Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi... 

Octavian Andronic: Punctul pe Y. Terorismul ca fapt divers (AMOS News) 
"Din păcate statul, în formele tradiţionale în care îşi protejează cetăţenii, nu va avea instrumentele necesare pentru a contracara aceste riscuri. Aşa cum nu ne poate proteja de accidentul rutier, nu ne va putea apăra de teroriştii singuratici care se vor mişca liber în mulţimile în care militarii înarmaţi sunt la rândul lor potenţiale victime. Terorismul va exista şi va lovi atâta timp cât cauzele care îl generează se menţin. Nimeni nu îi va putea supraveghea pe toţi indivizii susceptibili a deveni autori de masacre cu dotări minimale, pentru că nu se va putea şti ce e în capul fiecărui individ. S-ar putea ca nu peste multă vreme să urmărim jurnalele de ştiri în care accidentele rutiere vor concura pentru întâietate în audienţă cu acţiunile teroriste decât prin numărul de victime."

Octavian Ştireanu: State paralele (Azi)
"Creatorii de reguli sunt cei care alcătuiesc un fel de stat paralel. De exemplu, o categorie sunt inspectorii de fisc sau de mediu, care nu ies dintr-o firmă decât dacă „îşi fac planul“ şi „plinul“; sunt funcţionarii de la ghişee, care întotdeauna îţi mai cer un act şi încă unul, până la cel pe care nu-l ai; sunt demnitarii plictisiţi de prin ministere, la care nici nu poţi ajunge decât dacă „ştii pe cineva“ ş.a.m.d. Altă categorie de creatori de reguli sunt cei care stabilesc că nu poţi avea firmă privată decât dacă depui la fisc un formular tip ORNISS, de parcă ai lucra în sediul NATO; nu poţi fi ministru fără acordul partenerului strategic şi nu poţi fi secretar de stat ori director prin niciun minister fără avizul SRI.“

Andrei Pleşu Ce se (mai) poate face? (Adevărul) 
"Netrebnici, nevrednici, netoţi „Dumneata, ca ministru, vii şi pleci. Dar noi, noi ăştia care lucrăm aici de mulţi ani (chiar de dinainte de 1989), rămînem. Aşa că nu-ţi face iluzii: ministerul sîntem noi, nu dumneata!”. Omul avea dreptate. Şi aceeaşi situaţie era – şi este – valabilă şi pentru alte ministere. Pe de o parte, admit că orice instituţie majoră are nevoie de continuitate, iar continuitatea nu poate fi dată de vînzoleala politică de la vîrf. E nevoie de înalţi funcţionari competenţi, care să asigure buna funcţionare a lucrurilor, dincolo de schimbările, mai mult sau mai puţin inspirate, mai mult sau mai puţin arbitrare, ale şefilor. Pe de altă parte, comunitatea „perenă” a fiecărei instituţii nu e nici ea o armată de îngeri. Şi înăuntrul ei există discrete partizanate politice şi statornice obedienţe de „gaşcă”, inerţii birocratice, rezistenţă la orice schimbare (reacţie simetrică la schimbările pripite şi confuze de pe scena politică), solidaritate de „corp” etc. Toate la un loc sînt mai „tari”, atîrnă mai greu decît subordonarea (pasageră) faţă de un ministru sau altul." 

Ion Cristoiu: Dosarul lui Bogdan Olteanu a fost întocmit încă de pe vremea lui Traian Băsescu. Acum i s-a pus, drept capac, binecunoscutul denunț al celui șantajat de procurori să denunțe pe cine trebuie (Evenimentul Zilei)
"Iată presa după tradiţionala metodă copy-paste: „Viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu a fost reţinut joi, 28 iulie 2016, noaptea, sub acuzaţia că, în perioada iulie-noiembrie 2008, în calitate de preşedinte al Camerei Deputaţilor, a solicitat şi primit de la Sorin Ovidiu Vântu suma de un milion de euro şi sprijin electoral în schimbul numirii lui Liviu Mihaiu în funcţia de guverntor al Deltei Dunării”. Faţă de evenimentul dat în gît de această ştire, ca zoolog interesat de lighioanele din Sistemul instituțiilor de forță ca care conduce România de azi, îmi îngădui următoarele consideraţii: Cazul Bogdan Olteanu e un strălucit exemplu al felului în care lucrează Poliţia Politică Prezidenţială, întruchipată de DNA, fel dezvăluit în chip spectaculos de Elena Udrea în confesiunile post Băsescu."   

Ionuț Bălan: Volatilitatea pe termen lung nu poate fi combătută cu instrumente pe termen scurt(Jurnalul Naţional)
"Tehnicienii ce combat cu argumente emoţionale învârt continuu marota că politica monetară ar avea rol definitoriu. Deşi nu poţi urmări o ţintă de inflaţie când se modifică mereu parametrii fiscali şi gândirea politică. Pe acest fond, volatil, la nivelul căruia nu există un punct de vedere economic coerent susţinut politic, e imposibil de atins un target pe termen lung. Ca să putem discuta de stabilitate. Cu alte cuvinte, în lipsa unei strategii, în situaţia în care nu e definit ceea ce se urmăreşte, atingerea unui obiectiv e mai mult rodul întâmplării. Fiindcă, nu poţi impune cuiva să ţintească ceva indiferent de ceea ce are loc la nivel politic. Iar cei ce induc idee că banca centrală şi guvernul pot fi un fel de vrăjitori, producători de minuni, dau dovadă de politicianism. Ei se îndepărtează de abordarea tehnică pentru care au fost recunoscuţi de către piaţă ca fiind analişti şi se confundă cu politicienii. Este indecent să învinuieşte banca centrală şi guvernul că nu-şi îndeplinesc obiectivele, dar să faci abstracţie de instabilitatea indusă mediului politic de corupţie."

Eduard Ivaşcu: Ochii pe America (Puterea)
"Alegerile din Statele Unite au intrat acum în linie dreaptă, după ce convențiile celor două mari partide, Democrat și Republican, și-au desemnat oficial candidații. Hillary Clinton și Donald Trump sunt singurii rămași în cursa pentru a deveni cel de-al 45-lea președinte al Statelor Unite.Până pe 8 noiembrie, data alegerilor, mai sunt ceva mai mult de trei luni însă, în acest moment, la puțin timp după încheierea convenției democraților, Hillary Clinton are un avantaj de 6 procente în fața lui Trump, potrivit unui sondaj Reuters/Ipsos. Un start bun pentru prima femeie nominalizată vreodată la alegerile prezidențiale de către unul din cele două mari partide. Miliardarul Trump, probabil cel mai controversat candidat la președinția SUA, din istoria recentă, nu s-a jenat nici până acum să atace suburban și să răspundă virulent chiar și celei mai inofensive critici, însă se pare că acum, probabil și în lumina rezultatelor sondajului, este pregătit să treacă la un nivel superior." 

Petre Badica: De ce este mai cinstit Negoiță decât Ponta (România Liberă)
"Victor Ponta a primit verdictul de plagiat în același mod în care a înțeles să se adreseze adversarilor politici și când i-au fost criticate proiecte guvernamentale. A vorbit la mișto, invocând influențe malefice, politice, și trunchiind adevărul într-un caz care se referea exclusiv la competențele sale academice. „Am primit verdict de neplagiat în 2012 de la CNATDCU (aceeași instituție care a analizat atunci și teza de doctorat a dnei Kövesi) – nimeni nu a contestat legal acel verdict. Nu pot să fiu judecat de același CNATDCU după 4 ani și să dea un verdict diferit fără să fi apărut niciun element nou“, afirmă Ponta. O diversiune este introducerea în discuție a șefei DNA, Codruța Kövesi. Iar CNATDCU – instituție formată din academicieni, profesori și cercetători – nu i-a dat niciodată verdict de neplagiat, ci a constatat, în două rânduri, existența plagiatului (prima oară, cu majoritate de voturi, la 29 iunie 2012)."

Cristian Hostiuc: Cum ar trebui să fie aleasă conducerea BNR (Ziarul Financiar)
"Conform legii, cei nouă membri ai conducerii BNR, patru executivi şi cinci neexecutivi, sunt numiţi de Parlament,  la propunerea comisiilor de specialitate. Practic, şefii BNR sunt propuşi de liderii partidelor, audiaţi de parlamentari şi apoi votaţi în plen. Deci este o numire politică. Cei nouă membri vin în faţa parlamentarilor având în spate puterea unui partid, oricât de independenţi şi pricepuţi ar fi ei. Între liderii paridelor se duc negocieri („Îţi dau un post aici, dar îmi dai unul acolo") pentru poziţii în conducerea BNR. Având în vedere acest lucru, dacă cineva vrea să ajungă în conducerea BNR, trebuie să se ducă la liderii formali şi informali ai partidelor, să vorbească cu ei şi să vadă dacă găsesc şi obţin voturile necesare. Chiar şi Mugur Isărescu, guvernator din 1990, îşi lua de fiecare dată susţinerea politică necesară. Tot trebuia să vorbească, cum a fost cazul în 2014 cu Ponta, Oprea, Blaga, Iohannis etc. chiar dacă era o formalitate."

Format: 

Topic: