Publicat: 13 Ianuarie, 2018 - 00:00

Probabil mulți își vor fi pus câteva întrebări, întocmai ca semnatarul rândurilor de față, văzând această carte, care nu este o traducere, ci are un autor român. Numele are rezonanțe anglo-saxone, ba mai mult, există câțiva celebri Tony Mott, între care un australian care a fotografiat mari rockeri ai lumii. Tony Mott e un pseudonim și autoarea (brașoveancă, pe numele real Antoaneta Galeș) se explică: „Aveam nevoie de un pseudonim care să mă reprezinte. Tony îmi spun toți cei apropiați, iar Mott este numele de fată al mamei mele. Am vrut să fac asta și în memoria bunicului meu de care am fost foarte apropiată”. N-a contat că mai există nenumărați în lumea largă cu același nume.

A doua întrebare esențială: cărui gen îi aparține romanul? Tot autoarea răspunde: ”E un thriller, e răspunsul cel mai simplu. E despre alegeri. E despre mine și despre tine, despre Julieta din fiecare femeie și nevoia permanentă de iubire. E despre proiecții și despre a fi captiv în mecanisme întărite de timpuriu. E despre iubire și adevăr.” Cam mult în de-abia 200 de pagini?

Am cercetat, ne-am informat și vă putem spune mai multe. Brașoveanca Tony Mott și-a lansat prima carte, un volum de proză, în 2008, a urmat un volum de poezii, apoi a trecut la literatură polițistă. „Cărțile mele sunt în același timp romane polițiste, romane urbane, romane de dragoste, romane de spionaj … sunt construcții de descifrat. Mie îmi place să-mi provoc cititorii să-și pună întrebări, să găsească soluții, să caute răspunsuri. E un exercițiu de imaginație.” Tony Mott face parte din grupul de autori apăruți în ultimii ani, care scriu și publică foarte mult (cel puțin o carte pe an), se promovează între ei, îndeosebi prin bloguri, facebook și suite de lansări reciproce și care, mai recent, au adoptat moda romanelor în serie. Romanul de față încheie seria eroinei Ana Stancu (sau a Julietei) – precedentele două s-au numit Julieta avea un pistol și Un glonț pentru Julieta (și au apărut tot la Editura Tritonic).

Acțiunea seriei Julieta se petrece în lumea medicală, miza fiind întâietatea pe piață a unor cercetări inovatoare, îndeosebi în domeniul cardiologic. Acestora li se adaugă lupta pentru succes cât mai mare din comerțul cu medicamente. Tony Mott are câteva intuiții și nu uită, probabil, elemente din realitatea cu care ne-am izbit în ultimul deceniu: ”Industria medicală va mișca în curând aproape tot atât de mulți bani ca cea de armament.”; există o ”coaliție mondială care vrea să facă oamenii dependenți de medicamente”; ”Sunt medicamente care se cumpără pentru piața din România la prețuri speciale și care se revând în străinătate, la un preț nmult mai amre decât în România, dar mai bun decât prețul de acolo. Asta este o situație neplăcută atunci când se vinde tot lotul cumpărat pentru România și în țară medicamentul lipsește.”

Prin urmare, un roman (trei, de fapt) în care avem de-a face cu spionaj industrial, crime violente, servicii secrete, interese transfrontaliere, sistem medical corupt, la fel cu cel din justiție. Pentru a îndulci tot acest amalgam, autoarea le adaugă câteva iubiri nefericite, istorii de familie mai mult sau mai puțin obscure. Un hățiș de interese din care nu toți vinovații își primesc pedeapsa. Din păcate, toate par cam superficiale și întregul aduce prea mult cu jurnalismul. Important este însă că există cititori și pentru acest gen și asemenea cărți și orice lectură e un câștig.

Firește, o mulțime de personaje, unele aproape complexe, dar prea explicit aparținând unei categorii, multe dintre ele liniare, altele abandonate fără să știm motivul.

De ce apare Julieta în toate titlurile, din moment ce niciun personaj nu poată acest nume? Eroina se imaginează un fel de Julieta, iar autoarea explică: ”Julieta este sinonim pentru femeia modernă, puternică și vulnerabilă, perfect conștientă de sine, de calitățile și defectele sale, care știe să-și poarte și singură de grijă și care are capacitatea de a se analiza și de a-și asuma acțiunile. Și astfel devine substantiv comun”. (…) „În fiecare femeie puternică și independentă este o fetiță rănită, care a decis cândva că e pe cont propriu. Acesta ar trebui să fie motto-ul romanului, pentru că insist pe șansa pe care o avem de a alege să acționăm în ciuda a ceea ce ni s-a întâmplat și nu să dăm vina pentru faptele noastre pe ceva care este în trecutul nostru. Ana Stancu este, în mod cert, un evitant, conform teoriei atașamentului. Decizia de a nu se baza pe nimeni a fost luată extrem de devreme în copilăria mică și, ca adult, ea se concentrează în special pe realizarea pe care o poate obține profesional. Din păcate, constatarea cu privire la mecanismele după care acționează, tocmai pentru a se proteja, vine foarte târziu, când lupta cu șocul traumatic este prea grea”,

 

 

 

Tony Mott – Nu dați cu pietre în Julieta. Al treilea roman din seria Ana Stancu. Editura Tritonic, coelcția Mystery & thriller. 218.

 

Topic: 

Format: