Publicat: 26 Ianuarie, 2018 - 00:00

Am mai prezentat în rubricile noastre de carte de la Amos news cărți de Dănuț Ungureanu. Născut în 1958, la Calafat, Dănuț Ungureanu, absolvent al Facultății de Energetică din București, este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori science fiction, membru fondator și primul președinte al Societății Române de Science Fiction și Fantasy, a publicat numeroase volume și a obținut numeroase premii. A fost (și este) ziarist, a scris scenarii de televiziune, piese de teatru, mai multe romane în mai multe genuri. Niciunul nu seamănă cu cel pe care îl prezentăm astăzi.

Care, înainte de toate, este o distopie. Pentru cei care nu știu, într-o distopie (opusul, firește, al utopiei) dezumanizarea e cuvântul de ordine. O societate distopică se caracterizează prin prezența unei forme de guvernare totalitare, opresiune și control social.

”Este un roman a cărui ieșire în lume îmi va atrage numeroase contestări, unele foarte vehemente, ca să nu le numesc altfel – declara Dănuț Ungureanu, lunile trecute, îndată după apariția romanului. Dar sunt sigur că și mai numeroși vor fi aceia cărora le va plăcea, chiar dacă nu sunt atât de vocali, în ciuda gustului său amar, a durității extreme, a Bau-Bau-ului ascuns în el. Asta din punctul de vedere al creatorului. Cât despre vigilantul Luna, cel care pătimește de-a lungul paginilor, în lumea pe care am închipuit-o, acest personaj este o întrupare a neputinței și furiei pe care le resimțim, unii dintre noi, în fața batjocurei sociale instituționalizate și a unui viitor din ce în ce mai sumbru, din ce în ce mai înfricoșător.”

Reiese din această declarație că deschidem un roman cel puțin cu tentă socială, dacă nu socio-politic de-a binelea. Și totuși e vorba de un thriller. Acțiunea se desfășoară într-un București ce pare apocaliptic (”orașul blestemat”) și îngrozește cititorul care recunoaște prea puțin din ce știe. E un oraș în care bisericile au fost demolate, ori reamenajate ca săli de jocuri și cazinouri de mâna a șaptea, iar cimitirile au fost vândute; în care ”zăpada (drogul – n.n.) e din rai” și sloganul prioritar e ”sex, sex, sex și parai.”; un oraș cu o mulțime de poliții paralele și clanuri la putere, fiecare în mahalua lui, fiecare având drept ghid de purtare să le ia gâtul celorlalte; ”E sfârșitul lumii. Ordinea. Toți fac ordine. Dreptatea. Toți au dreptate. Puterea. Toți vor putere. Toată puterea.”; ”Statul federal, hiperlanțurile și sponsorii nordici ne-au dăruit o televiziune prin cablu curată, fără politică, dezbateri, anchete, ori alte chestii care să-l irite pe cetățean. La fel și internetul moderat, pentru cine-și mai permite un calculator. La fel și telefonia monitorizată.”; un oraș în care există sindicate ale prestatoarelor de servicii sexuale, dar și hoarde de rockeri și maneliști care terorizează lumea; afacerile subterane și piața neagră au întrecut mult bruma de economie oficială; șomajul a atins nouășcinci la sută; un oraș în care autoritățile ”nu dădeau doi bani pe viața unuia din Fabrici (numele unui cartier – n.n.) ori a altui nenorocit din mahalale”; totul e sufocat de munți de gunoaie.

Aflăm în a doua parte a cărții cum s-a ajuns aici: După eșecul și destrămarea Uniunii Europene, România începe să se prăbușească, s-a federalizat, fiecare regiune are un președinte ales pe zece ani, statul e condus de un singur partid, care guvernează cu ”pâine și circ”, sărăcia, corupția, ignoranța, drogurile, infracționalitatea extremă s-au înstăpânit. Subzistența săracilor e menținută de atotputernicele lanțuri supermarket și ajutoarele masive ale țărilor nordice. Mai mult, populația a scăzut dramatic, concentrându-se în orașe. Dispărând economia, au dispărut meseriile, au rămas meșteșugarii vechi.

Dar mai există o speranță de îndreptare. Mai ales pentru eroul principal,
vigilantul Dănuț Luna, fost polițist, care descoperă o conspirație menită să concentreze puterea într-o dictatură absolută, perfectă și pe care reușește într-un final s-o înfrângă, după un lanț aproape nesfârșit de morți, asasinate și mult sânge, în care el însuși e pe cale să-și piardă viața de mai multe ori. Dănuț Luna a pus capăt conspirației, dar se îndoiește de succesul real: ”Lumea ta nouă începe cu un masacru.”

Toate, pentru că cei care conduc ”au uitat să mai fie oameni”; ”toți vor orașul ăsta blestemat, toți vor lumea”, deși ”nu știe nimeni unde zace îngropată puterea”. Unul dintre personaje exclamă: ”Halal prezent, halal viitor!”

Cine este acest Dănuț Luna? ”Am cincizeci de ani, o sută cinci kilograme și sunt tot burlac. Dorm singur noaptea într-o pijama cu dungi roșii și negre, mă trezesc la șapte, cu ceasul deșteptător. Îmi place berea Popular și micii la <<mișcă tava>>. Nu mă pasionează cântările și mă dor încheieturile, semn de bătrânețe. Consum curve, mai păcălesc câte una să rămână la mine peste nboapte. Uneori îi spune erecției din zori <<unde-ai fost aseară, când aveam nevoie?>> Pe-ai mei mi-i amintesc ca prin ceață. N-am avut niciodată o familie.” Sau: ”Am cincizeci de ani. Cinșpe ani în poliția metro, unde-am ajuns comisar. Și încă cinci în patrulele pol, unde-am ajuns un fel de monstru ratat. Cunosc clanurile mahalalelor. Ritualurile și obiceiurile, legile lor. Metropolitana a căutat mereu să le paseze militarilor, să le vină ei de hac cum or ști. Dar nu s-a ales nimic de asta. Președinții regionali îi țin pe militari numai pentru apărarea granițelor.”

Pe lângă subiectul dureros, romanul lui Dănuț Ungureanu surprinde prin construcție și îndeosebi stil. Scriitorul are un ochi extrem de format să vadă detalii semnificative, un limbaj direct, frust, convingător, stresant (eufemistic vorbind) pentru firi mai sensibile, neobișnuite cu acest gen de literatură. Nu știu însă cum altfel ar fi convins de realitatea sa ficțională. Până și descrierile aparent anodine sunt topite în acest stil: ”Noaptea se hăituiau unii pe alții. Ziua și-o petreceau pândind și cordind din stradă, într-un acord nescris, când îi răzbătea foamea. Acolo sus se nășteau, acolo se iubeau, acolo se stingeau, unii chiar de bătrânețe.”  ”Porni unuiduind provocator prin balamucul general, spinări, cururi, strivindu-se între ele, mecle nerase, degete năclăite, borhot, iz acru, boxuri de oțel, cupluri dubioase, ghiuluri și scuipați. Fondul sonor era o jelanie generală.”

 

 

Dănuț Ungureanu – Luna în orașul blestemat. Editura Tritonic, serie de autor, colecția Mystery & thriller. 272 pag.

 

Topic: 

Format: