Publicat: 28 Aprilie, 2020 - 19:24
Share

Liviu Dragnea, Florin Iordache şi alţi 11 deputaţi PSD au iniţiat un proiect de lege, intitulat pompos “pentru gestionarea durabilă a pădurilor”. Cu modificări nesemnificative proiectul a fost votat pe 23 aprilie, în unanimitate, de Camera Deputaţilor, devenind lege.

Raportat la titlu, prima reacţie ar fi că suntem în faţa unui act normativ important, însă textul are numai patru articole. Expunerea de motive nu ajută la lămurirea intenţiei parlamentarilor, întrucât copiază integral textul proiectului de lege. Proiectul trebuia analizat în contextul în care întreg titlul III din actualul Cod silvic (art. 19 – art. 47) reglementează chiar “gestionarea durabilă a pădurilor”.

Articolul 1 stabileşte 19 principii pentru gestionarea durabilă a pădurilor, însă multe din ele sunt copiate din art. 5 din Codul silvic. Articolul 2 instituie Registrul naţional de evidenţă informatizată a proprietăţilor forestiere, art. 3 reglementează Catalogul naţional la masei lemnose, iar art. 4 dorea interzicerea exportului de buştean, cherestea şi lemn de foc pentru următorii 10 ani.

Proiectul a primit aviz negativ de la Consiliul Legislativ întrucât încălca normele de tehnică legislativă, dispoziţiile propuse nu aveau caracter normativ, nefiind adevărate norme juridice, lipsind atât predictibilitatea, cât şi claritatea. Totodată se crea un paralelism legislativ, dezvoltarea durabilă a pădurilor fiind reglementată deja de Codul silvic – Legea nr. 46/2008.

Aviz nefavorabil a acordat şi Consiliul Economic şi Social, întrucât proiectul de act normativ nu aducea nimic nou şi nu se referea la gestionarea durabilă a pădurilor, aşa cum anunţa titlul.

După ce a primit avize negative de la Comisia pentru Agricultură şi de la Comisia Juridică, proiectul a fost adoptat tacit de Senatul României.

La 23 aprilie 2020, proiectul a fost dezbătut în Camera Deputaţilor, cu acuze şi contre dure între PSD, PNL, USR, PMP şi reprezentanţii minorităţilor.

Deşi toţi au criticat proiectul de lege iniţiat de Liviu Dragnea, chiar şi în varianta cu amendamente, în cele din urmă parlamentarii au votat în unanimitate o lege cu 4 articole.

S-a interzis exportul de buştean în spaţiul extracomunitar (cheresteaua şi lemnul de foc au dispărut din textul final) – în contextul în care, aşa cum declara Octavian Tesluanu, reprezentantul Asociaţiei Proprietarilor de Păşuni şi Terenuri Forestiere şi Agricole Defileul Mureşului, “Interzicerea exportului de lemn este o temă falsă, deoarece ponderea exportului în spaţiul extracomunitar este foarte mică. Prin această măsură nu se face altceva decât un joc de imagine. Cei care exportă lemn masiv o vor face şi în continuare în spaţiul ţărilor UE, de unde lemnul românesc va pleca extracomunitar“. Pentru încălcarea acestei interdicţii s-a reglementat, lacunar, o nouă infracţiune, pedepsită cu închisoare de la 1 la 3 ani (definiţia lacunară a infracţiunii va pica la Curtea Constituţională). Oricum, aşa cum declara şi Costel Alexe, Ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în 2020 nu s-a exportat buştean, iar anii trecuţi volumul de buştean exportat a fost nesemnificativ.

Adevăratele mize ale textului noului act normativ rămân cele două evidenţe – Registrul Naţional al Proprietăţilor Forestiere şi Catalogul Naţional al Masei Lemnoase. Dar, cui prodest? Cui folosesc aceste informaţii cu caracter strict economic? Şi ce legătură au ele cu gestionarea durabilă a pădurilor?

Un catalog al proprietăţilor şi un catalog al masei lemnoase, ambele publice, reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate şi nu cred că ar trebui să fie informaţii publice. Din punct de vedere al controlului, Ministerul de resort trebuie să aibă o evidenţă GIS a proprietăţilor, a suprafeţelor administrate şi a administratorilor, nu un catalog naţional public care nu ajută la nimic!” a sintetizat inutilitatea acestor evidenţe Cătălin Tobescu, vicepreşedintele Nostra Silva.

Dacă se invocă un principiu al transparenţei informaţiilor economice cu privire la proprietăţile forestiere (deşi informaţiile care privesc interesele economice, activităţile comerciale sau financiare sunt excluse de la liberul acces la informaţii de interes public – Legea 544/2001) atunci de ce să nu existe şi o lege prin care să fie făcute publice conturile bancare ale tuturor cetăţenilor, împreună cu sumele depuse la bănci, inclusiv salariile fiecărui angajat din această ţară?

Din punctul nostru de vedere aceste informaţii economice cu privire la proprietarii de păduri şi cu privire la identitatea acestora vor fi folosite nu pentru gestionarea durabilă a pădurilor, ci vor avantaja exclusiv fondurile de investiţii care urmăresc cumpărarea de terenuri forestiere în România. Îmi aduc aminte că în anul 2005 Gerald Schweighofer era extrem de interesat de accesul la o bază de date a proprietarilor de păduri din România. La fel cum în prezent, de exemplu, Fundaţia Conservation Carpathia şi-ar dori o bază de date completă pentru a putea gestiona mai bine proiectul de cumpărare a munţilor Făgăraş. Parlamentarii nu au făcut altceva decât să livreze pe tavă aceste informaţii, gratuit – la ANCPI poţi obţine informaţii similare, dar contra cost, cu 20 lei pentru fiecare extras CF, suma plătită la nivel naţional pentru proprietăţile cadastrate ar fi colosală – celor care în mod public au declarat că vor să cumpere pădurile României. În niciun stat din lume astfel de informaţii nu sunt publice”, a declarat Bogdan Ioan Tudor Todoran, preşedintele Nostra Silva.

În acest context, Nostra Silva solicită public preşedintelui României, domnul Klaus Johannis, fie să retrimită legea la Parlament, fie să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la Legea gestionării durabile a pădurilor – în realitate un act normativ care va servi exlusiv organizării activităţilor şi strategiilor de vânzare-cumpărare a terenurilor forestiere din România.

Tag-uri Institutii: