Publicat: 21 Ianuarie, 2018 - 00:00

O femeie la ceas de cumpănă în căutarea unui punct de sprijin. Se confesează unui necunoscut. Care află o poveste banală, aproape fermecătoare în amănuntele ei firești: două femei iubesc un același bărbat, în timp, prima se căsătorește cu el, îi face un copil, trec anii, el o întâlnește pe cea de-a doua, divorțează, trăiesc împreună, dar parcă un nou sfârșit se întrevede, greu de oprit. Amândouă femeile pierd. Bărbatul ar vrea să se întoarcă la prima iubire, după despărțirea de a doua iubire, dar nu-și pune gândul în practică, ci se sinucide.

O poveste spusă de autorul narator, într-un dialog nesfârșit la o cafea ori un pahar de vin cu cele două femei, de-a lungul multor zile, dialog aproape nefiresc și cu fraze bombastice, ca din lumi vechi. Aceasta ar fi – îndrăznim - principala hibă a nuvelei, stilul prea prețios, bombastic, nerealist, nefiresc de-a dreptul. Plin de conotații intelectuale și trimiteri culturale.

Citiți nuvela în timp ce ascultați și reascultați Fantezia în fa minor pentru două piane de Schubert, piesă amintită, de fapt, în carte, și pe care o ascultă eroii în timpul unui fragment de confesiune.

Autorul narator se lansează (cam des) și în sentințe: ”Voi nu ați știut sau nu ați vrut să rezonați sufletește cu Victor. Ori tocmai de aici începe tăvălugul cunoașterii de sine ca și a celui iubit de lângă tine. Părerile nu trebuie să coincidă, chiar n-ar fi bine. Până la urmă constați că ideile care s-au cristalizat cu ocazia disputei încep să conveargă. Simți că ți-ai îmbogățit starea. Bucuria spiritului alături de plăcerea fizică, ambele în continuă evoluție către mai sus!”

Cartea este debutul literar al lui Dan Căpățînă, profesor de construcții, fost consilier prezidențial, autor, în 2016, și al unor ”Amintiri răzlețe”.

 

 

Dan Căpățînă – Două femei. Nuvelă în trei părți și un epilog. Editura Meronia. 168 pag.

 

Topic: 

Format: