Publicat: 28 Iunie, 2017 - 22:24

China (chineză :中国; Pinyin Zhōnghuá Rénmín Gònghéguó Sunet ascultă), denumită oficial Republica Populară Chineză, este un stat independent situat în Asia de Est. Este țara cea mai populată din lume, cu o populație de peste 1.350.000.000 de locuitori. China are un sistem unipartid, condus de către Partidul Comunist Chinez, având sediul guvernamental în orașul-capitală Beijing. Acesta exercită jurisdicție peste 22 de provincii, cinci regiuni autonome, patru municipii de subordonare centrală (Beijing, Tianjin, Shanghai și Chongqing) și două regiuni administrative speciale, având în mare parte un sistem de auto-guvernare (Hong Kong și Macao). RPC revendică, de asemenea, Taiwanul, drept a XXIII-a provincie, care este în prezent controlată de către o entitate politică separată, Republica Chineză (RC); o revendicare controversată din pricina statutului politic complex din Taiwan.

Acoperind aproximativ 9,6 milioane de km2, China este a doua cea mai mare țară din lume ca suprafață de uscat și a III-a/a IV-a cea mai mare țară după suprafața totală, în funcție de metoda de măsurare. Peisajul Chinei este vast și divers, variind de la stepe și deșerturi, precum Gobi și Taklamakan, din nordul arid, la pădurile subtropicale din sudul umed. Lanțuri muntoase precum Himalaya, Karakoram, Pamir și Tian Shan separă China de Sudul și Centrul Asiei. Fluviile Yangtze și Galben, al III-lea și al VII-lea cele mai lungi din lume, curg dinspre platoul tibetan înspre dens-populata coastă de est. Coasta Chinei, de-a lungul Oceanului Pacific, este de 14,500 km lungime și este mărginită de mările Bohai, Galbenă, Chinei de Est și Chinei de Sud.

Istoria Chinei datează din erele civilzației antice - una dintre cele mai vechi din lume - care a înflorit în bazinul fertil al Fluviului Galben, în Câmpia Chinei de Nord. De milenii, sistemul politic al Chinei s-a bazat pe monarhii ereditare, cunoscute sub numele de dinastii, începând cu semi-mitologica Xia, din bazinul Fluviului Galben (cca. 2000 î.Hr.). De la anul 221 î.Hr., când dinastia Qin a cucerit o serie de mai multe state, pentru a forma un imperiu chinez, țara s-a extins, fărămițat și reunificat de mai multe ori. Republica Chineză (1912-1949) (RC) a răsturnat ultima dinastie în 1911 și a condus China Continentală până în 1949. După înfrângerea Imperiului Japoniei în Al Doilea Război Mondial, Partidul Comunist i-a învins pe nationaliștii din Kuomintang, din China Continentală și a proclamat Republica Populară Chineză, la Beijing, la 1 octombrie 1949, în timp ce Kuomintangul a mutat guvernul RC la actuala capitală, Taipei.

De la introducerea de reforme economice în 1978, China a devenit una dintre economiile mari ale lumii, cu cea mai rapidă creștere economică. În 2013, este a doua cea mai mare economie din lume, atât cu PIB-ul total nominal cât și cu paritatea puterii de cumpărare (PPC) și este, de asemenea, cel mai mare exportator și importator, din lume, de bunuri. China este una din țările ce deține arme nucleare și are cea mai mare armată permanentă, cu al doilea cel mai mare buget destinat apărării, din lume. RPC este membru al Organizației Națiunilor Unite din anul 1971, când a înlocuit RC în calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. China este, de asemenea, membră a numeroase organizații multilaterale formale și informale, inclusiv OMC, APEC, BRICS, Organizația pentru Cooperare de la Shanghai, BCIM și G-20. China este o putere regională în Asia și a fost caracterizată ca o potențială superputere de un număr de analiști.

Cuvântul „China” este derivat din cuvântul persan Cin (چین), care provine de la cuvântul sanscrit Cina (चीन).[12] Este consemnat pentru prima dată în 1516, în jurnalul exploratorului portughez Duarte Barbosa. Jurnalul a fost tradus și publicat în Anglia în 1555.[14] Teoria tradițională, propusă în secolul al XVII-lea de către Martino Martini, este că „Cina” este derivat din „Qin” (秦), regatul vestic al Chinei, în timpul dinastiei Zhou. Cu toate acestea, termenul a fost folosit în scripturile hinduse timpurii, inclusiv în Mahabharata (secolul V î.Hr.) și Legile lui Manu (secolul II î.Hr.).