8 Noi 2017 - 09:00

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi... 

Octavian Andronic: Telegramele zilei (Amos News)
"I se umflă pieptul de mândrie, mai ales când adaugă: „Nu orice stat al Uniunii și al lumii are așa ceva!” STOP Perfect adevărat: nu oricine, ci doar cei care sunt dispuși să plătească pentru asta. Și nu puțin STOP Este un club în care poți să intri și cu pantalonii rupți în fund dacă achiți „biletul”: o bagatelă de vreo patru miliarde de dolari! STOP Luați din bugetul care nu ajunge pentru a face suficiente școli care să nu cadă în capul elevilor STOP Ce nu spune ministrul Fifor este cum s-a ajuns să devenim membri ai clubului: ne-a întrebat cineva, printr-un referendum, dacă suntem dispuși să se cheltuiască o asemenea sumă doar ca să fim băgați în seamă? STOP Pentru cine-și mai aduce aminte, anunțul achiziției a fost făcut de președintele Iohannis, și dânsul foarte mândru că l-a convins pe prietenul său Trump să scoată din depozitele US Army niște rachete uitate acolo de pe vremea războiului din Golf STOP Iar faptul că s-a semnat contractul înaintea unui aviz parlamentar face din această operațiune unul dintre marile titluri de mândrie ale României STOP Fostul (pentru scurt timp) ministru al Justiției Corlățean face o declarație șocantă: ambasadorii SUA și Olandei au făcut presiuni nediplomatice pentru numirea  Codruței Kovesi în funcția de șefă a DNA! Ce interese au avut cei doi (ne)diplomați? (Punctul pe Y)"

Octavian ŞtireanuUn preşedinte de 3 lei (Azi)
"Cu fiecare ieşire în public şi declaraţie pe care o face, dl. Iohannis confirmă la modul strălucit că n-are ce căuta în funcţia pe care o deţine. Demonstrând o mediocritate desăvârşită indiferent de domeniul în care se amestecă, dl. Iohannis calcă sistematic pe câte-o coajă de banană care-l aruncă în tot felul de străchini. Ultimul excurs filosofico-ideologic la care profesorul de Fizică s-a încumetat să recurgă a fost despre noua politică fiscală pe care guvernul câştigător în alegeri preconizează s-o aplice. Într-o conferinţă de presă organizată săptămâna trecută, dl. Iohannis ne explica, de la pupitrul prezidenţial, tot felul de scheme şi calcule improvizate de chibiţii de pe-acolo, a căror concluzie era că toată tevatura provocată de guvern se va solda cu o creştere de 3 lei a salariilor!... Nu intru în detalii şi nici în demonstraţii care-i fac pulbere toate raţionamentele. Dl. preşedinte are circumstanţa că habar n-are ce-nseamnă economia reală. O viaţă întreagă a fost numai „la primire” - de la stat şi de la chiriaşi – şi nu prea ştie cum se produc banii într-o firmă. Măcar din acest punct de vedere ar fi trebuit să aibă pudoarea să se abţină în a da verdicte despre economie. Cu părerea poate să-şi dea, ca orice om, dar în alte cuvinte şi pe alt ton, nu pe picior de război cu un guvern care n-are absolut niciun motiv să-i dea socoteală sau să-i asculte alegaţiile."

Cristian Preda: Ce se-ntâmplă la Riad? (Adevărul)
"În presa de la noi au apărut recent ştiri despre Arabia Saudită în care era vorba despre acordarea cetăţeniei unui robot sau despre arestarea mai multor prinţi şi miniştri, acuzaţi de corupţie. Am fost zilele trecute la Riad şi am văzut cu totul altceva decât progres tehnologic (sau civic?) şi guvernare curate. Alegeri într-o democraţie foarte bogată şi într-una foarte săracă M-am aflat acolo ca şef al unei delegaţii a comisiei pentru drepturile omului din Parlamentul European. Ne-au primit mai mulţi miniştri, am discutat cu membri ai consiliului consultativ (Majlis al-Shura) numit de Rege pentru a simula o adunare legislativă, am întâlnit jurişti înregimentaţi regimului care se ocupă de drepturile omului, dar şi apărători veritabili ai libertăţilor, unii dintre ei fiind închişi în mai multe rânduri. Principalul scop al misiunii a fost acela de a solicita eliberarea lui Raif Badawi, condamnat la zece ani de detenţie şi o mie de lovituri de bici, pentru că a creat un blog numit Reţeaua Liberalilor Saudiţi. Badawi a primit în 2015 Premiul Saharov al PE. Nu l-am putut vizita în închisoare, aşa cum am cerut. Tot ce am putut afla e că, acum o lună, starea lui de sănătate era bună. Nu avem, însă, vreo garanţie că aşa stau lucrurile."

Ioan Buduca: De ce este Kovesi omul americanilor (Cotidianul)
"Titus Corlățean a depus mărturie publică, recent, că numirea ­Codruței Kovesi ca șefă la DNA a fost ­inițiată (prin presiuni diplomatice) încă de pe vremea mandatului său de ministru al Justiției (adică din 2012). Următorul ministru, Mona Pivniceru, a rezistat presiunilor, iar cel care i-a urmat, ca interimar, Victor Ponta, a cedat acestor presiuni. În acest caz, se știe acum, „presiuni diplomatice“ înseamnă presiunile ambasadorului SUA, în principal. Întrebarea la care nu s-a dat încă răspuns este de ce au vrut-o americanii pe Kovesi șefă la DNA. Răspunsul a fost sugerat deja de fostul șef al SIE Cătălin Harnagea, care l-a aflat de la un omolog de-al său din Mexic. După ce Mexicul s-a revoltat și a naționalizat extracția de țiței, a urmat o criză enormă de finanțare a deficitului suveran al Mexicului. Regimul politic naționalist a căzut și a venit un regim neoliberal. Acest regim, la recomandarea SUA, a creat un cadru de colaborare între serviciile secrete mexicane și parchetele din țară, astfel încât să poată fi evitată, în viitor, apariția unor lideri politici naționaliști în Mexic. Rolul parchetelor urma să fie acela de a elimina din joc acest fel de lideri, iar rolul serviciilor urma să fie alimentarea parchetelor cu informații relevante. Legalitatea acestui cadru de colaborare parchete-servicii poate deveni extrem de problematică într-o democrație. Tocmai din pricina acestui cadru SUA avea nevoie, pentru transplantarea modelului mexican în România, de un om obedient și slab profesionist. Daniel Morar a rezistat cu brio presiunilor „diplomatice“ ce s-au exercitat asupra lui pentru acceptarea unor protocoale de cooperare SRI-DNA."

Florin Condurateanu: Nu te poţi lepăda de bătrâneţe ca de un strănut (Jurnalul Naţional)
"Românul are o zicere oftată: “Bătrâneţe, haine grele”! Hainele grele se referă, de fapt, la gâfâitul în mers dictat de o inimă obosită, de încheieturile dureroase şi   înţepenite, de ameţelile înlesnite de o curgere cam bleagă a sângelui spre creier. Ciudat, adesea, la vârstnici hainele grele ale organismului uzat îmbracă însă un suflet tânăr, un suflet care nu vrea să ştie de numărul anilor apărut în buletinul de identitate. Partitura bătrâneţii cu hachiţele ei se developează când vizitezi un cămin de bătrâni. Nea Grigore îngrijeşte iarba din curtea azilului. Se apleacă chinuit din pricina şalelor, dar refuză să lâncezească şi-şi găseşte de treabă. Îl întreb dacă îi e frică de moarte. “După ce mi-am dat o jumătate de faţă, tot maxilarul, pentru Ţară în război, cum să mai am frici?”. O scobitură urâtă se cască în obrazul veteranului de război, l-a lovit o schijă de obuz. Un motan a devenit nedeslipit, ca umbra lui Moş Grigore. L-a cules de pe stradă şi, când se odihneşte, moşul îl ţine în poală. Aproape nonagenarul Grigore porneşte spre magazinaşul de la colţul străzii, cumpără pentru el Carpaţi fără filtru, ieftine, ca să aibă bani să-i ia motanului conserve cu sardele. Coana Elisabeta ţine sub pernă un căţeluş din cauciuc, care piuie la apăsare. “I-am lăsat casa mea unui nepot, să nu-i deranjez am acceptat să mă mute la un cămin de bătrâni." 

Alexandru Vlad Ciurea: Seriozitatea și etica nu sunt opționale (Romania Libera)
"Seriozitatea este o condiție esențială pentru orice construcție menită să dureze. Ca și etica. Nici seriozitatea, nici etica nu pot fi încadrate în categoria „elementelor ajutătoare“. Sau în categoria resurselor de marketing și publicitate. Într-o societate în care totul este de vânzare, iar propaganda (putem să-i spunem, modern, comunicare) se dezlănțuie prin toți porii și consumă (aproape) toate energiile, seriozitatea și corectitudinea par mai degrabă exerciții de naivitate. Cum vreți să ne meargă bine astfel? Exemple sunt nenumărate, le vedem, le auzim și, mai ales, le trăim în fiecare zi. Eu cred că le trăim prea mult și nemeritat de des, dar capacitatea de indignare a societății românești pare că s-a atrofiat. De la celebra expresie „merge și așa“ până la o altă cunoscută propoziție – „nu ne facem bine“ –, câmpul renunțărilor și acceptării absenței seriozității și a onestității este plin de recoltele unei treceri superficiale printr-o viață cu al cărei cenușiu conviețuim de minune." 

Sorin Pâslaru: Ce ar putea propune guvernul în locul pachetului fiscal: impozit şi contribuţii sociale zero pentru salariile sub 2.000 de lei, pentru a reduce costurile angajatorilor (Ziarul Financiar)
"Astăzi va fi una dintre cele mai bizare zile ale guvernării din ultimii 25 de ani: Guvernul PSD va decide dacă este şi împotriva sindicatelor, şi a patronatelor cu revoluţia fiscală propusă. Este foarte probabil ca în faţa protestelor sindicatelor şi a patronatelor guvernul să dea înapoi şi să retragă propunerea de mutarea a contribuţiilor sociale de la angajator la angajat. O ieşire onorantă din această situaţie ar fi dacă tot pachetul s-ar rezuma la o măsură prin care să fie impulsionată rata angajării şi într-adevăr să fie resimţită ca o relaxare fiscală: impozit pe venit şi contribuţii sociale zero la salariile de sub 2.000 de lei pe lună. Astfel, guvernul ar putea spune simplu: ne concentrăm pe salariaţii aflaţi la începutul carierei sau aflaţi în partea de jos a grilei, pentru a mări disponibilitatea firmelor de a face noi angajări. Astăzi România se află printre ţările care taxează cel mai mult salariul minim, încărcat cu costuri de 60% peste net. Măsura zero taxare şi contribuţii pentru salarii de sub 2.000 lei va avantaja atât salariaţii cât şi angajatorii. Marile companii industriale ar economisi zeci de milioane de euro din plata contribuţiilor aferente şi este posibil să-şi extindă masiv planurile de angajare. România ar putea trece rapid de pragul de 6 milioane de salariaţi dacă angajatorii ar fi impulsionaţi să se extindă, în condiţiile în care economia globală accelerează şi principalele pieţe de export, Germania, Italia şi Franţa, raportează o creştere economică peste aşteptări. Pachetul fiscal propus astăzi „nu trece sticla“, adică nu convinge oamenii şi mediul de business în general, pentru că nu are un obiectiv concret. Câştigurile sunt greu de explicat, iar toate schimbările propuse sunt incredibil de complicate."

Format: 

Topic: