Punctul pe Y - Emil merge la război! - de Octavian ANDRONIC

Antievaziunea a luat locul anticorupţiei pentru moment. Corupţia s-a dovedit a fi un inamic perfid, care refuză să se bată bărbăteşte. Se fofilează, se dă rănită dar nu bătută şi este greu să o apuci de gât şi să-i spui verde în faţă: gata! Ţi-ai făcut destul de cap! E timpul să ne laşi! Deocamdată o lasă Guvernul, care-şi regrupează forţele pentru a se concentra asupra evaziunii.

Cine e şi ce vrea această evaziune? Este un fenomen nesimţit, care nu ţine cont de faptul că bugetul are nevoie şi de ultimul bănuţ pentru a întreţine maşinăria executivă greoaie şi neperformantă. Dar cum alta nu avem... Ea, evaziunea, se infiltrează pe traseul dintre agenţii economici şi stat şi provoacă acolo o sumedenie de scurtcircuite: banii, în loc să se îndrepte spre diversele categorii de taxe şi impozite, o iau razna şi se întorc de unde au plecat sau se rătăcesc prin alte buzunare. Unde-s banii? – întreabă politicos zbirii de la Fisc, iar evazioniştii ridică din umeri cu prefăcută nedumerire: habar n-avem, erau pe aici, dar nu mai sunt...

Cum va lupta Guvernul cu evazioniştii? Dur! Strângându-i cu uşa! Încolţindu-i pe unde-i prinde. Asmuţind asupra lor Poliţia, Garda Financiară, toate celelalte instituţii create pentru a le face viaţa grea celor tentaţi să ignore unele dintre nenumăratele prevederi legale menite să ocrotească interesele statului.

Este genul clasic de politică stupidă şi neproductivă. Fac pariu că după ce vor pune mâna pe vreo câţiva traficanţi mărunţi de ţigări, după ce vor închide vreo doi-trei buticari şi vor ţinti la stâlpul infamiei nişte IMM-işti disperaţi, guvernanţii se vor declara victorioşi. Că aceste succese nu vor aduce mare lucru la buget, e altă treabă. Continuu să cred, ca mulţi alţii mai puţin orbiţi de propaganda clasică a fiscaliştilor, că cea mai bună metodă nu e constrângerea, ci cointeresarea. Producătorii de bunuri vor fi  mai fericiţi să plătească taxe rezonabile, decât să consume timp şi energie încercând să fenteze statul. Vor fi mult mai dispuşi să coopereze, decăt să se confrunte. Vor putea să aibe în stat un partener, conştient de faptul că trăieşte pe spinarea lor, decât să-i ajute să treacă peste dificultăţile crizei...

Ar fi însă prea frumos să fie adevărat. Războiul e mult mai interesant...