Înţepătura scorpionului

Pentru cel căzut sau învins, se pot găsi nişte cuvinte de bine. Nu este şi cazul demisionatului Emil Boc. Acesta şi-a negat în aşa hal minima demnitate în relaţiile cu Băsescu, încât nici măcar compasiune nu mai poate stârni. Demisia sa este tot un gest de supuşenie faţă de Băsescu. Probabil, ultimul. Băsescu l-a sacrificat pe Boc având iluzia că, astfel, se va salva pe sine. Ceea ce este exclus.

Dincolo de bilanţul catastrofal al guvernării, Emil Boc pleacă şi cu un detestabil bagaj moral, provocat de o dezgustătoare slugărnicie faţă de Băsescu. Un ardelean, moţ de baştină, cu pretenţii de universitar clujean, a coborât nu o dată la nivelul comportamental al unui marinar, înjurând cot la cot cu acesta Opoziţia, adversarii politici şi presa nesubordonată. Boc a fost perceput în permanenţă drept un ventriloc al spuselor lui Băsescu, un patefon, copy-paste sau trompetă a Cotrocenilor. Acesta este pasivul cel mai grav cu care Boc pleacă „între oameni“, cum declara ieri. El nu va lăsa nicio dâră în istorie, în afara acestei apăsătoare imagini de servitor umil al unui personaj malefic pentru întreaga societate românească. Care, acum, i-a administrat înţepătura fatală a scorpionului.

Oamenii au percepţia exactă asupra responsabilităţilor faţă de situaţia din ţară. Demisia lui Boc este fără efect în percepţia publică. „Emil Boc nu a fost decât coada şarpelui. Ghici, ghicitoarea mea cine este capul şarpelui?“, spunea, ieri, unul dintre protestatarii din faţa Palatului Cotroceni. Inteligenţa populară nu poate fi nici înşelată, nici dominată. Toată suita de manipulări detestabile, concepute în permanenţă de Băsescu, a fost mereu suportată, dar niciodată uitată. Iar acest lucru, surprinzător chiar şi pentru cel în cauză, a fost relevat de protestele spontane izbucnite acum trei săptămâni, în mai toate pieţele marilor oraşe ale ţării.

Ţinta protestatarilor vocali şi vizibili, ca şi a celor tăcuţi, din faţa televizoarelor, este foarte clară. Oamenii protestează, cu subiect şi predicat, împotriva actualului regim politic, cerând trei lucruri: demisia lui Băsescu, demisia guvernului şi alegeri anticipate. Deci, nu pentru pensii şi salarii au ieşit în stradă, cum manipulează propaganda cotrocenistă. Şi nici pentru a nega întreaga clasă politică. Protestele sunt stârnite de aroganţa şi indiferenţa unui regim toxic pentru societate; de opulenţa sfidătoare a unor miniştri, de analfabetismul altora şi de obrăznicia tuturor; de sentimentul că bunul cel mai de preţ, obţinut în decembrie ‘89 – spiritul democratic, dialogul social, statul de drept – sunt terfelite de voinţa arbitrară a unui singur om.

Oamenii ar suporta mai uşor măsurile cele mai dure şi privaţiunile cele mai aspre dacă ar vedea la guvernare modestie, compasiune, bună credinţă, decenţă, bun simţ, dialog omenesc. Aviz şi actualei Opoziţii. Nimic din toate acestea nu se regăseşte în conduita regimului instalat de Băsescu. „Vă rugăm să ne iertaţi/Nu producem cât furaţi!“ este replica de umor trist pe care oamenii simpli o dau celor care conduc ţara. „Udrea, nu uita/Ţara nu-i poşeta ta!“ este un alt strigăt de revoltă amară izbucnit în oraşele ţării.

Sensul revoltelor nu este de a-l schimba pe Boc cu altă pălărie a aceloraşi melicuri şi politicieni. La ora când scriu aceste rânduri, consultările de la Cotroceni erau în desfăşurare. Aud că, pe mai departe, aceeaşi Coaliţie rămâne unită, probabil cu aceiaşi oameni, dar cu un alt prim-ministru. Băsescu are din nou impresia că poate prosti lumea. Nu va reuşi, deznodământul care-l aşteaptă va fi de neevitat. Ce fel de schimbare a guvernării va fi cu un om ca Elena Udrea menţinută în prim-plan? Acesteia i se dedică, în Piaţa Universităţii, operaţiunea „Daţi-i papucii!“. Protestatarii colectează pantofi vechi spre a-i fi făcuţi cadou celei care epatează o ţară întreagă prin opulenţă şi dispreţ, fiind simbolul aroganţei actualului regim politic. Îmbinarea dintre sensul figurat şi cel propriu al acestei iniţiative a pieţii exprimă genialitatea unui popor, mai deştept decât îl cred Băsescu şi gaşca lui de susţinători plătiţi.