), Japonia (Kanazawa), Belgia (Bruxelles), Germania (Köln), Olanda (Tubbergen) ș.a. Artistul a participat şi la o serie de simpozioane internaţionale având ca tematică sticla, care s-au desfăşurat la Novy - Bor (1985 şi 1988, Cehia), Libenau-Cottbus, (1990, Germania), Vilnius (1990, Lithuania). 
     Are lucrări expuse în Muzeul Sticlei şi Ceramicii din Bucureşti, Muzeul de Artă Târgu Jiu, Muzeul de Artă Craiova, Muzeul Sticlei din Praga, Muzeele de Sticlă și Bijuterii din Novy Bor și Iablonec Nad Nisou (Cehia), Ebeltoft - The Glass Museum (Danemarca), Branitz, Cottbus - Schlob Branitz, Dusseldorf - The Hentrich Glass Museum și Coburg - The Glass Museum (Germania), la Palazzo Oddo - Albenga (Italia), Parlamentul European (Bruxelles), la Muzeul de Arte Decorative din Praga, precum şi în multe colecţii particulare.
     Mihai Țopescu a fost și protagonistul unor filme documentare și artistice, cu titulatura ”SacriFace” (Mihai Țopescu Glass Studios – 2013, 2015), ”Anatomy of Glass” – ”Anatomia Sticlei” (2010) și ”Trap for the sun” – ”Capcană pentru soare” (TVR, 1998). 

Expoziții personale: 
 2016:  ”De la sacrificiu la speranță” - Galeria Pygmalion, Timișoara
 2015 : „L’Art en Liberté“ - Villa Aurelienne, Frejus – Franța
 2015:  ”SacriFACE” - La Piccolla Galleria dell’Istituto Romeno di Venezia, Italia
 2014: Centrul Cultural ”Christiane Peugeot”, Paris – France
2013:  ”Skulptur” - The Hexagone Gallery, Aachen – Germania
2013:  ”SacrifIce”, La Piccolla Galleria dell’Istituto Romeno di Venezia, Italia
2013: ”Sculpture” - Demeure Sellier Museum, Cogolin, France
2013: ”Sacrificiu” - Palatele Brâncovenești, Mogoșoaia
2012: ”Shakespearean” Characters in Glass - Craiova
2012: ”Notes from the earth”, Palatul Parlamentului, București
2012:  ”Sculpture” - Gallery Mary-Ann, Macon, Franța
2010:  ”Anatomy of Glass” - Muzeul de Artă  Craiova 
2010 : ”Sculpture” - Espace Cotos, Saint-Tropez, Franța
2010:  ”Œuvres” de Mihai Țopescu et Georges Cotos - Espace Cotos, Saint-Tropez, Franța
2010:  Expoziție retrospectivă Sticlă -  Muzeul Național Cotroceni, București
2007: ”Sculpture in glass” - Hamm, Germania
2007: ”Sculpture in glass” -  Bochum, Germania
2006: ”Sculpture” -  Muzeul de Artă  Craiova
2002:  ”Sculpture” - Romart Gallery, Olanda
2002: ”Sculpture” - Cultural Center Sudhaina D’Chimay, Belgia
2002:  V.I.P.s - , Muzeul de Artă  Craiova
1989:  ”Sculpture” -   Galerie l, Hamburg, Germania
1989: ”Glass” - Turn Gallery, Cotbus, Germania
1986: ”Glass” - Gallery Art Ind.  București
1985: ”Spaces and Light” – Galeriile de Artă, Târgu-Jiu

Expoziții de grup: 
2016 : Glasrijk Tubbergen, Olanda
2014 și 2016: The Glass Biennial, Haacht, Belgia
2016: “Omagiul lui Brâncuși” - Muzeul de Istorie Minsk, Belarus
2016: European Glass Context - Bornholms Kunstmuseum, Danemarca
2016: „L’Art en Liberté“ - Frejus, Franța
2015: ”The Venice Biennial of Contemporary Art” - Palazzo Bembo, GAA Personal Structures
2015:  International Art Biennial of Beijing, China
2014: International Glass Biennale, Haacht, Belgia
2014: ”Sacrul în Artă”, Galeriile de Artă, Târgu-Jiu
2014: The Coburg Prize for Contemporary Glass Art, Coburg, Germania
2014: Opera Prima - Palazzo Oddo, Albenga, Italia
2013: Le Point K - Saint-Raphael, Franța
2013 : Das Metadekorativum - Dusseldorf, Germania
2013, 2011, 2009, 2007: Bienala de Artă, Arad
2012: Le Salon International d’Art de Saint-Tropez, Franța
2012 : La Sculpture en Liberté, a XX-a éditie, Roquebrune-sur-Argens, Franța
2011: Le Salon International d’Art de Saint-Tropez, Franța
2011:  Art Collection - Parlamentul European, Bruxelles, Belgia
2011: Salonul Național de Artă și Sticlă -  Galeria  Simeza, București 
2010: The International Exhibition of Glass, Kanazawa, Japonia
2010: ”9 pour La Roumanie Magique” - Galerie Arthis, Belgia
2008:  GLASSTEC, Dusseldorf, Germania
2006, 2004 : Salonul Național de Scilptură ”Constantin Brâncuși” - Târgu-Jiu, 
2006:   Coburg Glass Prize for Contemporary Glass in Europe 
2005:  ”Glass Art„ - Galeria  Simeza, București
2005, 2004, 2003, 2002    2001: ”Glasrijk” - Tubbergen, Olanda
2004: Bienala “Arts of Fire” - Galeria Apollo, București
2003, 2002, 2000: Romanian Glass Artists - Galeria Orizont, București
1994: International Glaskunst, Kunsthaus am Museum - Carola Von Han, Köln, Germania
1991:  International Glass Contest -  Kanazawa, Japonia
1990:  Glasnosts from Eastern Europe, Transparence Gallery, Bruxelles, Belgia
1988: Expoziție de Artă Decorativă – Muzeul Național de Artă, București 
1988: Mezinarodni Skalarske Symposium, Novy-Bor, Rep.Cehă
1988: Spaces & Light - Galeria Orizont București
1988: International Exhibition of Glass Craft,  Kanazawa, Japan
1987: Young Glass ’87, International Competition, Glassmuseum, Ebeltoft, Danemarca
1982: Expoziția Națională de Grafică, Sala Dalles Hall, București

MIHAI ȚOPESCU – ”DE LA SACRIFICIU LA SPERANȚĂ”

Prin expoziția De la sacrificiu la speranță deschisă în spațiul deja consacrat al Galeriei Senso, Mihai Țopescu își asigură (cu argumente memorabile) vizitatorii, că una dintre cele mai dificile și spectaculoase arte ale focului – și ne referim, desigur, la sticlă –, modelată la temperaturi primejdios de înalte și în originală, măiastră elaborare, poate aborda motive majore, adeseori în registru dramatic, distanțându-se astfel de funcțiile decorative tradiționale, considerate, o lungă perioadă, minore. 
Un prim set de lucrări, bazat pe forme închise, ovale, cu fond întunecat (ca în pictura de clarobscur) și mat, sunt realizări complexe, cu grad înalt de dificultate; liniile expresive, puternice, delimitative, repertoriul antromomorf – din care nu lipsesc personaje precum Ion, japoneza, regele și curtenii, prințul, trubadurul, negustorul (probabil din Veneția) –, spațiul convențional cu repertoriul său de semne, hieratismul își sporesc forța de sugestie prin cracluri care acaparează aproape întregul câmp, sugerând ideea de vechime, de valoare decantată în timp, cu referire nemijlocită la arta de muzeu. Una dintre lucrări, maestrul și ucenicii, inaugurează fastuos preocupările referitoare la Anatomia sticlei, pe care artistul le va ilustra, într-un prim film documentar, ceva mai târziu, făcând aluzie mai mult sau mai puțin explicită la celebra pictură realizată de Rembrandt în anul 1632 (Lecția de anatomie a doctorului Tulp). Să notăm în cazul acestei serii de opere, folosirea straturilor și adaosurilor succesive de sticlă colorată și clară, a foiței de argint, patinată, desenată și gravată la 600 – 800⁰C; sticla neagră turnată este utilizată pentru soclu.
Dintr-un ciclu exuberant, în care artistul se lasă în voia bucuriei ludice de a crea noi raporturi de transparențe și irizări, expoziția de față cuprinde doar Copacii din Saint Tropez, ale căror ramuri se desfășoară încrezător și amplu în spațiul dimprejur. 
Ideea Sacrificiului străbate (cu întrupări notabile) opera artistului în ultimii ani. Cocon (cu cifre romane menite să individualizeze numeric reprezentarea în mirabila suită) se numește seria care debutează printr-o formă pură: oul-simbol inițiatic, ipostază a virtualului, „palat de nuntă și cavou” (în viziunea poetului Ion Barbu); cu trimiteri certe la textul biblic (ciclul evocă,  laconic și pilduitor, capul Sf. Ioan Botezătorul), unele forme au tipologie brâncușiană – Sacrifice, Cocon VII; în acest sens artistul declară, privind înapoi fără mânie, dar și fără falsă modestie: „m-am născut pe acelaşi tărâm şi sub acelaşi semn stelar ca marele Constantin Brâncuşi, doar că la 80 de ani diferenţă. Trăiesc şi creez în spaţiul sacru iniţiat de el în oraşul meu natal, Târgu Jiu. Spiritul său m-a călăuzit ca o lumină în viaţă, însă nu mi-a influenţat arta. Nu pot decât să fiu fericit că Brâncuşi nu a descoperit sticla ca formă de expresie”). Chipul care se ivește trudnic din forma originară știe că este sortit, la un moment dat, sacrificiului și morții (cuiele în expansiune continuă asupra materiei deja structurate sunt aluzii zguduitoare la martiriul christic) – Cocon VI; abia conturat, chipul adresează privitorilor, un strigăt – Sacrifice, Cocon IV sau doar o privire învinsă și tristă – Sacrifice, Cocon I; în recipientul (tipsia) din bronz, se detașează lent un chip impregnat de durere – Sacrifice, Cocon V, care ajunge în cele din urmă prizonierul propriului destin– Sacrifice, Cocon XII sau doar al luptei încheiate la vârsta Răstignirii – Sacrifice-portretul unui tânăr cavaler. 
Secționarea trupului produce alte motive și obiecte tensionate, de o expresivitate pregnantă, uneori patetică; palme, antebrațe, picioare – fragmente anatomice atente, crispate sau temătoare, contorsionate sau animate de încredere, devotate până la uitarea de sine ori ignorând opreliștile, sugerează jertfa, credința și speranța. Ideea acestei serii a fost dedusă, probabil, din forma relicvariilor, în care orfevrii anonimi ai evului de mijloc au întrupat pentru vecie, devoțiunea și practicile secrete, inițiatice, ale breslei. 
Ciclul Ana, care cuprinde în această expoziție șapte ipostaze, se desfășoară tot în volume simbolic sacrificiale, făcând de fiecare dată aluzie la baladă populară. De o inventivitate nesecată, formele se succed în logica lor impecabilă, sporind necontenit în complexitate și monumentalitate. Silueta femeii, uneori secționată, este absorbită în peretele care crește înalt; adevărate sculpturi, aceste lucrări, armonic desfășurate în spațiu, păstrează în memorie jertfa zidirii, ca gest inaugural. 

Dr. Doina Păuleanu 
critic de artă

 

Tags: