30 Mai 2016 - 08:44

AMOS News a realizat o scurtă selecție a principalelor articole apărute în presa centrală: 

Mircea Ionescu Quintus: Simțim incontestabil nevoia unui lider în PNL. Nu se ridică nimeni la un asemenea nivel(JN)
La 99 de ani, seniorul Mircea Ionescu Quintus se confundă cu istoria de ieri și de azi a Partidului Național Liberal. „Ultimii 80 de ani i-am făcut împreună”, se mândrește președintele de onoare al liberalilor. 80 de ani dintr-un secol. Un secol trăit pe repede înainte într-un interviu despre începuturile vieții de liberal, legăturile partidului de azi cu marele partid al Brătienilor, epoca Blaga – Gorghiu, lupta dintre vechii liberali și foştii pedeliști și nevoia unui lider autentic pe care PNL încă nu-l are.
Ce legătură mai există între PNL-ul de astăzi și partidul Brătienilor?
E o întrebare dificilă pentru că ne găsim la o distanță așa de mare de Brătieni și poate mai puțin mare, dar destul de îndepărtată și de valorile libe-rale care se confundau cu viața din vremurile acelea, nevoile de existență și de demnitate... Prin urmare n-aș putea spune că suntem foarte aproape de epoca Brătienilor sau de epoca vieții noastre patriarhale până în anii ’40, atunci au început necazurile. Totuși încercăm cei câțiva, și nici nu știu dacă pot să spun câțiva, care mai trăiesc din vremea aia. Încerc acest lucru în discuțiile pe care le am cu colegii mai tineri, mai ales în școlile de vară ale tineretului, la întâlnirile cu organizațiile de tineret și de femei, eu am mare nădejde în păstrarea identi-tății noastre, în organizațiile de femei și alături de mine mai sunt câțiva în jur de 60 până în 70 de ani care mă ajută. Este un partid care are nevoie să se racordeze, să răspundă la viața de astăzi, la moravurile de astăzi, aș putea spune la lipsa de corectitudine de astăzi pentru că din păcate și la noi văd că apar alunecări spre necinste, dar ca să vă spun exact: suntem departe de când a fost acest partid adevărat liberal.
 PNL-ul reînființat după căderea comunismului poate fi considerat urmașul de drept și continuatorul PNL-ului din trecut?
Continuator da, dar nu asemănător. Pentru că, v-am spus, fiecare generație are alte obiective, alte pregătiri. Nu seamănă o epocă cu alta și nu seamănă cum eram noi, să zicem până în ’40, noi adică eu și soția mea (râde), și ce se întâmplă acum. Trebuie să încercăm să păstrăm tradițiile și valorile liberale cu generații care au alte idealuri, trebuie aduși mai cu interes pentru ei în partid. Altădată noi ne duceam și ne înscriam acolo și începeam să vindem ziare și să lipim afișe. Așa era mentalitatea noastră de atunci, acum așa ceva nu se mai poate întâmpla, dar am mare, mare nădejde în organizațiile de tineret și de femei.(JN)

 COINCIDENŢĂ CIUDATĂ în controversatul caz HEXI PHARMA. Cât de mult seamănă moartea lui Dan CONDREA cu cea a soților Aldea Teodorovici. Mărturia ULUITOARE a unui PROCUROR care a făcut CERCETĂRI în cazul ACCIDENTULUI din 1992(evz)
Accidentul în care a muriti Dan Condrea este izbitor de asemănător cu un alt accident în care au fost ucişi doi patrioţi români, promotori ai unirii Basarabiei cu România: Doina şi Ion Aldea Teodorovici. În 1992, când cei doi au murit într-un accident rutier foarte ciudat, au apărut o serie de suspiciuni nelămurite nici acum. Presa vremii a vorbit inclusiv despre un posibil asasinat comandat de la Moscova. Un procuror care a lucrat în acel caz, cu care a discutat reporterul EVZ, a remarcat asemănările izbitoare între accidentul din 1992 şi cel din 2016 în care a murit patronul firmei Hexi Pharma a cărui soţie provine chiar din Republica Moldova. Femeia moşteneşte jumătate din averea lui Condrea, după ce acesta a fost declarat decedat. Banii privaţi ai patronului Hexi Pharma şi proprietăţile acestuia nu mai pot să fie obiect al anchetei procurorilor, după moartea lui Condrea, pentru că împotriva unei persoane decedate nu se pot face demersuri judiciare. Practic, prin declararea decesului lui Condrea, întreaga avere a patronului Hexi Pharma este protejată de orice anchetă a procurorilor.După moartea lui Dan Condrea, patronul Hexi Pharma, mă întâlnesc cu un prieten procuror cu state vechi.
Avea o nelămurire, de ce cazul Condrea a fost pasat la Parchetul General, unde abia se instalase noul șef, care a cam bâlbâit-o în primele zile, și nu era la DNA sau, în cel mai rău caz, la DIICOT?
Însă, nu asta era problema lui aia mare, ci asemănarea izbitoare a morții lui Condrea cu cea a soților Aldea Teodorovici, la ancheta căreia contribuise, până, zice el, se apropiase de ceva foarte periculos.
Dar să ne reamintim cum au murit marii artişti care promovau unirea Basarabiei cu România și celebrii menestreli de peste Prut, soții Ioan și Doina Aldea Teodorovici, într-o curbă nenorocită la Coșereni.“În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, în jurul orei 2:30, maşina cu care cuplul Doina şi Ion Aldea-Teodorovici părăsea Bucureştiul, îndreptându-se spre Chişinău, s-a răsturnat într-o curbă, în dreptul localităţii Coşereni, la 49 km de Bucureşti, izbindu-se de copaci. În urma accidentului rutier, şoferul maşinii şi pasagerul din dreapta acestuia au supravieţuit, dar cei doi artişti aflaţi pe bancheta din spate au decedat. Dosarul morţii cuplului Aldea-Teodorovici a fost unul controversat, lăsând loc speculaţiilor privind circumstanţele în care s-a petrecut accidentul, care nu sunt cunoscute în integralitatea lor nici în ziua de astăzi”, consemna presa.

Cardiologul lui Ceauşescu, prof. dr. Eduard Apetrei: „Soţia mea mi-a spus «E vineri, cred că ai scăpat»“(Adevarul)
Discret şi foarte prudent, profesorul doctor Eduard Apetrei a evitat, sistematic, în ultimii 26 de ani, să vorbească despre perioada în care a fost cardiologul dictatorului Nicolae Ceauşescu. În opinia lui, acel interval de timp a fost cel mai negru din viaţă. Şi cel mai crunt.Prof. dr. Eduard Apetrei (78 de ani), medic cardiolog, cel care a introdus ecocardiografia performantă în România în 1976, nu vorbeşte prea mult despre pacienţii lui, cu atât mai puţin despre unul dintre pacienţii celebri: dictatorul Nicolae Ceauşescu. Spune doar atât: că a îngrijit un om, l-a ajutat medical, dar nu prea mult, din pricina tovarăşei care „veghea“. Profesorul vorbeşte însă cu plăcere despre meseria lui, despre tatăl care i-a luminat calea către Medicină şi despre cele aproape 20 de cărţi de cardiologie scrise de unul singur şi în colaborare. Vă prezentăm mai jos partea a II-a a interviului realizat de „Weekend Adevărul“: „Weekend Adevărul“: Până la urmă câţi medici avea Ceauşescu? Prof. dr. Eduard Apetrei: Câţi voia. A fost o perioadă când a avut doi care se schimbau. Nu i-a plăcut tovarăşei. Pe urmă, a fost un doctor cum am fost eu, care mergea tot timpul cu ei şi la care apela pentru orice problemă. Nu-şi lua nimeni responsabilitatea. Nici eu nu mi-o luam decât pentru fleacuri: o amigdalită, o răceală... Hai să oprim subiectul. Pentru mine e foarte dureros. Şi am avut şi de pătimit. Încă o dată: nu vreau să fiu de nimeni înţeles. Nu am nevoie nici de compătimire sub nicio formă, dar nici de partea cealaltă. Ce să vă spun? Vă mai fac o frază: am fost rugat să mă mut într-o casă, că îmi dau ei una pe acolo, prin zona respectivă şi am refuzat. Asta pot să vă spun. „Cum dar e casa bună, v-o închiriem.“ „Bun“, am zis, „eu am un apartament proprietate personală“. „Vindeţi apartamentul şi noi vă dăm această casă.“ „Eu nu vând apartamentul“, le-am spus. Tata mi-a spus: „dacă ai proprietate, n-o vinde. Dacă ţi-o ia cu forţa, e altă poveste. Nu te poţi opune“. Şi am rămas în acelaşi apartament în care trăiesc şi acum. Şi nu m-am mutat dintr-un sentiment indus de ai mei, din raţiuni pe care atunci nu le-am judecat aşa de clar ca acum. Şi după Revoluţie mi-am dat seama ce bine am făcut. Vă daţi seama ce aş fi păţit? Aaa, păi stai, că ai vilă, ai cutare. V-a reproşat vreodată tatăl dumneavoastră că i-aţi cerut să vândă pământul? Tata a trăit până în 1992 şi ne-au dat pământul înapoi. Eu i-am spus să vândă pământul, el nu a făcut-o. După ce a luat pământul înapoi, o dată nu mi-a reproşat. Aşa de tare era tata.

Cel mai bun sfat al unui antreprenor român pe care criza l-a forţat să cucerească piaţa Italiei ca să supravieţuiască: Ieşiţi afară dacă vreţi să vindeţi. Mergeţi la export. Nu vă fie frică, putem să ne batem cu ei la ei acasă(ZF)
Ca să supravieţuiască în criză, când piaţa românească de construcţii s-a prăbuşit, Ştefan Cherciu, proprietarul companiei care face celebrele ferestre QFort, s-a îndreptat către piaţa italiană. Pentru un antreprenor român e greu de crezut că poate să atace cu produsele lui o piaţă vestică matură, unde lucrurile se schimbă în decenii,  iar jucătorii sunt mai mult sau mai puţin aceiaşi.
După cinci ani, Cherciu spune că a ajuns numărul doi pe piaţa italiană, o fereastră din zece vândute fiind QFort.
Prezent la întâlnirea de la Craiova a ZF „Antreprenorii României“, un proiect realizat împreună cu Banca Transilvania, Ştefan Cherciu i-a îndemnat pe confraţii lui antreprenori români să iasă afară cu produsele lor, să atace pieţele externe mature, pentru că există potenţial de vânzare şi cerere: „Nu vă fie frică, mergeţi la export. Avem produse bune şi mai ieftine. Putem să ne batem cu ei la ei acasă“.
Ca şi Cherciu este şi Constantin Popeci, cel care deţine Popeci Utilaj Greu Craiova, unul dintre combinatele de pe vreme lui Ceauşescu pe care l-a şi condus şi care a supravieţuit celor 25 de ani de capitalism în România.
Deşi percepţia generală în România şi, paradoxal, în rândul celor care fac afaceri este că exporturile au fost mai mari pe vremea lui Ceauşescu decât acum, situaţia este total diferită: România exportă de aproape zece ori mai mult decât pe vremea comunistă. De la 6-8 miliarde de dolari valută convertibilă, exporturile plecate din România atât ale companiilor româneşti cât şi ale multinaţionalelor au ajuns acum la 60 de miliarde de dolari.
Constantin Popeci a ţinut să le spună celor prezenţi la evenimentul ZF şi care cred că economia românească era mai bună pe vremea lui Ceauşescu că atunci combinatul avea export de 2% din afaceri, iar acum are spre 80%.  Economia românească este mai bună acum, mai performantă, cu un grad mult mai ridicat de productivitate, a spus Popeci.El le-a spus celorlalţi antreprenori români, din experienţa lui actuală, că este bine să se asocieze cu firme străine ca să facă business, ca să înveţe şi ca să ajungă mai productivi. A început cu produse simple, iar acum face produse complexe pentru Siemens sau Manesmann, giganţi germani.

Reacții la prima vedere

Dezamăgirea cu Iohannis(Cotidianul)
Cine controlează pe cine. Iohannis pe membrii CSAT sau invers!? E o întrebare. Înțeleg dezamăgirea exprimată în mass-media/online în legătură cu ședința CSAT de vineri.
Lumea aștepta dezvăluiri, măcar puțin adevăr de la Iohannis. Aștepta anunțul privitor la desecretizarea datelor despre situația din sistemul de sănătate şi mai ales despre ce se ascunde în spatele afacerii Hexi Pharma.
Aici nu sunt secrete de stat – este informație de interes public care privește viața fiecăruia dintre cetățenii acesti țări: E un drept constituțional de a fi informați.
Mai știu că președintele păzește Constituția, este principalul ei garant. Unii dintre cei care au urmărit zisele lui la Cotroceni, vineri, au înțeles printre rânduri că, de fapt, în spitale este un dezastru și că membrii CSAT au preferat să se ascundă decât să ne aducă la cunoștință că este cazul să nu mai intrăm într-un spital românesc. Asta pe de o parte. Pe de alta, Iohannis, în apariția lui inexplicabilă de vineri, nu ne-a spus nimic despre subiectul propriu-zis – Hexi Pharma – și m-am întrebat de ce!?
Cum informaţiile sunt restricționate și în multe lipsesc,- au grija autoritățile de asta- scenariile și ipotezele își fac loc nestingherite. Ce interes ar avea Iohannis să se facă de râs cu presa de față, în direct cu televiziunile și să dezamăgească!?
Era un moment bun să recâștige simpatiile pierdute. Sănătatea este un subiect foarte foarte sensibil. O declarație în care Iohannis şi-ar fi arătat îngrijorarea pentru criza acută din spitale, pentru sănătatea cetățenilor și mai ales anunţarea câtorva măsuri ferme decise de CSAT (pe care îl conduce ) ar fi dus, cred, la refacerea încrederii populației etc. Cert, ar fi picat forte bine.
Iohannis a ratat șansa. Poate nici nu a perceput-o ca atare. Nu fost atent, nu a înțeles jocul și mai ales miza.
Pot să mă întreb ce se întâmplă!? Rămân la părerea că Iohannis, deși a ajuns președinte, nu este un politician. Rămâne ca mental un profesor de liceu cu o experiență de primar de provincie și nimic mai mult. Din acest pattern nu îl poate scoate nimic.
Nu a fost pregătit să ajungă președinte. Un context favorabil l-a propulsat acolo, dar omul și-a arătat repede limitele după instalarea lui la Cotroceni. Așa se face că nu domină CSAT nici prin funcție, nici prin experiență, nici prin autoritatea lui. Este exact pe dos.
CSAT-ul îl controlează și manipulează pe președinte. Pot să cred văzând simptomele că lui Iohannis i se oferă sfaturi proaste, informații trunchiate, i se ascund lucruri, i se oferă versiuni interesate, orientate într-o anumită direcție. Prea mulți yesmeni interesați să îl deturneze se află în jurul lui.
Naivitatea lui în politica de nivel înalt se vede și colaboratorii lui au observat-o repede. Cum se vede ușor și lipsa lui de interes pentru treburile statului. Îl interesează mai mult protocolul, confortul, vizitele în străinătate, timpul petrecut alături de soție, la Sibiu. Pare deja plictisit și obosit. A devenit prizonierul consilierilor, miniștrilor și șefilor serviciilor de informații.
Nu mă îndoiesc că afacerea Hexi Pharma, criza acută din sistemul de sănătate și lipsa de încredere în instituții au făcut obiectul unor discuții prelungite în cele trei ore cât a durat ședinţa CSAT. Dar e clar că Iohannis a fost convins de membrii CSAT să iasă cu mâna goală la declarații în fața presei.
Pe scurt i s-a întins o capcană. Declarația de vineri a fost goală de conținut. Nu a comunicat nimic publicului din ce s-a discutat și nici ce măsuri se vor lua. Dacă se vor lua. Iohannis și CSAT au părut preocupați să ascundă lucruri, nu să le aducă la cunoștință. Membrii CSAT, în frunte cu Iohannis, par să protejeze oameni și instituții.