Publicat: 13 Aprilie, 2018 - 00:00

Vom prezenta două zile la rând două romane polițiste foarte bine traduse.

Precizare de la început, pentru fanii romanului polițist: cartea de față este mult mai mult decât un roman polițist, deși autorul e cunoscut pentru acest gen literar; e concomitent un roman istoric, unul de aventuri, unul psihologic. În plus, dacă vreun cititor dorește să afle cum trăia lumea acum o sută cincizeci de ani și mai bine, va avea enorme surprize: acțiunea se petrece, succesiv, în Birmania pe care voia să pună stăpânire Compania (britanică) a Indiilor; la Londra anului 1858, când o duhoare pestilențială a terorizat orașul timp de două luni (eveniment rămas în istorie drept Marea Putoare) – cantitatea de deșeuri golite în Tamisa de canalizarea orașului crescuse exponențial, ca urmare a dublării populației, și a fost nevoie de un efort uriaș pentru igienizare; în America pionerilor, care cucereau pas cu pas vestul continentului, în preajma și în timpul războiului de secesiune; cu totul o perioadă de 12 ani din acel secol frământat și în care lucrurile se schimbă cu o viteză incredibilă. Cunoștințele istorice și nu numai ale autorului și talentul său literar sunt ieșite din comun. Portretele pe care le reușește sunt memorabile. Iar eroul principal, un mercenar, brută și criminal pare să se trasnforme, de-a lungul unui imens șir de peripeții, într-un om de bine.

„Am devenit militar – spune eroul - pentru că în cartierul din Londra în care m-am născut mizeria îi ucidea pe puştii de vârsta mea mai repede decât holera. Cornul m-a urmat după ce l-am lăsat pe o corabie, într-un mic golf de pe coasta birmaneză unde ardea un sat de pescari. De atunci, e ca şi când strigătele femeilor şi copiilor ar fi închise înăuntru, aşa cum, mult mai târziu, într-o sticluţă care mi-a fost dată erau închise ultimele visuri ale unui oraş care dispăruse. Mă numesc Arthur Bowman şi n-am avut niciodată o poreclă atunci când eram copil. Mi s-a spus mereu Bowman. Când am devenit mus şi am descoperit marea, mi s-a făcut rău. Dar am rămas pe punte şi am privit oceanul până când greaţa s-a oprit şi am ajuns să mă uit cruciş tot privind hula. Am hotărât că nu mă voi mai opri niciodată din călătorie şi iată-mă în America, douăzeci şi cinci de ani mai târziu, pe cale să încerc să ies dintr-un corn de pulbere în care sunt prizonier de opt ani. I-am vorbit mult, acum îl ascult.”

Titlul e înșelător. În franceză este Trois mille chevaux vapeurs, pentru că eroul traversează Atlanticul cu unul dintre cele mai puternice vapoare cu aburi ale vremii. Englezii l-au tradus Calea răzbunării, la fel și noi. Nu mi se pare un titlu fericit. Dar eforturile lui Tudor Călin Zarojanu merită toată lauda.

Un roman excepțional despre destinul unui om.

 

 

Antonin Varenne – Calea răzbunării. Crime Scene Press. Traducere din limba franceză de Tudor Călin Zarojanu. 550 pag.

 

 

Topic: 

Format: