Publicat: 16 Iunie, 2017 - 00:00

Pico Iyer a publicat mai multe cărți despre globalizare, romane și eseuri literare. Este cunoscut mai cu seamă pentru că a scris foarte mult despre Tibet în cele mai mari ziare și reviste ale lumii. Tatăl său l-a cunoscut pe Dalai Lama, apoi el însuși i-a devenit acestuia apropiat, chiar prieten. După zeci, sute de ore de discuții, a ajuns să-l cunoască așa cum puțini alții au reușit. Și a ajuns să scrie această carte care, spunea Daniel Goleman, ”îți deschide ochii”. O carte care oferă portretul unic al uneia dintre cele mai insolite personalități a timpului nostru, explicându-i ideile despre politică, știință, tehnologie și religie și ilustrându-le cu activitatea acestuia. Volumul nu este o biografie, ci o analiză jurnalistică extinsă.

Iyer își organizează observațiile prin descrieri inteligente ale diferitelor aspecte ale activității și personalității lui Dalai Lama: personalitate, călugăr, filosof, politician. ”Aceasta îi permite să sondeze diverse laturi ale Sfinției Sale, Iyer reamintind cititorilor de anumite paradoxuri: Dalai Lama este profund empiric și, cu toate acestea, are convingeri, precum reîncarnarea, care desfid observația. Este o persoană publică, dar la fel de mult este extrem de implicat în practicile religioase elaborate. Scopul acestei cărți este, în cele din urmă, simplu: să ni-l prezinte pe omul Dalai Lama.”

 “Am observat, pe măsură ce-l urmam pe Dalai Lama peste tot, că, de multe ori, când vorbea în limba engleză în termeni simpli și comprimați, era ignorat de către oamenii care veniseră și care șsteptau focuri de artificii; și, totuși, pe de altș parte, și atunci când se pornea să vorbească în tibetană, cu argumente filosofice corespunzătoare, așa cum mi-a spus un profesor creștin, despre Toma d'Aquino, el era, în general, ignorat. Intr-o primăvară, dupa șase săptămâni de stat în Dharamsala, când își promova învățăturile zilnice, am auzit doar doi oameni vorbind despre ceea ce spunea Dalai Lama; restul vorbeau mai mult în general, așa cum e posibil să facă tibetanii, despre <<prezență>> și căldură și bunătate. De multe ori, cel mai ușor lucru era să spună ca el vorbea doar cu persoana sa, cu acțiunile sale, asigurându-se că bătrânului din partea din spate a camerei i s-a dat un loc unde să se așeze, punându-și vesel șapca de baseball, de culoare portocalie, cu cozoroc foarte mare, care nu-l avantaja deloc, în timp ce vorbea despre <<Etapele căii>>, ca și când ar fi vrut să facă să pară totul mai putin solemn sau distant.

Ca om născut în Occident și educat in unele dintre cele mai sceptice universități, am constatat de multe ori că este foarte dificil de urmărit complexitatea filosofică ce reprezenta specialitatea lui. Dar, pe măsură ce mă uitam în jurul meu pe străzile din Dharamsala ori călătoream în Yemen sau Bolivia, uneori chiar începeam să văd că nemulțumirea era singura realitate pe care o cunoșteam și din ea urma să izvorască și o astfel de posibilitate, așa cum urma să descoperim. Zilnic, după ce mă așezam la biroul meu, chiar descopeream că totul era un produs al stării mele interioare, pagina care ieri părea atât de vie, astăzi pare moartă și lipsită de strălucire."

 

 

Pico Iyer – Calea deschisă. Călătoria în jurul lumii a celui de-al XIV-lea Dalai Lama. Editura Litera Introspectiv, colecția Spiritualitate.

Topic: 

Format: