Publicat: 22 Februarie, 2013 - 11:52

CE a clasat, joi, procedura de infringement deschisă împotriva României în 2011 pentru netranspunerea la timp a prevederilor Directivei 24/2006 privind stocarea datelor confidenţiale de către operatorii de comunicaţii, în urma adoptării de către Parlament în mai anul trecut a Legii "Big Brother".

Comisia Europeană a adoptat, la data de 21 februarie 2013, decizia de clasare a cauzei 2011/2089, acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor declanşată împotriva României pentru necomunicarea măsurilor de transpunere a Directivei 2006/24/CE privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice accesibile publicului sau de reţele de comunicaţii publice şi de modificare a Directivei 2002/58/CE[1].

În urma eforturilor susţinute ale autorităţilor competente, a fost adoptată Legea nr. 82 din 13 iunie 2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice[2], care transpune prevederile directivei.

În cazul în care România ar mai fi întârziat transpunerea Directivei 2006/24/CE, Comisia ar fi putut sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), propunând aplicarea de sancţiuni pecuniare pe zi de întârziere[3].

„Adoptarea de către Parlament a Legii nr. 82/2012 a permis, în ultimul moment, evitarea sesizării CJUE pentru netranspunerea în termen a Directivei 2006/24/CE. De altfel, Germania a fost acţionată de către Comisie în faţa CJUE pentru neadoptarea măsurilor naţionale de transpunere a aceleiaşi directive[4], cu propunerea aplicării unor sancţiuni pecuniare în cuantum de aproximativ 300 000 de euro pe zi de întârziere.

Această directivă, deşi a generat o serie de dezbateri, are drept scop lupta împotriva infracţiunilor grave. În egală măsură, directiva oferă şi o serie de garanţii în cazul stocării datelor de trafic, în vederea asigurării protecţiei cetăţenilor.

Legea internă de transpunere oferă mai multe garanţii decât directiva. De exemplu, datele reţinute în baza acestei legi pot fi solicitate de organele de cercetare ale poliţiei judiciare doar cu aprobarea procurorului care supraveghează sau efectuează urmărirea penală ori a procurorului competent potrivit procedurii de dare în urmărire a persoanelor şi cu aprobarea judecătorului competent, iar perioada de stocare este de 6 luni, cea mai mică posibil, în contextul în care directiva consacră posibilitatea unei stocări de până la 2 ani”, a declarat Răzvan-Horaţiu Radu, Agentul Guvernamental pentru Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.