Publicat: 11 Februarie, 2019 - 14:11

Dintr-un popor nomad, urmaşi ai mongolilor lui Gingis Han, crescători de animale, oricând gata de migrare, Kazakhstanul astăzi este o ţară modernă, de tip european.

            Dintr-o stepă aridă şi un teritoriu imens, unde trăiau haotic animale sălbatice, vânători şi crescători de animale domestice, s-a ajuns, după secole, să ne trezim cu o ţară în subsolurile căreia se găsesc toate elementele din tabelul lui Mendeleev, dar şi cu cantităţi masive de gaze, ţiţei şi de uraniu, fiind a treia ţară din lume la producţia de uraniu.

            Este una din cele 16 republici ale Uniunii Sovietice, e drept, ultima, ba chiar şi după ce însăsi Rusia şi-a declarat independenţa, şi Republica Socialistă Sovietică Kazakhstan şi declară independenţa la 16 decembrie 1991 şi ia numele de Republica Kazakhstan.

            Dintr-o republică socialistă sovietică, condusă de un prim-secretar, un general al armatei sovietice, dar de origine kazakhă, în persoana lui Nursultan Nazarbaiev, noua ţară independentă şi-a ales drept Preşedinte de stat aceeaşi persoană, care, paradoxal, a schimbat faţa ţării, reuşind să o pună pe harta lumii civilizate.

Deşi conduce ţara cu mână de fier de aproape 30 de ani şi nimeni nu concepe o schimbare, se dovedeşte că a adus civilizaţie şi prosperitate poporului său, într-un loc de lume unde nu se prea înghesuie oamenii să trăiască. Se poate spune că este un ATATÜRK al Kazakhstanului, căci ţara a trecut de la evul mediu direct la capitalism dezvoltat.

            Cu toate că ţara este foarte mare ca suprafaţă, aproape de 11 ori mai mare decât România, de fapt a 9-a din lume, există totuşi un mare decalaj între sat şi oraş, încă au foarte mulţi crescători de ovine, bovine, cabaline, locuitorii satelor trăind încă în promiscuitate.

Există încă multă sărăcie şi oameni care trăiesc în vestita şi milenara IURTĂ, locuinţă specifică familiilor nomade din Asia Centrală.

La o populaţie de 17 milioane de locuitori, Kazakhstanul este o ţară diversificată din punct de vedere etnic şi cultural, în mare parte din cauza deportărilor masive de pe vremea lui Stalin, dar totuşi, kazakhii sunt cel mai mare grup, urmaţi de ruşi.

Ţara oferă libertatea alegerii religiei. Islamul este religia predominantă, urmată de creştinism, dar mai există aproximativ 130 de etnii, fiecare cu religia ei.

Aproximativ 50 % din teritoriul ţării este format din câmpii, dar are şi zonă montană cu înălţimi de aproape 7.000 de metri, cum ar fi Munţii Tian Shan. De asemenea, are şi o zonă deşertică, total nelocuită.

O ţară mare cu o climă diversificată, în cea mai mare parte temperat continentală, aridă şi semiaridă, cu temperaturi de iarnă de -20oC  şi -3o C, iar în iulie între +19oC  şi +30o C.

Populaţia trăieşte în proporţie de 54% în mediul urban şi 46 % în mediul rural.

Deşi este a 9-a ţară din lime ca suprafaţă, din cauza reliefului de stepă şi semi-deşert, este una din cele mai puţin populate ţări, având sub 6 locuitori/km2 ca densitate.

Kazakhstanul a făcut parte din multele  proiecte sovietice, printre care şi aceea de a folosi teritoriul acestei ţări drept principala zonă de testare a armelor nucleare.

În Kazakhstan se găseşte şi oraşul Baikonur, care a fost cosmodromul URSS,  şi care, după proclamarea independenţei, a căpătat statut special, fiind închiriat Rusiei până în anul 2050.

Există şi o confuzie între kazakhi şi cazaci. Ce este comun este faptul că au la bază cuvântul de origine turcă şi înseamnă „om liber”, un soi de haiduc, dar cazacii sunt de sorginte europeană şi au locuit în stepele ucrainiene, în afara oricărui stat, până i-a înghiţit Marea Rusie.

Kazakhii sunt la origine nomazi mongoli (ca rasă sunt mongoloizi). Hoardele kazakhe provin din Hoarda Mongolă, iar nobilii lor au fost urmaşi direcţi ai lui Gingis Han.

În faţa unui teritoriu imens, unde dăinuie o atmosferă cu aer curat şi nepoluat, există şi mari probleme ecologice cu care se confruntă ţara: întinderi radioactive ale poligonului de la Semipalatisk, apoi secarea Mării Aral, care a dus la distrugerea a milioane de hectare de teren arabil şi a unor ecosisteme unice, minele de la Karayanda, dar şi poluarea din jurul bazei spaţiale Baikonur.

Deşi un popor mic într-un spaţiu mare, există aici o poveste a natalităţii deosebit de interesantă. O familie normală de la oraş şi de la ţară, are ca „normă” 5 copii. Chiar şi cei săraci fac lucrul acesta, puţine fiind familiile cu 3 sau 2 copii. Dar un aspect de luat în seamă şi extrem de apreciat a fost decizia Preşedintelui Nazabaiev de a trimite tinerii la studii în străinătate, la universităţi de renume, pe cheltuiala statului, însă cu garaţii din partea părinţilor (aceştia puneau gaj casele) ca după terminarea studiilor tinerii să revenă să lucreze şi să se exprime în ţara lor de origine, Kazakhstan.

Chiar dacă Kazakhstanul nu este raiul pe pământ dacă ne gândim ce climă câinoasă are, câtă stepă şi deşert are, totuşi poporul îşi iubeşte ţara şi face totul pentru prosperitatea ei.

Dumnezeu să-i binecuvânteze!

Cu toate că am călătorit în toată lumea, dorinţa de a reveni în locuri pe care deja le-am văzut este limitată, însă, deşi nu este la îndemână să vizitezi aceste locuri, eu cu mare drag m-aş reîntoarce şi, total dezinteresat, vă sfătuiesc şi pe dumneavoastră măcar o dată să o vedeţi. Sigur nu o să vă pară rău!

Format: