Publicat: 12 Aprilie, 2016 - 12:53

 Din cauza propriilor iluzii...Noi, toţi oamenii de pe planeta Pământ, indiferent de arealul geografic unde trăim, indiferent de rasa umană din care provenim, indiferent de culoarea pielii – albă, galbenă, roşie sau neagră, indiferent de minoritatea sau majoritatea din care facem parte în comunităţile în care trăim, indiferent de starea  materială şi socială pe care o avem, indiferent de vârstă – tânăr, adolescent, matur sau bătrân, cu toţii avem neşansa genei umane de a trăi în paralel două vieţi, una materială şi alta spirituală.

            Din păcate, de-a lungul vieţii aproape toţi, că vor-că nu vor, intră în închisoarea propriilor minţi.

            Una dintre patimile fiinţei umane, care o trimite în închisoarea minţii ei, este ILUZIA !

            Totdeauna omul, de la existenţa lui pe Pământ, nu s-a putut lipsi de trei lucruri: de Pâine, de Sănătate şi de Speranţă.

            Preabunul Domnul Isus Cristos le-a dat oamenilor credinţa în aceste trei lucruri, oferindu-le pâinea ca să-i sature, sfaturi şi balsamuri pentru sănătate şi speranţa să le întărească iluzia într-o viaţă mai bună.

Din păcate omul nu s-a mulţumit cu darul primit şi mereu a visat la o viaţă mult mai frumoasă decât cea pe care o parcurgea şi astfel, aproape fără să-şi dea seama, a început să trăiască dintr-o iluzie în alta, nicidecum în realitate.

Există zece iluzii care macină viaţa oamenilor şi îi fac să dispere, intrând inevitabil în închisoarea propriilor lor minţi.

Iată cele zece iluzii de care cu toţii ne lovim în viaţă, pe care voi încerca să le detaliez, exemplificându-le pe fiecare în parte:

 

  1.  Iluzia  Nevoii

  2.  Iluzia  Eşecului

  3.  Iluzia  Lipsei de unitate

  4.  Iluzia  Lipsurilor

  5.  Iluzia  Cerinţelor

  6.  Iluzia  Judecăţii

  7.  Iluzia  Condamnării

  8.  Iluzia  Condiţionării

  9.  Iluzia  Superiorităţii

10.  Iluzia  Ignoranţei

 

            Iluzia  NevoiiPornind de la sintagma conform căreia nimeni nu spune „Ia-mi Doamne, ci dă-mi Doamne”, toţi oamenii considră că au nevoi, unii mai multe, alţii mai puţine.

            Unii au nevoi materiale, alţii spirituale, cu un anumit grad de speranţă şi de aşteptări, cu toţii însă îşi doresc să fie fericiţi, chiar dacă pentru fiecare dintre ei fericirea e diferit percepută şi cuantificată.

            Cea de a doua iluzie, cea a Eşecului, este apăsătoare, obsedantă şi distructivă, declanşând uneori nevroze care pot duce chiar la crize de nebunie. Ce poate fi mai rău pentru un om decât iluzia că tot ce face şi întreprinde în viaţă e de fapt un eşec, un fiasco total ? Este un sentiment epuizant şi nimicitor, căci odată inoculată în minte teama de eşec, omul poate fi distrus şi fizic şi mental. Gândiţi-vă, de exemplu, la toţi acei tineri care nu reuşesc să treacă de examenul de bacalaureat, sau orice alt examen - la facultate, pentru obţinerea carnetului de conducător auto, sau la cei care susţin examen de promovare în grad profesional. Toţi aceştia ajung să trăiască cu psihoza, care îi duce în pragul disperării, că toate încercările şi demersurile lor sunt sortite pe veci eşecului. Ba unii dintre ei se simt marginalizaţi şi izolaţi în propriile lor familii.

            Dar cum se simt acei oameni care eşuează în dragoste, în viaţa de familie, în educaţia propriilor copii, în relaţiile lor cu colegii, cu părinţii sau copiii lor. Şi exemplele pot continua la nesfârşit, culminând cu momentul de o realitate brutală când, la propriu, un avion sau un vapor eşuează cu adevărat.

            Cea de a treia iluzie este legată de Lipsa de unitate.

            Foarte mulţi oameni trăiesc înt-un mediu în care lipsa de unitate îi determină să se izoleze de colectivul din care ar trebui să facă parte, se transformă în nişte persoane singuratice şi greu abordabile. Ei se retrag în închisoarea propriilor minţi, se macină în sine şi pe sine.

            Cea de a patra iluzie, este cea a Lipsurilor, care dă dependenţă şi creează psihoza distrugătoare de a nu fi în stare să scapi de tot felul de lipsuri pe care sigur ţi le-ai dori rezolvate. Dar şi mai chinuitor este sentimentul că toate aceste lipsuri se răsfrâng asupra celor care gravitează în jurul tău, faţă de care te simţi responsabil, care cer imperativ rezolvări. Astfel de oameni duc o continuă luptă cu ei înşişi, dar şi cu cei din jurul lor, pentru a găsi soluţii care să le rezolve măcar parţial această continuă grijă, de-a mai rezolva din multiplele lipsuri care îi disperă şi îngenunchiază.

            Dar ia să ne gândim ce tragedie trăiesc familiile ai căror copii sau altă rudă apropiată necesită operaţii costisitoare pentru salvarea vieţii lor, în condiţiile în care ei ştiu sigur că sumele de bani de care au nevoie le lipsesc! Ei trăiesc din plin obsesia lipsurilor.

            Despre celelalte şase iluzii, pe larg în numărul următor. 

Topic: 

Format: