Publicat: 14 Ianuarie, 2018 - 00:00

Agnès Martin-Lugand este psiholog ca pregătire, a profesat șase ani, după care s-a dedicat scrisului și și-a publicat primul roman, Oamenii fericiți citesc și beau cafea, în regim propriu, pe platforma Kindle Amazon, în decembrie 2012. A fost remarcată rapid de bloggerii atenți la mediul literar virtual și a trezit interesul Editurii Michel Lafon, care a debutat-o în lumea editoriala tradițională. Succesul a fost imens. Agnès Martin-Lugand a continuat să scrie, al doilea roman, Viața e ușoară, nu-ți face griji, a obținut un succes egal. Acesta este al treilea său roman, unul care pleacă de la o întrebare pe care și-o pun toate femeile din lume: ce primează – viața profesională sau viața personală? E un romancare se adresează cu deosebire femeilor, cu deosebire celor tinere, bien scris, se citește ușor (dar se uită la fel de ușor), oricum un admirabil mijloc de destindere.

Scriu editorii: ”Yaël trăiește doar pentru munca ei. Interpretă de excepție la o agenție renumită, își împarte timpul între întâlniri și cine de afaceri. Nu știe ce înseamnă o vacanță, e dependentă de adrenalină. Nu renunță niciodată lațtinuta ei office și la pantofii cu tocuri înalte. Își vede rar familia și prietenii, care își fac griji pentru ea. Nu ține cont de sfaturi, pentru că simte că a făcut alegerea potrivită, animată de dorința neclintită de a reuși. Până când îl întâlnește pe Marc, cel mai bun prieten al său din studenție, și viața ei, atât de bine organizată, sare în aer. Trecutul o ajunge din urmă și Yaël descoperă că fericirea și succesul personal par a fi incompatibile… Un roman emoționant despre alegerile pe care le facem în viață.”

Parcă am citit/auzit nenumărate știri despre tineri, tinere mai ales, care își sacrifică viața personală pentru o reușită profesională, chiar ajung la decese. Cu Yaël, e o tânără ca toate celelalte, nu se întâmplă, din fericire, astfel. Ea descoperă că ”ambiția nu trebuie să fie sinonimă cu singurătatea.” Romanul este unul cu final fericit. ”Făcusem întotdeauna pe toată lumea să mă aștepte din cauza serviciului meu, era rândul meu să învăț lecția răbdării. Aveam acum o npuă viață pe lângă cea de la agenție, reecuperam timpul și profitam de viața d efamilie așteptîând poate ca, într-o buină zi, să am familia mea. Puteam să le am pe amândouă, înțelesesm în sfârșit!”

O carte în mod cert reconfortantă, chiar dacă ușurică.

 

Agnès Matin-Lugand - Îmi pare rău, sunt așteptată. Traducere din frtanceză de Carmen Otilia Spânu. Editura Trei, colecția Fiction connection. 365 pag.

 

Topic: 

Format: