Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi... 

Octavian ANDRONIC: Punctul pe Y. Săptămâna patimilor (e)moționale (Amos News)
"Cum începe săptămâna memorabilă a primei auto-moțiuni din istoria parlamentarismului recent? Să trecem în revistă „telegramele” zilei: UDMR înregistrează un succes neașteptat cu unul dintre proiectele sale mai vechi de zece ani, pe care nu a reușit să-l impună în nici unul dintre guvernele din care a făcut parte: instituirea unei Zile a maghiarilor din România! Bineînțeles, pe 15 martie, dată cu bucluc în calendarul relațiilor dintre cele două etnii STOP Gurile rele spun că s-ar fi ajuns la acest rezultat printr-un troc: ziua contra moțiune! Adică, într-un fel sau altul, UDMR a ajuns la concluzia că e dreptul unei formațiuni politice să-și schimbe miniștrii și chiar premierul dacă dorește, iar Uniunea găsește că nu e cazul să se opună unui demers legitim STOP Aceleași guri rele spun că nu e singurul serviciu pe care Alianța îl va face colegilor prietenoși din Parlament STOP Trocul acesta face inutile toate celelalte manevre de ademenire, de către o parte și de alta, de persoane care să încline balanța moțiunii STOP  „Guvernul Grindeanu”, compus din el și Ponta, va fi sacrificat într-o manieră memorabilă miercuri, pe altarul programului de guvernare".
 

Andrei PLEŞU: Planul de guvernare merge mai departe (Adevarul)
"Cum a cîştigat PSD alegerile? Cu un proiect de guvernare gîndit ca ”România să prospere şi tot românul să fie bine” (Ion Luca Caragiale, O scrisoare pierdută, Actul III, scena 6). Poporul a luat-o de bună şi a votat pentru. (Nu chiar tot poporul, ci doar niţel peste 3 milioane de optimişti candizi.) În cîteva luni, s-a putut vedea că altele erau scopurile reale ale cîştigătorilor. Scopuri ”omeneşti”, utile pentru ”noi şi-ai noştri”, mici aranjamente care să-i pună la adăpost de procese (şi la o adică de pedepse), mici manevre - nu prea discrete - care să-i apere pe ei, pe prietenii, pe sponsorii, pe rudele, pe şefii şi pe subordonaţii lor de neplăceri ”meschine”, cum ar fi, de pildă, anularea titlurilor de ”doctor”, invocarea ”abuzului în serviciu” pentru mici - şi fireşti - găinării de duzină, bîrfa răutăcioasă în jurul unor fatale slăbiciuni omeneşti, cum ar fi promovarea la rang de ministru a unor dudui zglobii, fidele şi poliglote, cu mare experienţă administrativă ca secretare de şcoală generală sau ca primari cu centură neagră, pendulînd între Vadim Tudor, Gigi Becali şi L.Dragnea."

Ioan BUDUCA: În ce afacere ne aflăm (Cotidianul)
"Cunosc binişor două medii profesionale, acela al jurnaliştilor şi acela al scriitorilor. Sub raportul discernământului cutural, nu am constatat o mare diferenţă generală. Diferenţa se face în domeniul orgoliilor. Și – culmea – mi se pare că orgoliul jurnaliştilor este nu doar mai mare, dar şi mai stricăcios din punctul de vedere al meseriei. Scriitorul n-are de ce să-şi pericliteze meseria (şi rostul ei) dacă emite puncte de vedere despre chestiuni la care nu se pricepe în mod profesionist. Dar jurnalistul care crede că a înţeles ceva ce, de fapt, n-a priceput poate face un rău public. Îl poate face, uneori, şi dacă tace în legătură cu un subiect despre care e sigur că nu e de nasul lui."
 

Alecu RACOVICEANU: Picătura americană care a umplut paharul scandalului dintre Dragnea și Grindeanu (Evenimentul Zilei)
"Suntem – a câta oară! – în criză politică. Una hilară, ruptă parcă din bancurile cu nebuni, incorecte politic, dar atât de corecte din punctul de vedere al redării cât mai fidele a imaginii conducătorilor noștri. Pentru că evenimentele se precipită există riscul să uităm de unde am plecat, să amestecăm personajele pozitive cu acelea negative (aici riscul e minim, pentru că nu cred că sunt multe personaje pozitive în povestea asta) m-am gândit să-mi notez unele lucruri.De unde a pornit criza? Dacă nu apărea scandalul dintre Liviu Dragnea și Sorin Grindeanu, ce scandalurii ar fi vizat PSD, în afară de cele „business as usual”, cu „penalii”, „proștii care-i votează” etc? În primul rând, atacurile mai violente – nu înțepăturile cu amenințări de remaniere sau răspunsurile țâfnoase ale premierului – au pornit taman când tot netul se pregătea să o tăvălească serios pe Gabriela Firea pentru primul an de mandat în fruntea Primăriei Capitalei. Nici n-au apucat să se propage primele glume cu „pupeze roz” că primărița a sărit cu picioarele pe premier. Sorin Grindeanu era considerat principalul vinovat pentru că nu finanțase proiectele lui Firea."

Florin Condurateanu: Cojile de salam (Jurnalul Naţional)
"În plin spectacol izbucneşte uneori o întâmplare neaşteptată, de artiştii nu ştiu cum să scoată cămaşa. Vasile Muraru participa la concursul pentru cel mai bun tânăr actor şi interpreta rolul unui miliţian. În sceneta respectivă el fila un grup de excursionişti şi se infiltra printre ei pentru a descoperi o teribilă ...ilegalitate, intenţiona să-i prindă în flagrant delict când aruncau hârtii pe jos, când împrăştiau sticle goale de plastic în poiană. Travestit şi el în plimbăreţ pe cărările muntelui, cu rucsac şi pălărie cu pană de cocoş, Vasile-miliţianul intra în vorbă cu turiştii, care înfulecau merindele. În scenariu, miliţianul în travesti se aşeza cu tupeu la masa improvizată a turiştilor, ba chiar se servea cu o felie de salam din gustarea grupului. Numai că a intervenit ceva neprevăzut: actorii care jucau rolurile de excursionişti păcătoşi mâncaseră toate feliile de salam. Ca să nu se abată de la scenariu, Vasile Muraru a improvizat ceva -  în lipsa feliilor de salam de vară deja halite a mâncat cojile de la salam rămase pe farfuriile de plastic. Spectatorii s-au prăpădit de râs, văzându-l pe miliţianul  ieşit din tufiş pentru flagrant, s-au amuzat când omul legii mesteca de zor cojile de la mezeluri. Aşa gustat a fost gestul disperat al lui Muraru încât juriul i-a dat premiul “cel mai talentat tânăr actor”. 
 

Elena ȘERBAN: OLGUȚA cea din linia întâi (Puterea)
"Liderul suprem Dragnea, cum stătea el liniștit în căsuța lui amărâtă din Brazilia, vru să afle într-o seară liniștită postordonanță, ce mai zic vitejii lui pe la posturile de televiziune, acum că i-a închis gura slobodă moldoveanului Chirica. Și, cum butona el frenetic telecomanda, la Antena 3 viteazul Codrin se înjura temeinic cu un liberal peltic, pe B1tv Nicolicea aproape ațipise încercând să apere guvernarea, pe RTV același Codrin combătea corupția într-o înregistrare.
Mare îi fu supărarea președintelui nostru pesedist căci toată suflarea roșie stătea ascunsă de frica gafelor. Așa că își chemă ucenicii în ale comunicării și dă o nouă lege în partid: cei mai cei din armata lui Grindeanu să se perinde în fiecare seară pe la TV, să afle tot românul cât de mult se zbate PSD pentru binele lui. După ce se dădu sfoară în țară că șeful vrea miniștrii la TV, plină de emoție și neastâmpăr, Olguța rupse rândurile. Hotărî pe loc că ea trebuia să fie în linia întâi a partidului, să-l facă mândru pe șefu' suprem. Luă repede o foaie mototolită din sertar, ruptă din programul de guvernare, își alese cuvintele cheie - salarii și pensii- și porni la pas prin studiourile de televiziune să le dea românilor vestea cea mare."
 

Sabin ORCAN: România, între doi „ticăloși” (România Liberă)
"Nu știu, la ora la care scriu, dacă va trece mâine moțiunea de cenzură a PSD contra guvernului PSD. Și mă feresc să fac orice pronostic. Am însă câteva observații despre acest război pesedisto-pesedist în care n-ai cu cine să ții. Aflu că “soluția imorală” a înțelegerii lui Dragnea cu UDMR a căzut. Nu pentru că liderilor maghiari nu li s-ar fi oferit aproape tot ce-și doreau. Ci pentru că s-au speriat de asta până și cei mai disciplinați soldați ai partidului. Cei care au luat în serios lozinca “mândri că suntem români”. Și care s-au trezit, deodată, că trebuie să voteze nu doar amendamentele propuse la codul silvic de colegii “Drujbei lui Dumnezeu”." 
 

Adrian VASILESCU:Leul s-a depreciat cu doar trei bani în patru zile grele pe o piaţă valutară stabilă (Ziarul Financiar)
"Criza guvernamentală şi-a arătat colţii joia trecută şi, potrivit unui mai vechi obicei, unul dintre primele efecte au fos căutat pe piaţa valutară. Gest firesc, desigur, pentru că e vorba de o piaţă vie şi sensibilă, care nu putea să rămână inertă într-un astfel de moment. Şi n-a rămas. Cursul leu-euro a reacţionat prompt. Întrebarea este cum a reacţionat. Joi 15 iunie, faţă de miercuri, leul s-a depreciat cu doi bani. De la 4,56 lei pentru un euro la 4,58. Probă de reacţie moderată. Şi care, în niciun caz, nu justifica alarma trasă de numeroşi comentatori tv, cum că… piaţa valutară se prăbuşeşte.Or, nu doar că nu s-a prăbuşit, dar nici măcar nu s-a destabilizat. În următoarele zile bancare – vineri 16 iunie şi luni 19 iunie – cursul a rămas nemodificat. Marţi 20 iunie însă, când la ora 13 Banca Naţională a comunicat cursul pe care l-a calculat, cuvântul prăbuşire a revenit în agitaţia publică. O prăbuşire cu… un singur ban."