Publicat: 3 Ianuarie, 2019 - 18:55

Cu momente în care am învăţat unii de la alţii, ne-am bucurat, ne-am întristat, ne-am schimbat, ne-am propus să fim mai buni, mai iubitori, mai iertători, şi că indiferent de problemele le-am avut şi încă le mai avem, viaţa va merge înainte.

          Să fim sănătoşi, fericiţi şi voioşi în anul care tocmai a venit.

          Se spune „Sărbători fericite!”, în condiţiile în care nu  sărbătorile trebuie să fie fericite, ci oamenii!

          A trecut un an, 2018, şi am intrat în altul, 2019, despre care nu ştim multe ca oameni, nu ştim ce oferă clipa, momentul, dar ziua, luna şi anul. Ce am lăsat în urmă? Un an plin de evenimente bune, rele şi foarte rele. Unii ne-au părăsit, poate prea devreme, au plecat în lumea drepţilor, lăsând o lume plină de bube, de incertitudine, insatisfacţii şu mult mai multe neîmpliniri decât realizări măreţe.

          Am beneficiat de mărinimia tuturor televiziunilor care, în goana lor pentru rating, ne-au prezentat, zi şi noapte, în anul care a trecut, violenţa în toate formele ei, de la cea verbală la cea fizică, ajungându-se chiar la crimă.

          Am văzut crime în stil mafiot, în familie şi între prieteni, cu deznodăminte rele pentru ambele părţi, criminal sau victimă.

          Măi, să fie, o să zică ei, dar v-am arătat şi v-am băgat în case şi căsătorii alături de despărţiri celebre.

          Da, am zice noi, dar cu toate curvele infractoare şi toţi interlopii, care sunt făcute şi făcuţi vedete TV, cum rămâne? Lăsaţi-o moartă, fraţilor, că le faceţi mai totdeauna nefăcute!

          Le prezentaţi pentru audienţă totdeauna în breaking news, desigur ca evenimentul momentului. Onoare lor, televiziunilor care nu ne lasă să pierdem nimic din viaţa cotidiană şi mai ales mondenă şi infractoare a României.

          Ne tot întrebăm şi noi de ce oare nu-şi fac aceşti patroni de televiziuni câte un studio la intrările din cimitirele din România, că sigur au marfă cu grămada, chiar mai mult, aş zice, decât la intrarea în DNA sau la Parchetul General.

          În anul care a trecut, am văzut poate foarte multe sinucideri pasionale şi foarte multe accidente rutiere cu victime şi mulţi morţi.

          Ne-am bucurat (la mişto) desigur,  să auzim că ne vom apuca de spitalele regionale din 2022 şi că avem autostrăzi, doar în stadiul de proiectare, avizare sau licitare, adică pe hârtie, în niciun caz pe şantier. Le vrem pe toate în parteneriat public-privat, numai că am asistat cu toţii, pur şi simplu buimăciţi, cum nici după 30 ani nu am  făcut nici măcar un asemenea parteneriat de succces.

          Ni se injectează ura şi dihonia între noi, ca naţiune şi cum ne divizăm şi ne golim de sentimente şi gânduri bune.

          Am asistat la trădări şi trădători, care mai au şi tupeul să-şi justifice mârşăviile făcute.

          Am asistat, şi încă asistăm cum aşa-zisul stat poliţienesc, sau Republica Procurorilor, ambele sub tutela serviciilor de informaţii, sunt deconspirate şi ne sunt prezentate cu documente modul în care au  executat şi au distrus oameni cu destinele lor dar şi ale familiilor lor, de cele mai multe ori, la comanda aşa-zişilor şefi de instituţii din statul ocult şi mafiot, opera unui fost preşedinte de tristă amintire care, după 10 ani de trădări, talibanism şi dezastru, nu mai merită nici măcar să-i mai publicăm numele.

          Am văzut că, de fapt, votul nostru nu contează ci, mai degrabă comanda celor care ne-au cumpărat la bucată, ne-au inclus în instituţiile lor internaţionale, ne-au umplut ţara cu multinaţionale şi ne-au obligat să cumpărăm mai tot ce produc ei, în timp ce noi am ajuns săracii Europei.

          Suntem ţinuţi cu faţa la perete de către marile cancelarii ale lumii,  care schimbă regulile în timpul jocului, folosindu-se în acest sens de trădători şi delatori interni, dispuşi la orice mizerie şi orice minciuni şi denaturări ale realităţilor, pentru câteva firimituri pe care le acceptă de la stăpânii lor de peste graniţă.

Suntem uşor îndemnaţi la revoltă şi nesupunere, la dezordine publică, tocmai pentru ca apoi să putem fi puşi la colţul de ruşine al Europei, şi mereu admonestaţi.

          Standardul dublu este folosit de fiecare dată când cuiva din frumoasa şi prospera Europă îi stăm în drum şi asta nu că am fi foarte activi în politica noastră externă ci mai degrabă se hrănesc cu dezinformări şi exclusivităţi mincinoase de la informatorii lor români.

          Totdeauna se spune că niciodată speranţa nu trebuie să moară, aşa zic şi eu, că poate vine şi timpul adevărurilor ascunse în meandrele necunoscutului şi de către toţi cei care nu şi-au iubit ţara niciodată.

Topic: 

Format: