Publicat: 4 Iulie, 2018 - 14:29

Intrebarea mea pare naiva. Dar, in definitiv, de ce oare in Romania, simplificand,  noi avem doua „coduri” penale (Legea 78/2000 pentru demnitari  si Codul penal pentru ceilalti) administrate de doua parchete – DNA si Parchetul general? Asa se intampla, oare, si in celelalte tari europene?

In opinia mea, problema esentiala nu este cine conduce DNA (ma astept sa ma critice, din nou, colonelul Daniel Dragomir) ci felul in care este construita politica penala. In 2000, presedintele Constantinescu, pentru anumite motive, a impins la adoptarea Legii 78. Coruptia era o tema politica utila  impotriva opozitiei de atunci. Si din exterior tema coruptiei era vazuta ca o modalitate utila de „fezandare” a decidentilor politici din Romania  pentru mercantile interese legate de „reforma” economica, privatizari, piete de desfacere, „economie de piata functionala”. Lucrurile au continuat, trebuie sa recunosc, si in mandatul meu de premier. Existau obiective majore care trebuiau realizate -eliminarea vizelor,  finalizarea negocierilor cu UE si intrarea in NATO. O decizie controversata a fost chiar crearea PNA, pe baza unui proiect de infratire cu Spania, pe baza modelului respectiv. Sigur, in 2005, acest proiect a fost pervertit de Basescu si Macovei. Asa a aparut DNA-ul.

Ultimii 13 ani au dovedit limitele acestui sistem care a dus la aparitia „republicii procurorilor”, sprijinita prin reglementari penale adoptate in graba, prin asumari de raspundere in parlament sau prin ordonante de urgenta, in functie de interese politice marunte si care au dus la numeroase abuzuri si la afectarea unor interese majore ale tarii, legate de elita politica (devenita nerelevanta in plan extern), capitalul economic national (devenit necompetitiv fata de capitalul strain) si stabilitatea fortei  de munca (determinata sa plece din tara, intre altele, pentru viitorul copiilor).

Anii au trecut. Unele efecte sunt iremediabile, atat in plan public cat si in plan personal – pentru cei care au fost obiect al acestor abuzuri. Putem insa sa corectam lucrurile pentru viitor? Putem sa discutam despre temele mari ale politicii penale actuale in tara noastra in loc sa discutam despre amendamente puerile si texte care doar carpesc la infinit un cod penal ciuruit de oamenii lui Basescu?

De aici intrebarea daca in abordarea viitoare a unui cod penal modern nu ar trebui integrate unele dispozitii ale Legii 78/2000, sub forma de agravante, la infractiunile de baza referitoare la coruptie. Existenta unui ” cod” distinct cu care sa se „joace” DNA a permis numeroase abuzuri. Reforma justitiei are nevoie de o viziune ma ampla, atat la nivel institutional cat si la nivel legislativ. Solutiile in discutie la Parlament elimina unele din „extravagantele” textelor actuale. O abordare utila care sa ajute mediul de afaceri, increderea cetatenilor si a investitorilor ar trebui sa tina seama insa si de noile riscuri privitoare la noile forme de criminalitate (multe din ele „importate din Occident), inclusiv de criminalitatea financiara. Si consider ca este nevoie si de o alta atitudine fata de smecheria MCV, la fel ca in cazul neparticiparii unor lideri politici la receptia oferita de Hans Klemm.

Anul acesta, anul aniversarii Centenarului Marii Uniri nu ar trebui sa fie doar prilej de sezatori, cenacluri, cantece si dansuri ci si ocazia unei abordari coerente si consensuale care sa determine intoarcerea  unora dintre cei plecati in tarile cu care avem parteneriate strategice. O politica de brain grain nu se poate face insa fara recastigarea increderii romanilor in propriul lor stat si in conducatorii lor.

PS

La fotbal, cei care nu respecta regulile jocului primesc un cartonas rosu si sunt eliminati de pe teren. In Parlament au intrat tot felul de personaje de benzi desenate,  incapabile sa propuna dialoguri si care se manifesta infantil, neacceptand regulile de bun simt ale parlamentarismului.

Topic: 

Format: