12 Iun 2018 - 10:00

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi... 

Octavian Andronic: Simona n-a câștigat. A confirmat! (AMOS NEWS)
"Până astăzi refrenul cârcotașilor a fost: o fi ea numărul unu mondial, dar n-a câștigat nici un Grand Slam.! Ei bine, astăzi l-a câștigat: la 40 de ani de la cel al Virginiei Ruzici și la 10 ani de la celălalt, al său, la junioare, tot aici la Roland Garros. În fața noii Serene a americanilor, Simona a demonstrat că a reușit să adauge capitalului său de tehnică acea doză de încredere care aduce cu ea șansa, cea fără de care aproape nimic nu e posibil. Mai ales într-un  sport ca acesta, în care granița dintre succes și eșec este mai subțire decât firul de păianjen. Mă număr printre cei care, superstițioși, după primul set au crezut că istoria de anul trecut se va repeta și. într-o stranie speranță de exorcizare,. am închis televizorul. Am revenit abia după mai bine de jumătate de oră când miracolul se produsese. Seturi pierdut fusese compensat și Simona se înscrisese pe culoarul învingătoarei din cel de al treilea, cel decisiv. Am înțeles atunci care era combustibilul care făcuse să funcționeze motorul său mental: indiferența față de scor și concentrarea atenției pe mingea aflată în joc. Am văzut tot atunci și o altă Sloan Stephens. Nu mai era personajul emfatic ce părea că îndeplinește o formalitate necesară unei noi finale câștigate. În ochii ei se citea deja consternarea și abandonul. Era aceeași privire pe care o avusese și Muguruza-Picioare Lungi în finalul semifinalei: cine mai este și bondoaca asta? Și de unde își ia energia cu care mă hărțuiește?"

Vlad Voiculescu: Televizorul, votul bunicilor şi liniştea în familie (Adevărul)
"Aveţi bunici pe care nu îi puteţi desprinde de anumite posturi de televiziune şi care votează pentru cei care promit că dau ceva în plus la pensie? Nu sunteţi singuri. Suntem mulţi, foarte mulţi în situaţia asta. Sau măcar am fost. Acum câţiva ani, nu ar fi fost exclus ca bunica mea să se lase convinsă de primar sau de vreo vecină să vină într-o excursie gratuită la Bucureşti. Bunica mea a împlinit de curând 87 de ani şi este în continuare cea care ţine familia împreună. Noi toţi îi spunem „mamaie“. Bucătăria cu pat şi televizor este locul în care, practic, îşi trăieşte viaţa mamaia mea. Televizorul merge mereu. Cel mai mult, merge pe postul de televiziune cu cea mai multă dramaturgie. Cu toţii avem nevoie de poveşti, iar acel post le oferă oamenilor singuri poveşti (mai nou, poveşti despre Soros, state paralele etc). Multe. Televizorul ţine loc de „gura satului“. Televizorul ţine loc şi de biserică... iar tehnicile folosite sunt nu de puţine ori împrumutate chiar de acolo. Vreo 10 ani am încercat să o conving pe bunica mea că lumea nu e chiar aşa cum arată la televizor, că Daniel Funeriu, de pildă, nu arată şi nu vorbeşte ca un om fără bacalaureat, deşi aşa încearcă unii moderatori să ne convingă, că străinii (norvegienii, dar nu numai) au şi altă treabă decât să fure copiii românilor, că avioanele nu cad totuşi în fiecare zi şi, mai încoace, că mai toate conspiraţiile prezentate de anumite posturi TV nu sunt nimic altceva decât bazaconii."

Cornel Nistorescu: Presa, protestul și protestatarii (Cotidianul)
"Nu mi-am imaginat niciodată că vom ajunge să avem jurnaliști atît de slabi. Și nici așa de ticăloși. Toată presa română, cu mici excepții, se plînge de gunoiul rămas de pe urma mitingului organizat în Piața Victoriei. Este cea mai frecventă observație a tuturor reporterilor și comentatorilor gălăgioși, deși, din cîte am înțeles, în cîteva ore Piața a fost lună. A doua se referă la mobilizare. Toată lumea a scris că oamenii au fost aduși cu forța, deși mobilizările de acest gen sunt greu de categorisit. Cum a adus PSD-ul 50.000 de oameni pe Arena Națională? Cum a ajuns Klaus Iohannis îmbrăcat în roșu la mitingul care a declanșat protestele #rezist? Care este diferența între goarna primarului și mesajele pe Facebook date de băieți? Pe câți i-a îndemnat conștiința și pe cîți i-au trimis șefii lor din multinaționale? Unii au fost plătiți? Sunt convins. Presupun că nu cu bani contabilizați. Dar plătiți sunt și cei din industria IT, cu o scutire de anumite taxe. Legal. Dar față de nea Gheorghe, mecanic, zidar sau pălmaș, nu este prea moral. Că mitingul PSD a avut un public cam proletar? Și cum să fi fost altfel? Această lume modestă, chiar săracă, mai puțin școlită, așa arată și așa se poartă. Nu arată ca studenții la un seminar la Academie și nici ca un congres de IT."

Dan Constantin: Cuprul României, lovit la două capete (Jurnalul Naţional)
"Preţul tonei de cupru a depăşit cotaţia de 7.000 de dolari/tonă, ceea ce anunţă vemuri bune pentru industria aurului roşu, cum a fost denumit acest metal. Perturbarea producţiei în Chile, principalul exportator de cupru în lume, determină o nouă urcare a preţului, sensibil la conflictele minerilor din marile exploatări chiliene. Va putea România să valorifice această oportunitate pentru relansarea industriei cuprului unde a avut tradiţie şi capacităţi importante de producţie? În 1989, carierele de minereu de cupru de la Roşia Poieni erau în plină dezvoltare. Concentratul de minereu era livrat prin Abrud spre Zlatna, iar prelucrarea superioară se realiza în industria electrotehnică, cu principalele uzine în Bucureşti şi Zalău. La Baia Mare, un alt combinat prelucra minereul de cupru din zona Maramureşului, bogat în zăcăminte neferoase. Lanţul integrat de la minerit la produs finit asigura o multiplicare de câteva ori a zăcământului până la marfa de export. Cine a ,,gândit” scoaterea României din această piaţă cu puternice valenţe strategice a lovit ambele capete ale industriei cuprului. Carierele din Apuseni au fost abandonate, minele din Maramureş şi Dobrogea (Altân Tepe) închise rând pe rând, iar uzinele de prelucrare industrială, rămase fără materie primă, obligate să tragă obloanele. Doar câteva capacităţi mai pâlpâie pentru a mai putea discuta acum de industria cuprului în România.” 

Marius Ghilezan: Prosperitate, nu Securitate! (Romania Libera)
"#Rezist a anunțat că ocupă spațiul din fața guvernului. De ciudă. Să le arate ălorlalți care n-au fețe de mitingiști, că locul nu e a lor. E al tefeliștilor, eternii contestatari ai libelulei sau a cianurii din paiul de ceai? E încă domeniu public. Dacă am fi în Germania, Jandarmeria ar rezolva ușor. Ar curăța piața. Cu ceva tunuri de apă. Cu un pic de scărmănit spinări. Dar aici nu e voie să aplici legea. E șucăr. Ochii albaștri sunt vigilenți pe orice jandarm să nu care cumva să umfle decât pe cel ce se autodetonează. Din misiune îndeplinită. Sau ca țintă strategică. igur că e greu de înțeles unul care se izbește în jandarmi, care se dă cu capul de asfalt din prea mult eroism simbolic. N-au voie ceilalți să ceară prosperitate, nu securitate! NU vrea batistuță și Unitatea de luptă. E libertate și pentru cei ce au tăcut până mai azi.  Dosare trucate, martori mincinoși, probe măsluite. E timpul unei riposte ferme la instituțiile de forță. Au transformat lupta politică într-un coridor de DNA. Instrumente judiciare, telefoane ascultate, întreg arsenalul de luptă al unităților secrete s-au pus pe capul a șase milioane de români. Ieșeala pesedistă nu e atât de cool ca cea tefelistă. Pentru a apăra democrația și pentru a-i apăra pe judecători de influențele oculte ale Unităților secrete care urmăresc „pas cu pas” tot ce mișcă. Deciziile judecătorilor nu pot fi supuse referendumului, așa cum un încălțat cu fesul o cere de câteva zile. Orice sentință e de nenegociat. Oricât și-ar dori minoritarii critici, tribunalele poporului nu se mai pot redeschide, chiar dacă imberbii nu-și dau seama că-s pe urmele ideologice ale lui Marx."

Florin Vișa: E timpul ca firmele româneşti să se extindă în afara graniţelor (Ziarul Financiar)
"“Nu ne vindem ţara” este un slogan demult uitat, iar în această perioadă instituţiile statului ar trebui să se ghideze după unul nou, “Sprijinim capitalul autohton”, atât între graniţele României, cât şi în afara acestora. În cei 18 ani de carieră de consultanţ M&A, am participat în peste 90 de proiecte de fuziuni şi achiziţii, din care 26 au rezultat în tranzacţii. Chiar dacă majoritatea au fost proiecte de vânzare a companiilor româneşti, am fost expus la potenţiale tranzacţii în care firme româneşti au încercat să achiziţioneze companii din Turcia, Spania, Ucraina sau Ungaria. Cele mai exotice au fost cele în care am ajutat o companie din Turcia să se extindă în Bulgaria, o companie din Ungaria să îşi vândă subsidiara din Rusia şi un stat din Balcani să îşi privatizeze principala termocentrală. Extinderea în afara ţării este un trend pe care firmele româneşti ar trebui să îl ia în considerare tot mai serios. În Ungaria şi Cehia una din cinci tranzacţii sunt achiziţii în afara graniţelor, iar în ţări ca Olanda, Germania, Franţa şi Marea Britanie o treime din tranzacţii sunt achiziţii în afara ţării. Austria deţine recordul în Europa, din cinci tranzacţii două sunt achiziţii în afara ţării, majoritatea în Europa Centrală."

Format: 

Topic: