Publicat: 4 Mai, 2014 - 17:49

Lumeajustitiei.ro prezenta în urmă cu o săptămână opinia separată a judecătorilor supremi Sandel Lucian Macavei şi Rodica Cosma dată în dosarul “Schimbul de terenuri Becali-MApN”, în care s-au pronunţat în sensul achitării lui Gigi Becali, Victor Babiuc şi Dumitru Cioflina, motivând că cei trei au fost condamnaţi la ani grei de închisoare cu executare de către colegii lor de la ICCJ, judecătorii Livia Stanciu, Ionuţ Matei şi Francisca Maria Vasile, în baza unor prezumţii. Macavei si Cosma aratau in opinia separata din motivarea hotararii definitive ca Babiuc, Becali şi Cioflina au fost condamnati pe simple supozitii, dezvaluind in acelasi timp ca in cauza “nu s-au adminstrat probe sigure, certe, decisive si care sa nu lase loc nici unei indoieli”.

Astazi, Lumeajustitiei.ro va prezinta in exclusivitate motivarea integrala de 182 de pagini a hotararii judecatorilor supremi Livia Stanciu, Ionut Matei si Francisca Maria Vasile care au considerat ca fostul ministru al Apararii, Victor Babiuc, fostul secretar de stat in MApN si fost secretar al Marelui Stat Major General, Dumitru Cioflina, si omul de afaceri Gigi Becali au savarsit infractiunile de abuz in serviciu contra intereselor publice, in forma calificata si continuata, respectiv complicitate la abuz in serviciu contra intereselor publice, in forma calificata si continuata si trebuie sa isi ispaseasca in penitenciar pedeaspa de 2 ani de inchisoare aplicata.
Dupa cum veti vedea in cele ce urmeaza, cei trei judecatori de instanta suprema, dintr-un total de opt care au judecat la ICCJ dosarul “Schimbul de terenuri Becali-MApN”, au fost singurii care au considerat ca Babiuc, Cioflina si Becali, prin actiunile ilegale pe care le-au intreprins in vederea schimburilor de terenurilor, au adus grave prejudicii patrimoniul public. De altfel, sefa ICCJ Livia Stanciu impreuna cu judecatorii Ionut Matei si Francisca Maria Vasile sunt singurii magistrati care au concluzionat ca nu era necesar si nici oportun pentru MApN schimbul de terenuri cu Gigi Becali, apreciind in acest sens ca proiectul Ministerului Apararii pentru locatiile luate de la omul de afaceri era unul “neviabil” si imposibil din punct de vedere militar si financiar.
Tot Stanciu, Matei si Vasile sunt magistratii supremi care pun la indoiala in motivarea deciziei penale nr.124 din dosarul nr.7613/1/2012 care ii vizeaza pe Babiuc, Cioflina si Becali imprejurarea in care CSAT a aprobat realizarea punctului de comanda de pe respectivele terenuri, pe care au apreciat-o ca fiind irelevanta. Magistratii afirma ca desi Hotararile CSAT sunt obligatorii pentru toti destinatarii, trebuie tinut cont in unele situatii si de factorii externi, despre care sustin ca nu au fost avuti in vedere la momentul luarii deciziei de aprobare.
Astfel, Inalta Curte a concluzionat ca schimburile de terenuri intre Gigi Becali si MApN nu au fost doar ilegale, ci si pagubitoare pentru Statul roman, referindu-se nu doar la diferenta de valoare a suprafetelor date la schimb de Gigi Becali si cele primite de MApN, dar si la obligatia care ii revine Ministerului Apararii de a acorda proprietarului bunului "rechizitionat" pe care il detinea in folosinta despagubiri prin plata contravalorii acestuia.
In ce ii priveste pe Victor Babiuc si Dumitru Cioflina, cei trei judecatori de la ICCJ au considerat ca acestia trebuie sa stea dupa gratii pentru ca, desi nu au urmarit prejudicierea patrimoniului public, au prevazut si acceptat producerea acestuia, transformandu-l in acest fel pe Gigi Becali “fara indoiala 'marele castigator' al celor doua operatiuni de schimb”.
SITUATIA DE FAPT
Analizand situatia de fapt, cu referire la schimbul de terenuri dintre Ministerul Apararii Nationale si Gigi Becali, aprobat de Dumitru Cioflina, Completul Liviei Stanciu a retinut ca in luna august 1995, in baza ordinului verbal dat de Cioflina, au fost initiate demersurile pentru identificarea unei suprafete de teren de aproximativ 10 hectare in zona cazarmii – Stefanesti, judetul Ilfov, in vederea folosirii acestuia pentru completarea bazei furajere a fermei existente in zona. Intrucat terenul vizat de MApN apartinea lui Gigi Becali, omul de afaceri a fost invitat de reprezentantii Ministerului Apararii la o intalnire, in luna septembrie 1995. In cadrul acestei intrevederi, Becali a cerut in schimbul terenului din Stefanesti, o parcela de teren situat in zona fermei agrozootehnice Rosia aflata in subordinea Statului Major al Aviatiei si Apararii Antiaeriene, cerand expres "intreaga iesire la Soseaua Pipera". Acesta cerere i-a fost refuzata lui Becali, pe motiv ca MApN intentioneaza sa construiasca in zona locuinte de serviciu care necesita iesirea la strada. Cateva luni mai tarziu, in martie 1996 Becali a fost invitat din nou la sediul unitatii pentru a stabili daca schimbul de terenuri solicitat mai este de actualitate, fiind ulterior reluate discutiile in acest sens.
In final, lui Gigi Becali i s-a propus ca in schimbul acelui teren sa ii fie alocat terenul situat in extravilanul localitatii Voluntari, judetul Ilfov, expertiza aratand ca valoarea terenului in suprafata de 93.800 metri patrati (mp.) oferit de Becali era de 50.952 rol/mp., iar valoarea pentru terenul cu o suprafata de 88.157 mp. oferit de MApN de 54.213 rol/mp. Punerea in posesie cu terenurile suspuse schimbului a avut loc la data de 11.12.1996.
In ce priveste aprobarea schimbului de terenuri dintre MApN si Gigi Becali, de catre fostul ministru al Apararii, Victor Babiuc, s-a retinut faptul ca la data de 28.06.1996 a fost inaintat spre aprobare Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) proiectul Programului de pregatire operativa a teritoriului pentru aparare pentru perioada 1997-2000, care prevedea intre obiective si un punct de comanda necesar Comandamentului Trupelor de Uscat, semnat de Dumitru Cioflina in calitatea sa de sef al Statului Major General si insusit de Victor Babiuc. Intrucat proiectul nu a fost discutat de CSAT in anul 1996, acesta a fost din nou inaintat Consiliului in anul 1997, fiind aprobat la data de 17.01.1997. La acea data s-a prevazut pentru prima data executarea, ca lucrare noua, a punctului de comanda din localitatea Stefanesti, jud. Ilfov.
La data de 29.08.1998 a fost inregistrata la cabinetul Ministrului Apararii Nationale o oferta formulata de Gigi Becali pentru efectuarea unui nou schimb cu MApN, in care Becali isi manifesta disponibilitatea de a ceda 27 ha teren in zona Stefanesti in schimbul a 27 ha teren in zona Voluntari.
De aceasta data, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei a formulata o adresa in care a precizat ca art.12 alin.3 din Legea 54/1998 privind circulatie juridica a terenurilor, prevede cva "terenurile agricole proprietate publica, indiferent de titularul care le administreaza, nu pot face obiectul schimbului", precizandu-se ca nu se poate trage o concluzie ferma cu privire la natura juridica a terenului aflat in administrarea MApN. Totodata, intr-o adresa semnata de Flavius Baias, fost secretar de stat in Ministerul Justitiei, se arata ca imobilele detinute de MApN nu pot avea decat regimul juridic al bunurilor aflate in proprietate publica a statului, si ca Legea nr. 58/1998 interzice schimbul de terenuri agricole aflate in proprietate publica in proprietate privata a statului. Printr-un Raport din data de 21.09.1998 al sefului Directiei Constructii si Domenii Militare s-a stabilit insa ca operatiunea de schimb nu afecteaza interesele Ministerului Apararii, solicitandu-se acordul in vederea realizarii schimbului. Acest raport nu a fost semnat si de statul Major al Aviatiei si Apararii Antiaeriene, care a aratat ca nu este de acord cu schimbul propus, motivand ca prin diminuarea cu 27 ha a suprafetei apartinand Fermei Rosia nu se mai poate asigura baza furajera a efectivelor de animale existente la ferma. Intre timp, Ministerul Agriculturii si Ministerul Justitiei au emis noi raspunsuri, care "desi nu constituiau o avizare a schimbului lasa practic Ministerului Apararii Nationale posibilitate de a decide asupra apartenentei bunului la domeniul public sau privat, cu consecinte evidente in privinta realizarii schimbului preconizat". In baza pozitiilor celor doua ministere, seful Directiei Constructii si Domenii Militare, Stanasila Constantin care a avut calitatea de martor in proces, a concluzionat in Raportul din data de 16.11.1998 ca terenul apartinea proprietatii private a statului si a propus MApN aprobarea schimbului de terenuri in conditiile Legii nr.54/1998, actul fiind aprobat de ministru in aceeasi zi.
Dupa evaluarea celor doua terenuri s-a stabilit ca terenul apartinand lui Becali era de 72.820 lei, iar cel detinut de MApN de 75.128 lei, urmand sa se faca un schimb echitabil, fata de valorile mentionate in care Gigi Becali preda 21,5847 hectare de teren, iar Ministerul Apararii Nationale va preda 20,9 hectare.
In ce priveste terenul de 700 mp cumparat cu 5.000.000 lei, de fiica fostului ministru al Apararii Victor Babiuc, Ioana Cristina Anca Babiuc, de la Gigi Becali, la data de 7.07.1998, s-a stabilit ca acesta provenea din suprafata obtinuta in urma primului schimb incheiat cu Ministerul Apararii Nationale.
ANALIZA PROBATORIULUI
ICCJ: "Desi in drept statul nu a dobandit decat un drept de folosinta asupra terenurilor in litigiu, in fapt acesta s-a comportat ca un adevarat proprietar in raport cu acestea"
Ca urmare a acestor actiuni retinute de instanta, judecatorii Livia Stanciu, Ionut Matei si Maria Francisca Vasile au stabilit ca "inculpatii Cioflina Dumitru si Babiuc Victor si-au indeplinit necorespunzator atributiile de serviciu cu ocazia celor doua schimburi de terenuri realizate intre Ministerul Apararii si inculpatul Becali George, cauzand cu intentie o paguba patrimoniului acestei institutii", astfel ca au retinut in sarcina acestora savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice.
In motivarea hotararii de condamnare la 2 ani de inchisoare a lui Victor Babiuc si Dumitru Cioflina se arata ca cele doua schimburi de terenuri s-au realizat cu incalcarea dispozitiilor legale referitoare la circulatia terenurilor.
Mai exact, cei trei magistratii au retinut ca terenurile care au reprezentat obiectul schimbului au fost rechizitionate in baza Legii nr.139/1940, si trecute in 1984 din subordinea Gospodariei de Partid a CC al PCR si Comandamentului Aviatiei Militare in administrarea MApN, "fiind destinate productiei agricole in vederea acoperirii nevoilor armatei". In acesta situatie, ICCJ a stabilit ca "fiind vorba despre terenuri rechizitionate, statul nu dobandise un drept de proprietate asupra acestora, ci doar un drept de folosinta, existand obligatia sa de a le restitui atunci cand utilitatea publica ce a stat la baza rechizitionarii va fi incetat" si a retinut ca MApN s-a comportat ca un "adevarat proprietar in raport cu acestea":
"Astfel, potrivit art.6 alin.6 din Legea nr.139/1940, imobilele nu se pot rechizitiona decat in folosinta, iar potrivit art.37 alin.ultim din aceeasi lege proprietarul va avea dreptul la plata unei indemnitati pentru lipsa de folosinta si la despagubiri pentru obiectele ce vor fi degradate sau vor lipsi cu ocazia restituirii, dupa constatarile facute de catre o comisiune anume constituita.
Din aceasta perspectiva, cata vreme in urma rechizitiei unui imobil statul nu dobandeste decat un drept de folosinta asupra acestuia, este evident ca el nu poate dispune asupra sa, in sensul instrainarii lui printr-un act translativ de proprietate.
Completul de 5 Judecatori constata ca, desi in drept statul nu a dobandit decat un drept de folosinta asupra terenurilor in litigiu, in fapt acesta s-a comportat ca un adevarat proprietar in raport cu acestea. Indiferent insa de titlul (real sau aparent) cu care statul a detinut terenurile respective, acestea nu puteau fi instrainate, astfel incat actiunile inculpatilor, materializate in initierea si finalizarea celor doua operatiuni de schimb, au fost unele contrare legii.
In acest sens, indiferent daca inculpatii Cioflina Dumitru si Babiuc Victor aveau sau nu cunostintele juridice necesare (cel din urma, avand studii juridice a ocupat de-a lungul timpului inclusiv functia de Ministru al Justitiei), acestia aveau obligatia de a analiza operatiunile de schimb pe care le-au aprobat, nu doar din perspectiva necesitatii si oportunitatii lor, ci, in primul rand, din aceea a legalitatii respectivelor operatiuni, cu referire directa la stabilirea regimului juridic al terenurilor, inclusiv (si mai ales) a conditiilor in care acestea ar putea fi instrainate. Astfel, este cert faptul ca la data efectuarii celor doua schimburi, terenurile in litigiu se aflau in patrimoniul Ministerului Apararii Nationale, insa cu titlu de administrare, astfel incat aceasta institutie nu putea efectua acte de dispozitie cu privire la respectivele terenuri".
ICCJ: "Ministerul Apararii Nationale si-a arogat o calitate pe care nu o avea, aceea de proprietar al bunurilor date la schimb"
Referindu-se la argumentele lui Victor Babiuc si ale lui Dumitru Cioflina, potrivit carora statul nu avea decat un drept de folosinta asupra terenurilor, acestea aflandu-se in proprietate privata a Statului, putand fi deci instrainate, Inalta Curte a retinut ca cei doi "nu s-au preocupat in nici un fel de stabilirea titlului cu care statul le stapanea, bazandu-se exclusiv pe aparenta ca acestea ii apartin ca si proprietar (nu s-au indoit nicio clipa ca terenurile ar fi proprietatea statului), iar in aceste conditii nu pot invoca "propria culpa potrivit principiului 'nemo auditur propriam turpitudinem allegans' ", dar si ca simpla aprobare a unor acte de instrainare cu privire la bunuri rechizitionate reprezinta o "conduita abuziva care se incadreaza in tiparul elementului material al infractiunii analizate".
Iata ce au retinut cei trei judecatori care au format opinia majoritara de condamnare a lui Victor Babiuc si Dumitru Cioflina:
"In realitate, invocand lipsa titlului statului, nu se contesta existenta elementului material al infractiunii, ci se tinde la a se demonstra inexistenta unui prejudiciu in patrimoniul acestuia ( in conditiile in care a dispus asupra unor bunuri asupra carora nu era proprietar), insa acesta reprezinta un element constitutiv distinct al infractiunii de abuz in serviciu, ce va fi analizat separat. In ce priveste cealalta varianta a apararii, aceasta pleaca de la aparenta de drept, in sensul ca inculpatii nu s-au indoit nicio clipa ca terenurile ar fi proprietatea statului, fiind cel mult interesati de apartenenta acestora la domeniul public sau privat al acestuia.
In aceste conditii, din perspectiva unui drept de proprietate aparent al statului asupra acestor terenuri, se impunea a se stabili daca acestea ar fi putut apartine domeniului public sau, dimpotriva, celui privat al statului si, consecutiv, daca acestea puteau fi instrainate (in particular, sub forma schimbului) si in ce conditii. (...) In aceste conditii, plecand de la premisa unei aparente a dreptului de proprietate a statului, decizia inculpatilor de a instraina cele doua terenuri a ignorat dispozitiile legale sus-mentionate, caci ratiunea pentru care acestea se aflau in administrarea Ministerului Apararii Nationale era tocmai aceea ca ele erau destinate apararii. (...) Prin urmare, terenurile in cauza aveau la momentul efectuarii schimbului aparenta unei proprietati publice, fiind destinate nevoilor apararii, chiar si conexe (cum este cazul unor gospodarii agricole care produceau bunuri destinate consumului militarilor), astfel incat aceste terenuri erau inalienabile. In masura in care se constata ca aceasta utilitate publica a incetat, indiferent de motivare, trecerea terenurilor din domeniul public in cel privat se putea face numai prin hotarare de Guvern (...) Or, avand in vedere dispozitiile legale anterior citate, potrivit carora, prin schimburile efectuate, fiecare teren dobandeste situatia juridica a terenului pe care il inlocuieste, este evident ca, devreme ce terenurile obtinute in urma celor doua operatiuni de schimb au fost recunoscute ca apartinand domeniului public (fiind doar in administrarea Ministerului Apararii Nationale), si terenurile date la schimb de catre aceasta institutie au apartinut de asemenea domeniului public, iar nu celui privat. (...)
Prin urmare, din cele precizate anterior, se poate observa cu usurinta ca in cvasitotalitatea cazurilor transferul unor terenuri aflate in administrarea Ministerului Apararii Nationale s-a facut prin Hotarare de Guvern, fiind vorba despre terenuri aflate in domeniul public; aceasta regula s-a respectat inclusiv in situatia in care terenurile au avut anterior destinatia de „gospodarie agrozootehnica” sau „teren agricol”.
In fine, nu sunt lipsite de relevanta apararile pe care Ministerul Apararii Nationale si le facea in cauzele civile, in perioada de referinta, care aveau ca obiect revendicarea unor terenuri, avand situatie juridica similara, aflate in administrarea acestuia. In acest sens, atat inscrisurile aflate la dosar, cat si probele testimoniale dovedesc faptul ca opinia oficiala exprimata de minister in aceste cauze era aceea ca terenurile sunt proprietate publica.
Or, cata vreme acestea erau apararile constante ale M.Ap.N., este evident ca si in situatiile non-litigioase (cum este cazul incheierii unor contracte translative de proprietate cu privire la aceleasi bunuri) opinia institutiei nu putea fi alta, in sensul ca acestea ar apartine domeniului privat si ar putea fi instrainate.
Prin urmare, intregul probatoriu administrat in cauza demonstreaza ca proprietatea de facto asupra terenurilor ce au facut obiectul celor doua tranzactii, era una publica, situatie in care acestea nu puteau fi tranzactionate; in masura in care s-ar fi apreciat ca bunurile nu mai sunt de utilitate publica (si trecand peste situatia de jure, care ar fi obligat la restituirea terenurilor catre proprietarii de la care fusesera rechizitionate), incheierea unor contracte de schimb nu se putea face fara ca, in prealabil, bunurile sa fi fost trecute in domeniul privat al statului.
De altfel, chiar si in situatia in care terenurile ar fi fost trecute s-ar fi aflat in domeniul privat al statului, Ministerul Apararii Nationale nu ar fi putut instraina el insusi bunurile respective, caci acesta nu avea decat un drept de administrare, care nu se confunda cu dreptul de proprietate care apartine statului.
Incheind cele doua contracte, Ministerul Apararii Nationale si-a arogat o calitate pe care nu o avea, aceea de proprietar al bunurilor date la schimb, aspect care rezulta explicit din actele de instrainare incheiate in forma autentica. (...) In concluzie, indiferent de perspectiva din care ar fi analizata situatia din speta (bun rechizitionat sau aflat in domeniul public ori chiar privat al statului), Ministerul Apararii Nationale nu putea instraina cele doua terenuri pe care le avea doar in administrare, astfel incat actele de dispozitie aprobate de inculpatii Cioflina Dumitru si Babiuc Victor sunt nelegale si reprezinta o indeplinire defectuoasa a atributiilor de serviciu".
ICCJ: "Este discutabila insasi ideea de realiza un nou obiectiv militar"
Cei trei judecatori au concluzionat de altfel si ca schimburile de terenuri intre Gigi Becali si MApN nu au fost necesare si nici oportune, retinand ca intregul proces decizional a implicat o singura persoana, pe Dumitru Cioflina, care "a actionat clandestin" in sens infractional "urmarind nu doar sa fie stapan pe intreaga operatiune, ci si sa acopere caracterul profund nelegal si pagubitor al acestui demers pus la cale", el fiind "cel care a insistat pentru efectuarea acestui schimb, iar in final a si aprobat realizarea acestuia".
Interesant este si ca, Inalta Curte a pus sub semnul intrebarii insasi decizia CSAT de a aproba achizitionarea terenului de catre MApN, despre care a considerat ca nu reprezenta o necesitate si, mai ales, nu era posibila din punct de vedere militar.
"Mai mult, este discutabila insasi ideea de realiza un nou obiectiv militar, care ar fi presupus cheltuieli pentru achizitionarea terenului necesar. (...) Aceste sustineri dovedesc insuficienta fundamentare a realizarii presupusului obiectiv militar de la stefanesti, fiind vorba despre aspecte existente si la nivelul anului 1996 cand s-a derulat primul schimb de terenuri. (...)
Cu alte cuvinte, realizarea punctului de comanda de la stefanesti nu a fost necesara si nici posibila din punct de vedere militar, fiind in egala masura inoportuna din punct de vedere financiar. Imprejurarea ca C.S.A.T. a aprobat realizarea punctului de comanda este irelevanta, decizia respectiva acoperind cel mult necesitatea unui asemenea obiectiv din perspectiva doctrinei nationale de aparare, iar nu si demersurile ilegale, anterioare si ulterioare, efectuate de inculpatii Cioflina Dumitru si Babiuc Victor, cu referire directa la cele doua operatiuni de schimb pe care le-au aprobat.
Pe de alta parte, faptul ca, in final, obiectivul nu a mai fost pus in practica s-a datorat nu doar dificultatilor financiare (desi era de presupus ca acestea vor exista inca de la momentul introducerii sale in planul de pregatire a teritoriului pentru aparare), ci, mai ales, imposibilitatii de realizare din perspectiva formei si dimensiunii terenului necesar, aspecte care puteau si trebuiau sa fie cunoscute de factorii decidenti (intre care se regaseau si inculpatii Cioflina Dumitru si Babiuc Victor).
Cu alte cuvinte, inca de la momentul la care acest obiectiv a fost conceput el s-a dovedit a fi neviabil, insa ceea ce li se imputa ambilor inculpati nu este in primul rand initierea, respectiv continuarea unui demers gresit, inoportun, cat mai ales deciziile patrimoniale ilegale si conditiile in care acestea au fost adoptate. Este adevarat ca Hotararile C.S.A.T sunt obligatorii pentru toti destinatarii, insa aducerea lor la indeplinire este conditionata uneori si de factori externi, neavuti in vedere la momentul luarii deciziei initiale".
Inalta Curte a concluzionat astfel ca schimburile de terenuri efectuate intre MApN si Gigi Becali, au fost nu doar ilegale, ci si pagubitoare pentru Statul roman, fiind luate in considerare nu doar diferentele de valoare intre terenurile date la schimb si cele primite de MApN in schimbul operatiunilor, ci si obligatia ulterioara a Statului de a despagubi proprietarul bunului rechizionat cu contravaloarea acestuia.
ICCJ: "Cioflina Dumitru si-a dat acordul pentru realizarea schimbului de terenuri, exercitand o atributie a Ministrului Apararii Nationale, pe care „coincidenta” face sa-l fi inlocuit exact in acea zi"
In ce priveste latura subiectiva a infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca "inculpatii au inteles sa-si exercite atributiile de serviciu prin raportare la cele doua operatiuni de schimb de terenuri pe care le-au initiat si/sau aprobat, instanta de recurs constata ca acestia au actionat cu stiinta, in forma de vinovatie a intentiei indirecte, prevazand rezultatul pagubitor al faptelor comise si acceptand posibilitatea producerii lui, chiar daca nu l-au urmarit".
In acest caz, judecatorii Stanciu, Matei si Vasile speculeaza absenta de la serviciu a fostului ministru al Apararii, Victor Babiuc, in ziua in care a fost aprobat raportul pentru realizarea schimbului de terenuri: "Este de observat ca, desi Raportul este intocmit in luna august, el apare inregistrat la cabinetul ministrului la data de 14 octombrie 1996 si aprobat in aceeasi zi chiar de catre inculpatul Cioflina Dumitru, in calitatea sa de secretar de stat si loctiitor al Ministrului Apararii Nationale.
Mai mult, acest Raport este avizat favorabil si de martorul Popa Florentin, in calitatea sa de sef al Departamentului Inzestrarii si Logisticii Armatei din cadrul M.Ap.N., aviz care a fost dat pe 13 octombrie 1996, la solicitarea telefonica a inculpatului Cioflina Dumitru, care i-a cerut totodata sa-i inainteze Raportul, intrucat „se afla la comanda institutiei”.
Practic, prin aprobarea acestui Raport, inculpatul Cioflina Dumitru si-a dat acordul pentru realizarea schimbului de terenuri, exercitand o atributie a Ministrului Apararii Nationale, pe care „coincidenta” face sa-l fi inlocuit exact in acea zi. Contributia inculpatului nu s-a oprit insa aici, ci s-a manifestat si ulterior, in ceea ce priveste obtinerea avizului Ministerului Agriculturii si Alimentatiei in conditiile Legii nr.18/1991. (…) Aceasta modalitate in care inculpatul Cioflina Dumitru a inteles sa se implice in realizarea schimbului de terenuri demonstreaza, in mod cert, interesul manifestat de acesta in perfectarea acestei operatiuni, sub aparenta preocuparii pentru realizarea unui obiectiv militar.
Asa cum a rezultat din probatoriul administrat in cauza, inculpatul Cioflina Dumitru a fost cel care a insistat in efectuarea schimbului de terenuri, chiar daca subordonatii sai si-au manifestat indoiala nu doar cu privire la oportunitatea schimbului, cat mai ales cu privire la caracterul avantajos al operatiunii patrimoniale a schimbului de terenuri cu inculpatul Becali George, din perspectiva valorii superioare a terenului dat la schimb de catre armata. (…) In privinta inculpatului Babiuc Victor, intentia cu care acesta a actionat este cu atat mai evidenta, in conditiile in care, pe de o parte, avea formatie juridica (fiind nu doar un jurist cunoscut, ci si fost Ministru al Justitiei), iar pe de alta parte, a insistat in realizarea celui de-al doilea schimb, in ciuda punctelor de vedere exprimate de catre Ministerul Justitiei si Directia de specialitate din cadrul Ministerului Apararii Nationale, care atestau in cel mai bun caz un regim juridic controversat al terenului ce urma a fi dat la schimb (daca nu chiar imprejurarea ca acesta nu ar putea fi instrainat in lipsa unei Hotarari de Guvern)".
ICCJ: “Becali George nu a fost doar un cocontractant, care asista pasiv si accepta decizii favorabile lui, fara sa le fi influentat in vreun fel... A ocultat elemente esentiale in legatura cu terenurile oferite la schimb de el si a fost preocupat de subevaluarea terenurilor oferite la schimb de Ministerul Apararii Nationale”
Pe de alta parte, judecatorii supremi Livia Doina Stanciu, Ionut Matei si Francisca Maria Vasile l-au condamnat pe omul de afaceri Gigi Becali la 2 ani de inchisoare cu executare pentru complicitate la abuz in serviciu contra intereselor publice, in forma calificata si continuata, bazandu-se pe faptul ca acesta nu a fost un simplu beneficiar al activitatilor infractionale desfasurate de Victor Babiuc si Dumitru Cioflina, ci a avut o contributie esentiala la comiterea de catre cei doi din urma a infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice:
“Inculpatul Becali George si-a urmarit propriul interes in detrimentul interesului public, fiind pe deplin constient de „afacerea” pe care o facea prin cele doua contracte de schimb, constand in obtinerea unor terenuri subevaluate aflate in administrarea Ministerului Apararii Nationale. (…) Simplul fapt ca inculpatul Becali George nu avea calitatea de proprietar la momentul la care a solicitat si obtinut acordul pentru perfectarea schimbului, dovedeste o data in plus nu doar imprejurarea ca acest inculpat si-a urmarit propriul interes, ci mai ales ca el nu s-a preocupat de legalitatea operatiunii, care nici macar nu putea fi demarata in lipsa acestei conditii elementare. (…) Absolvirea de vinovatie a inculpatului Becali George ar fi fost posibila doar in situatia in care nu ar fi interferat in procesul decizional lato sensu al celorlalti inculpati (incepand cu initierea si pana la finalizarea celor doua operatiuni de schimb).
In realitate, inculpatul Becali George nu a fost doar un cocontractant, care asista pasiv si accepta decizii favorabile lui, fara sa le fi influentat in vreun fel. Dimpotriva, a ocultat elemente esentiale in legatura cu terenurile oferite la schimb de el si a fost preocupat de subevaluarea terenurilor oferite la schimb de Ministerul Apararii Nationale (realizand valoarea superioara a acestora), intreaga sa conduita fiind subsumata ideii de castig in detrimentul cocontractantului, cu consecinta colaterala a pagubirii patrimoniului public pe care, spre deosebire de propriul beneficiu, nu a urmarit-o, dar a prevazut-o, acceptand ca aceasta se va produce. (…)
Asa cum rezulta din actul de sesizare, dar si din considerentele prezentei decizii, actele materiale de complicitate imputate inculpatului Becali George au imbracat mai multe forme si nu s-au rezumat la incheierea propriu-zisa acontractelor de schimb cu incalcarea dispozitiilor legale privind circulatia juridica a terenurilor. Astfel, inculpatul s-a implicat in obtinerea unor rapoarte de expertiza care au evaluat necorespunzator terenurile supuse schimbului, in detrimentul Ministerului Apararii Nationale, iar apoi a predat acestuia terenuri care nu constituiau in realitate o suprafata compacta si, in parte, nu corespundeau ca marime cu cele mentionate in cuprinsul contractelor incheiate in forma autentica”.
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
In motivarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie din dosarul “Schimbul de terenuri intre Gigi Becali si MApN”, judecatorii Livia Stanciu, Ionut Matei si Francisca Vasile justifica anii de inchisoare acordati lui Victor Babiuc, Gigi Becali si Dumitru Cioflina evidentiind gradul de pericol social al infractiunilor pe care acestia le-ar fi savarsit si imprejurarile in care acestea au fost comise. Astfel, Completul de 5 al ICCJ, in opinie majoritara a stabilit ca desi nu s-a urmarit prejudicierea patrimoniului public, cei trei inculpati au prevazut si acceptat producerea acestuia: “La evaluarea gradului de pericol social al infractiunii au fost avute in vedere circumstantele in care faptele au fost comise si urmarile produse de acestea, retinandu-se totodata functiile inalte detinute de o parte dintre inculpati in cadrul statului roman.
In acest context, instanta de recurs, in opinie majoritara, constata ca, desi inculpatii nu au urmarit prejudicierea patrimoniului public, ei au prevazut si acceptat producerea acestui rezultat socialmente periculos, nefiind preocupati de legalitatea celor doua operatiuni de schimb.
Asa cum s-a aratat in considerentele prezentei decizii, necesitatea si oportunitatea construirii unui nou obiectiv militar, in masura in care acestea au existat, nu justificau sub nicio forma luarea unor decizii pagubitoare pentru patrimoniul public, caci respectarea legii este mai presus de orice alte ratiuni (fie ele si de ordin militar). (…) Se apreciaza ca o pedeapsa principala de cate 2 ani inchisoare și cate o pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 64 alin.1 lit.a, b și c Cod penal pe o perioada de cate 5 ani dupa executarea pedepsei principale, in cazul inculpatilor Cioflina Dumitru si Babiuc Victor, reprezinta o replica sociala adecvata gravitatii infractiunii si persoanei inculpatilor, apta a realiza scopul si functiile acesteia, stabilite prin art.52 din Codul penal".
ICCJ: “Inculpatul Becali George a fost fara indoiala 'marele castigator' al celor doua operatiuni de schimb”
Inalta Curte a stabilit in motivarea hotararii de condamnare ca in cazul lui Victor Babiuc si Dumitru Cioflina faptele comise sunt mai grave, in timp ce la Gigi Becali, care a avut calitatea de complice, gradul de pericol social concret al faptelor este potentat de caracterul continuat al infractiunii, dat fiind ca activitatea sa infractionala s-a desfasurata pe o perioada mai mare de timp. Instanta a stabilit “fara indoiala” ca Becali este “marele castigator al operatiunilor de schimb”: “Inculpatul Becali George a fost fara indoiala 'marele castigator' al celor doua operatiuni de schimb, el reusind sa speculeze in favoarea sa lipsa de preocupare pentru respectarea legii si a integritatii patrimoniului public de care au dat dovada reprezentantii armatei de la nivelul cel mai inalt. Conduita frauduloasa a inculpatului Becali George si dorinta sa de imbogatire pe seama statului nu a intampinat practic nicio rezistenta din partea reprezentantilor acestuia, care au tratat superficial si si-au insusit ca atare ofertele si demersurile sale. In privinta circumstantelor personale ale inculpatilor Cioflina Dumitru si Babiuc Victor, instanța de control judiciar, in opinie majoritara, va retine nu doar faptul ca acestia se afla la primul conflict cu legea penala (lipsa antecedentelor penale fiind de altfel o conditie subinteleasa pentru a ocupa functii de natura celor detinute de inculpati), ci si varsta acestora si cariera meritorie pe care fiecare dintre ei a avut-o pana la momentul comiterii faptelor pentru care sunt cercetati".
ICCJ despre Gigi Becali: “Generozitatea manifestata de acesta in raport cu semeni de-ai sai aflati in dificultate, conduita meritorie, care insa se impleteste, asa cum s-a vazut, cu o anumita tendinta a inculpatului de a nu se supune legii”
In ce priveste pedepsa in cazul lui Gigi Becali, instanta suprema a stabilit ca omul de afaceri, desi nu se afla la primul conflict cu legea, nu exista date care sa-l caracterizeze drept un inculpat negativ. In acest sens, cei trei judecatori ICCJ arata ca de-a lungul timpului Gigi Becali a manifestat generozitate fata de semenii sai, dar in acelasi timp a avut si tendinta de a nu se supune legii:
“In privinta inculpatului Becali George, este de observat ca acesta nu se afla la primul conflict cu legea penala, fiind anterior condamnat pentru alte infractiuni care nu atrag insa starea de recidiva. Pentru perioada anterioara comiterii infractiunii ce face obiectul judecatii (inainte de anul 1996) nu exista date care sa-l caracterizeze negativ pe inculpat.
Actele in circumstantiere depuse de inculpatul Becali George probeaza generozitatea manifestata de acesta in raport cu semeni de-ai sai aflati in dificultate, conduita meritorie, care insa se impleteste, asa cum s-a vazut, cu o anumita tendinta a inculpatului de a nu se supune legii si normelor de convietuire sociala, astfel incat, se constata, in opinie majoritara, ca aplicarea unei pedepse principale in cuantum de 2 ani inchisoare și a unei pedeapse complementare a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 64 alin.1 lit.a și b Cod penal pe o durata de 5 ani dupa executarea pedepsei principale in cauza de fata, apare ca fiind pe deplin justificata pentru atingerea scopului educativ al pedepsei si preventia generala".

Autor: http://www.luju.ro/