Publicat: 15 Octombrie, 2012 - 10:21

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Vor protesta păgubiţii WBS? (Amos NEWS)
"Nu cred că Sima şi-a propus să-i ţepuiască pe cei care i-au încredinţat consistenta lor agoniseală. Dacă îi făcea mai bogaţi, devenea şi el mai bogat. Cred, mai degrabă, că şi-a calculat greşit paşii. Ca orice jucător, a avut mai multă încredere în intuiţia sa şi mai puţin în temperanţă şi prudenţă. Nu câştigă decât cei curajoşi, care îndrăznesc. Unii. Pentru că majoritatea pierd. E reţeta jocului: din pierderile celor mulţi se aleg beneficiile câştigătorilor. L-aş compara pe Sima cu un alt jucător, de anvergură mai mare: Vântu. Şi el a fost la un pas de a da lovitura. Dacă nu se produceau fisurile din eşafodajul FNI, construcţiile sale bancare puteau să devină viabile. Nu s-a întâmplat aşa. N-a fost să fie. Cum n-a fost nici la Sima. Nu cred că eşecul l-a surprins prea tare. O mai păţise."

GRIGORE CARTIANU: Un rabin pentru criză (Adevărul)
"Neîncrederea bântuie de la Londra la Roma, de la Lisabona la Bucureşti. Blocajul se manifestă prin incapacitatea europenilor de a accepta chiar şi cea mai mică scădere a nivelului de trai. Şi aici nu este vorba despre români, care trăiesc atât de prost încât simt tăişul sărăciei până la os, ci despre francezi, englezi, nemţi, italieni sau greci. Aceştia au primit cu plăcere zecile de creşteri salariale din ultimele şase decenii, după ce sfârşitul Marelui Război îi găsise într-o ruină totală, dar refuză cu îndârjire orice regres al propriilor venituri. Nici măcar faptul că bunăstarea sa a fost gonflată artificial, prin împrumuturi excesive, nu-l va convinge pe grec să reteze 200 de euro din leafă sau o săptămână din concediu. S-a învăţat cu traiul bun şi nu poate concepe să trăiască altfel, chiar dacă butoiul cu măsline e aproape gol."

MIRCEA MARIAN: Strania dorinţă a lui Victor Ponta de a fi Traian Băsescu (Evenimentul Zilei)
"Presa internaţională, în frunte cu Financial Times, îşi bătea joc de ridicola dispută dintre şeful statului şi prim-ministru: cui îi va da ambasadorul român la UE codul de acces la lucrările consiliului? Când Ponta a ajuns acolo, nimeni nu vorbea cu el. El, ministrul Orban şi ambasadorul Moţoc stăteau trişti pe nişte fotolii, nişte repetenţi rătăciţi la olimpiada internaţională de matematică. Premierul unei minuscule republici baltice l-a abandonat pe Ponta cu mâna întinsă, pentru că se grăbea să dea declaraţii jurnaliştilor."

RODICA CIOBANU: Dramele aleşilor (Gândul)
"Sunt individuale şi colective, dar, oricât de puternice ar fi, nu-i fac pe deputaţi şi senatori să-şi ia gândul de la un nou mandat. Parlamentarul PD-L Ioan Oltean a împărtăşit publicului, la Cafeneaua politică a colegelor din Bistriţa Năsăud, suferinţa pe care i-a provocat-o, constant, în ultimii doi ani, ingratitudinea electoratului. „În 2011, am trăit atâta umilinţă încât îmi era jenă să ies din casă. Îmi ziceam: <<Ioane, în Tanganyika cu tine, până uită oamenii că PDL le-a tăiat pensiile>>. Oamenii nu au văzut decât partea urâtă din ce am făcut noi", a mărturisit el, relatând, pe larg, câteva episoade penibile din viaţa de ales. Concluzia sa: „Calitatea de deputat nu-ţi aduce niciun fel de bucurie”, când alegătorii te înjură şi un adversar liberal, fost boxer, ameninţă să te treacă prin zid."

SORIN ROŞCA STĂNESCU: Popularii europeni riscă un huo! (Jurnalul Naţional)
"De ce prezenţa cu tam-tam a popularilor europeni la Bucureşti este de natură să-i umilească pe romani? Pentru ca rana de la referendum nu s-a închis. Dimpotrivă. 7,4 milioane de români au solicitat, în mod expres, demiterea lui Traian Băsescu. Niciodată nu au votat atât de mulţi cetăţeni în favoarea sau împotriva unui demnitar roman. Şi, cu toate astea, voinţa lor a fost mai mult decât ignorată. A fost calcată în picioare. Iar Traian Băsescu, deşi demis politic şi moral, s-a întors cu coada între picioare la Cotroceni, printr-un întreg lanţ de artificii la care popularii europeni au fost coautori. Uzurpatorul stă la Cotroceni cel mult în postura de guvernator UE. Cetăţenii României au toate motivele să-şi manifeste revolta şi dispreţul faţă de popularii europeni care au montat această mizerie. Cu atât mai mult cu cât aceştia îi sfidează, venind la Bucureşti. Şi mizând, culmea, pe apatia unei populaţii care, în urmă cu câteva luni, s-a manifestat exemplar."

MIHAI PÂLŞU: Premierul Ponta vrea o minune de la Sfânta Parascheva (Puterea)
"Ieri, Victor Ponta s-a prezentat la PRO TV cât se poate de fresh şi pus pe fapte mari. Vreme de minute bune, prim-ministrul a oferit răspunsuri şoc întrebărilor jurnaliştilor. Am aflat astfel că Traian Băsescu l-a şantajat şi că, deşi Executivul USL a reuşit să rectifice bugetul, România mai are bani doar pentru următoarele 45 de zile. Evident, Ponta nu a adus dovezi nici despre şantaj, nici despre lipsa banilor. Premierul-procuror-doctor-plagiator s-a mulţumit să arunce acuze şi să ne dea dis-de-dimineaţă ştiri alarmante, ca să ne stea cafeaua-n gât. De aproape şase luni auzim minciuni cât Casa Poporului din partea miniştrilor celui mai cinstit Guvern - aşa cum l-a prezentat însuşi premierul Ponta."

LAURENŢIU MIHU: Mazăre (România Liberă)
"Radu Mazăre, peştele-pescar de pe falimentarul litoral românesc, este un personaj veritabil în felul său care merită - vrem, nu vrem - toată atenţia. Într-o exprimare pretenţioasă, s-ar putea zice că este arhetipul împlinirii „visului românesc", al reuşitei în plan personal şi profesional la care, din păcate, prea mulţi concetăţeni cu o perspectivă distorsionată asupra ideii de succes încă aspiră, chiar dacă unii se feresc să o şi recunoască în mod explicit. Evoluţia lui Radu Mazăre, de la momentul 1990 până în 2012, oglindeşte fidel involuţia statului român, iar în succesul său financiar şi politic se poate uşor ghici insuccesul unei întregi societăţi, în care timp de peste două decenii valorile s-au scufundat cot la cot cu instituţiile."

ADRIAN VASILESCU: Despre inflaţie, cu îngrijorare, dar fără panică (Ziarul Financiar)
"La ce mă uit când fac aceste afirmaţii? La rapoartele Statisticii, desigur. Fiecare judecă preţurile acolo unde obişnuieşte să-şi facă târguielile: în Piaţa Dorobanţi (foarte scumpă) sau în Piaţa Obor (ceva mai ieftină), la mall, la supermarket, într-un butic din Calea Victoriei sau în oricare alt magazin din Capitală ori din altă localitate. Imaginea obţinută e strict personală. Statistica, în schimb, examinează ansamblul. Tabloul ţării. Datele cele mai recente, comunicate miercurea trecută, sunt din septembrie. Analizarea lor atentă scoate în evidenţă câteva ciudăţenii. Am în vedere, fireşte, două detalii ale tabloului care preocupă cu deosebire populaţia, sindicatele, mediul de afaceri, numeroşi analişti şi, nu în ultimul rând, mass-media: 1) rata lunară, care exprimă dinamica preţurilor în luna analizată faţă de lunile precedente şi 2) rata anualizată sau rata anuală a inflaţiei, cum e botezată în rapoartele Statisticii, cu un compas de 12 luni, bunăoară din 1 octombrie 2011 până la 30 septembrie anul curent."