14 Noi 2017 - 09:00

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi... 

Octavian Andronic: Telegramele zilei (Amos News)
"Este un club în care poți să intri și cu pantalonii rupți în fund dacă achiți „biletul”: o bagatelă de vreo patru miliarde de dolari! STOP  Luați din bugetul care nu ajunge pentru a face suficiente școli care să nu cadă în capul elevilor STOP Ce nu spune ministrul Fifor este cum s-a ajuns să devenim membri ai clubului: ne-a întrebat cineva, printr-un referendum, dacă suntem dispuși să se cheltuiască o asemenea sumă doar ca să fim băgați în seamă? STOP Pentru cine-și mai aduce aminte, anunțul achiziției a fost făcut de președintele Iohannis, și dânsul foarte mândru că l-a convins pe prietenul său Trump să scoată din depozitele US Army niște rachete uitate acolo de pe vremea războiului din Golf STOP Iar faptul că s-a semnat contractul înaintea unui aviz parlamentar face din această operațiune unul dintre marile titluri de mândrie ale României STOP Fostul (pentru scurt timp) ministru al Justiției Corlățean face o declarație șocantă: ambasadorii SUA și Olandei au făcut presiuni nediplomatice pentru numirea Codruței Kovesi în funcția de șefă a DNA! Ce interese au avut cei doi (ne)diplomați? STOP În privința lui Gitenstein lucrurile par destul de clare: își securiza viitoarele afaceri de după încheierea mandatului STOP Ne putem întreba ce fel de viitoare afaceri vizează actualul ambasador american Klemm, ale cărui presiuni pentru menținerea în funcție a aceleiași Kovesi sunt de notorietate, nici măcar mascate de vreo undă de discreție, după ce își va încheia și el „misiunea”? (Punctul pe Y)"

Traian Ungureanu: Pulbere de comunism (Adevărul)
"Au trecut o sută de ani de la prima crimă comunistă şi ultima e, încă, departe. După zeci de milioane de cadavre, Marx, Lenin şi Stalin, Mao şi Pol Pot au pierdut reputaţie cam cît un ucigaş bătrîn căruia nu-i mai cedează nimeni locul în tramvai. Ideile slujite de marii preoţi ai comunismului cu o coasă planetară în mîini au trecere şi sînt curtate de generaţii noi de secerători. Un sondaj recent spune că jumătate din americanii între 20 şi 35 de ani ar prefera să trăiască în comunism, nu în capitalism. Un secol de comunism nu înseamnă, deci, nimic altceva decît prima sută de ani, într-o poveste fără sfîrşit: răul nu pleacă, răul rămîne, răul seduce pozînd cu binele în lesă. Paradoxul comunist e brutal şi irezolvabil. Pe de o parte, demonologia cu amănuntul e simplă: numărăm morţi şi ne ies mereu în plus. Partea grea e seducţia en gros - tentaţia care recrutează ca o vampă fără vîrstă. Asta vrea să spună că faptele şi cifrele morţii prin comunism sînt atît de vaste încît riscă banalitatea. În acelaşi tmp, misterul adeziunii la comunism rămîne intact: numărăm decenii de progres şi ne ies mereu în minus."

Ioan Buduca: Pendulul abuzurilor (Cotidianul)
"În regimul comunist, mai întâi au fost abuzurile rezultate din lupta de clasă. Le-a denunţat, la noi, Ceauşescu şi au urmat, apoi, abuzurile de acaparare personală a puterii în mâinile fostului denunţător. În regimul care a urmat, o pseudo-morfoză a democraţiei liberale, au fost mai întâi abuzurile corupţiei politice. Au urmat, apoi, abuzurile anticorupţiei. Ne aflăm, acum, în etapa în care pendulul acestor abuzuri tinde să se aşeze undeva între fostele extreme. Din păcate, acest pendul se va aşeza acolo prin eforturi omeneşti, nu de la sine. Iar oamenii politici nu mai au niciun fel de credibilitate. Prima mişcare a pendulului i-a atins pe toţi, într-un fel sau altul. Cei neatinşi (Crin Antonescu, de pildă) s-au retras, scârbiţi de rezistenţa celor deja compromişi. Alţii s-au compromis şi în cea de-a doua mişcare a pendulului (Băsescu, de pildă), sau numai în cea de-a doua (Ponta, de pildă). Iohannis a părut, în 2014, noul chior din ţara orbilor. Era doar o percepţie. S-a aflat, destul de repede, câtă corupţie a trecut şi prin pixul său. Azi, trecutul îl ţine prizonier în două ”lagăre”: şi în câmpul corupţilor, şi în câmpul tactic al anticorupţiei. Această ambiguitate a persoanei sale îl face mai orb decât pe un nevăzător din naştere. Avem, azi, o confruntare politică între orbecăiala iohannisată şi încercarea unui fost baron al corupţilor de a-şi (re)da un pic de vedere (ba chiar o viziune). Deasupra acestei confruntări de persoane, stă bine instalată, pe piloni adânci, o strategie care s-a folosit de anticorupţia noastră pentru a testa ceva. Îţi trebuie şi curaj, şi viziune pentru a vorbi fără păcate despre aşa ceva. Dacă porneşti de la premiza că acest ceva are justificări mai înalte decât raţiunile interne ale politichiei noastre, ai mai multe şanse ca acest curaj să fie însoţit de un realism nepăcătos."

Dan Constantin: Refacem infrastructura cu bani de la Apărare (Jurnalul Naţional)
"Miniștrii de Externe și ai Apărării din UE, reuniți luni la Bruxelles, au făcut un nou pas pe calea unei politici comune de apărare. Se permanetizează o structură de coordonare a acestei politici - PESCO -, fiind lansate câteva zeci de acorduri pentru programe concrete de cooperare, cu o componentă de finanțare. România participă la politica de apărare comună, CSAT aprobând zece programe de interes pentru integrare susținute la Bruxelles. Apărarea comună europeană conține și un element explicit, dar nedeclarat de independență față de dominația Statelor Unite în materie de dotări. Concurența feroce dintre coloșii americani din industria de apărare și companiile europene este o realitate pe piața achizițiilor militare din UE. Această luptă este pregnantă și în România, unde aliatul strategic presează pentru a acapara cât mai multe comenzi din fondul de 2 la sută din PIB alocat Apărării. Patriot, ales în dauna franco-italianului SAMP/T sau a sistemului MEADS, mai ieftine și mai moderne; avioanele F-16 la mâna a treia sunt trecute deja în contul companiilor americane. Chiar și acorduri finalizate au fost anulate sau schimbate pentru a nu fi “săriți” din schemă americanii. Nemții s-au trezit cu programul de transportoare blindate tăiat la jumătate pentru a lăsa loc și americanilor intrați pe filiera elvețiană cu Pyranha. Schimbarea flotei de elicoptere militare, pentru care AIRBUS a construit o capacitate la Ghimbav, a intrat sub tutela Bell, care vrea să-și taie o felie groasă de cașcaval. Programul de fregate este și el reluat, probabil pentru a mai diminua din porția europenilor, rachetele MBDA își fac loc cu greu, deși francezii vor să dezvolte producția în România." 

Silviu Sergiu: Prietenia Clinton-Putin a făcut pui în România (Romania Libera)
"O coincidenţă fericită (ca să folosesc o expresie din limbajul de lemn, deşi nu prea văd de unde atâta fericire, dar mă rog...) face ca în SUA şi în România să aibă loc anchete legate de alegerile prezidenţiale. Americanii vor să lămurească în ce a constat mai exact implicarea Rusiei în scrutinul prezidenţial câştigat anul trecut de Donald Trump, românii se chinuiesc să stabilească dacă Statul profund („Deep state“) i-a furat victoria lui Mircea Geoană la prezidenţialele din 2009, înclinând balanţa în favoarea lui Traian Băsescu. Am mai scris despre această paralelă, dar cred că este important să reiau subiectul pentru că, între timp, s-au întâmplat lucruri importante. Există multe diferenţe între cele două scrutine, dar cea mai importantă dintre ele mi se pare următoarea: în SUA, deşi a trecut un an de la realegerea lui Donald Trump, ancheta avansează rapid şi eficient, procurorul special Robert Mueller a pus deja sub acuzare oameni apropiaţi de preşedintele SUA (Paul Manafort, Rick Gates, George Papadopoulos şi se pregăteşte Michael Flynn), în timp ce în România „autorităţile“ se chinuiesc să lămurească dacă s-a încălcat legea în urmă cu... opt ani. Fără niciun succes. Nu a fost pus nimeni sub acuzare, în ciuda acuzaţiilor foarte grave lansate în spaţiul public de personaje cu o credibilitate foarte mică, din cauza anchetelor de corupţie declanşate de DNA." 

Sorin Pâslaru: Furtuna valutară arată de ce România trebuie să-şi ia cât mai repede euro ca scut: De ce să plătim toţi prin curs şi prin dobânzi incompetenţa şi populismul politicienilor? (Ziarul Financiar)
"Lunga perioadă de stabilitate a cursului valutar leu-euro a dat iluzia unei apartenenţe „de facto” a României la zona euro. Puţini se mai temeau şi se mai tem astăzi de o scădere accentuată a leului faţă de euro. Ultima a fost în toamna anului 2008. Dar deprecierea recentă a leului, de 1% în mai puţin de o săptămână, arată de ce are sens ca România să grăbească aderarea la euro. Riscul valutar planează asupra capului unei economii cu o datorie externă de 90 de miliarde de euro. Dacă mâine cursul leu/euro va fi de 5 sau 6 lei, mii de companii vor intra în insolvenţă şi zeci de mii de joburi vor fi puse în pericol, fără vina lor directă. Cu cât pot fi reduse riscurile macroeconomice, cu atât mai bine. Este greu de înţeles de ce, odată ce am îndeplinit criteriile la Maastricht privind cursul, inflaţia, dobânzile şi datoria, nu am aplicat pentru intrarea în zona euro. Tot apar pe piaţă diverse filosofii privind oportunitatea momentului, care nu iau în considerare un singur lucru: cu un PIB de 180 de miliarde de euro, România este o economie în bătaia vântului, la marginea Uniunii Europene. Apartenenţa la blocul zonei euro, a doua mare putere economică a lumii, cu un PIB de 10.000 de miliarde de euro, ne va da în sfârşit securitatea economică, după ce NATO şi aderarea la Uniunea Europeană ne-au oferit securitatea militară şi politică. Diverşi analişti şi chiar oficiali se întrec în a găsi motive pentru a întârzia aderarea la zona euro, născocind alte şi alte criterii: de convergenţă reală, de dezvoltare economică sau a infrastructurii."

Format: 

Topic: