Publicat: 5 Ianuarie, 2018 - 20:39

 Mă număr - de ce nu aș spune-o din capul locului?- printre acei tot mai  mulți români care și-au cam pierdut speranța că vom apuca să vedem că în România există și operează o justiție în fața căreia să fim cu toții egali. Cât privește discursurile despre reformare, modernizare ș.a.m.d. pe care ni le servește mai fiecare nou titular al portofoliului justiției acestea chiar că țin din ce în ce mai mult de domeniul beției de cuvinte sau, măcar, al bunelor intenții și… cam atât. Scris și semnez asta atâta vreme cât fiecare încercare a unor profesioniști și oameni de solidă moralitate de a reda justiției menirea și demnitatea sa într-o societate cu adevărat democratică, modernă, sunt numaidecât sancționate de către cam aceiași ambasadori, care, încălcându-și în mod inacceptabil mandatul, se transformă în avataruri ale lugubrului Andrei Ianuarievici Vâșinski. Perorând într-o frazeologie debitată, desigur, într-o altă limbă de circulație internațională despre cât de mult trebuie să fie respectată și apărată independența justiției. Care ,,independență’’ nu înseamnă, în realitate, decât libertatea absolută a procurorilor și a judecătorilor de a dicta sentințe samavolnice, sentințe care, la rândul lor, sunt dictate de puteri din umbră.  

 Cu toate acestea, nu am de gând să ignor sau să subestimez acele certe semnale încurajatoare care ne vin din lumea justiției, semnale care atestă faptul că, din fericire, mai avem judecători,procurori și avocați de înalt profesionalism și,deopotrivă, de o admirabilă conștiință civică. Un asemenea semnal, salutar și îmbucurător, l-am aflat în cuvântul pe care doamna Simona Marcu l-a rostit azi după ce a fost aleasă în funcția de președinte al Consiliului Superior al Magistraturii. Semnal concentrat în sintagma ,,justiția este un serviciu în slujba cetățeanului’’.

Nu-i așa, stimați cititori,că a trecut ceva  vreme de când nu ați mai regăsit în discursul cârmuitorilor sistemului de justiție din scumpa noastră patrie această formulare: ,,justiția este un serviciu în slujba cetățeanului’’? Firește, se vor găsi, numaidecât, niște #rezistenți care să îmi reproșeze că mă fac a nu vedea acerba campanie împotriva corupției, de pe urma căreia șefa DNA, Laura Kovesi, primește atât multe decorații de peste mări și țări încât, mai mult ca sigur, pe lumea cealaltă, Savanta de renume mondial face spume la gură de invidie. Aș putea, la o adică, să le aduc aminte că de pe urma unor asemenea sentințe ne facem de râs, zi de zi, ceas de ceas, pas cu pas, la CEDO. Iar, de parcă asta nu ar fi de ajuns, mai trebuie să și plătim din visteria statului, despăgubiri pentru asemenea nenorocite sentințe. Drept pentru care, la ordin, au și sărit cu gura #rezistenții lui pește prăjit cum că de ce să treacă legile justiției? Te cred și eu, cum să treacă, la o adică, dacă printre altele, s-ar prea putea ca răspunderea materială a magistraților să nu mai fie doar o frază de manual, ci să devină fapt împlinit?!

 Foarte adevărat, datorită unor curajoase investigații de presă multe asemenea nelegiuiri săvârșite de procurori și judecători au ieșit la iveală, ba chiar au fost și sancționate. Numai că treaba asta este,deocamdată, ceva ce ține de domeniul excepției , din cel puțin două motive. Pe de  o parte, CSM –ul a operat, cu precădere în ultimul deceniu, pe post de mama răniților – a procurorilor și a judecătorilor abuzivi sau corupți-, având ca esențială grijă să vâre cât mai mult sub preș. Pe de altă parte, poate și din rațiuni ce țin de cotele de audiență sau de tiraj, ziariștii de investigație- și așa puțini la număr- s-au orientat în special către cazurile spectaculoase, în care eroii principali erau nume sonore din viața publică. În acest fel, mii, zeci de mii și, cu siguranță, sute de mii de anonimi au murit cu dreptatea în mână. Măi putem vorbi,atunci, despre egalitate de șanse? Cu siguranță că nu!Deocamdată măcar…

  Iată de ce consider de datoria mea să salut faptul că în discursul rostit azi de către doamna judecător Simona Marcu, noua președintă a CSM, și-a aflat loc aparte ideea că ,,justiția este un serviciu în slujba cetățeanului’’. Drept pentru care, fără a spune vorbe mari, cred că acest fapt reprezintă un adevărat legământ de conștiință pe care domnia sa l-a făcut,deopotrivă, în fața colegilor de breaslă cât și a noastră, a cetățenilor. Ar mai fi, poate, cazul să ne întrebăm și de ce această frumoasă idee nu și-a găsit loc și în discursul domnului Klaus Iohannis, cel care, teoretic vorbind, ar trebui să fie președinte al tuturor românilor? Nu ați vrea, totuși, să discutăm și serios?!Păi, cum Doamne ferește, să aibă domnia sa vreme de asemenea flecuștețe, când abia aștepta prilejul să se mai răfuiască, public și fără perdea, cu adversarii săi? Cei pe care, în lipsă de argumente și de dovezi, îi înfierează cu mânie euratlantică numindu-i ,,corupți’’. Asta fiind, bag seama, o variantă asezonată a stigmatului ,,dușmani de clasă’’. Motiv în plus să salut, cu admirație și respect, reacția promptă și curajoasă a doamnei Gabriela Baltag, adevărat om de știință și conștiință în materie de drept care i-a spus domnului care are biroul pe la Palatul Cotroceni exact ceea ce mulți oameni  de bine i-ar spune-o dacă ar avea ocazia...

 Cam asta ar fi ceea ce doream să consemnezi aici, în acest generos spațiu editorial, după ce am luat cunoștință de ceea ce s-a discutat și s-a decis azi, la ședința CSM. Și m-aș bucura din tot sufletul ca, de mâine înainte, să vedem că la CSM s-a schimbat, cu adevărat, ceva. La CSM și, de ce nu?, în lumea justiției.        

Topic: 

Format: 

Tags: