Publicat: 21 Aprilie, 2017 - 00:54

”…n-am să vă fac darul de a vă urî. L-aţi căutat cu orice preţ, dar să răspund urii prin furie ar însemna să cedez aceleiaşi ignoranţe care a făcut din voi ceea ce sunteţi. Vreţi să-mi fie teamă, să mă uit la concetăţenii mei cu ochii plini de neîncredere, să-mi sacrific libertatea pentru siguranţă. Aţi pierdut. Nu m-aţi scos din joc.”

Sunt vorbele jurnalistului Antoine Leiris (cronicar de evenimente culturale la France Info), care și-a pierdut soția, Hélène Muyal-Leiris, pe 13 noiembrie 2015 în atacurile teroriste de la Bataclan, Paris. Răvășit de durere, Leiris scrie o scrisoare deschisă către atacatorii care au omorât-o pe soția lui. El refuză ca această crima să îi definească viața sau pe cea a copilului lor, Melvil, în vârstă de numai 17 luni la momentul atacului. Scrisoarea lui este preluată de ziare și televiziuni din întreaga lume ca un manifest împotriva urii. A publicat-o în volum Editura Fayard, în martie anul trecut, la câteva luni a fost tradusă și în românește.

Deși este profund personal, textul este detașat de încrâncenarea socială de după atacurile teroriste, spune doar suferința unui bărbat după pierderea soției, pentru care viața trebuie să continuie: să-și îngrijească pruncul, să-l ducă la creșă, să-l facă fericit. Nu face nicio referire la aspectele politice ale atacurilor de la Bataclan.

Un volum impresionant, emoționant, fără fraze bombastice, scris alert, ca un reportaj pe nerăsuflate, o căutare ca într-un roman polițist. Despre durere și curajul de a o înfrunta, dreptul de a fi furios, teama că nu vei fi la înălțimea așteptărilor, dreptul de a te teme.

 

Antoine Leiris – Nu veți avea ura mea. Editura Nemira. Traducere din limba franceză de Mihaela Stan. 118 pag.

 

Topic: 

Format: