Părintele Ioanichie Somcutean de la Schitul Sfânta Ana, din Sinaia, a trecut la cele sfinte

A trecut la cele sfinte Părintele Ioanichie Somcutean, de la Schitul Sfânta Ana, din Sinaia, într-o dimineaţă de Luni, 20 Februarie.

Rugile pustnicului muntilor Bucegi erau ascultate chiar si de jivinele salbatice, lumea cunoscandu-l ca “imblanzitorul de ursi”. A fost sfetnicul de taina al patriarhului Teoctist, cunoscand multe din culisele razboaielor pentru putere in interiorul Biserii Ortodoxe Romane.  Va fi inmormantat joi, in locurile sale natale,  la manastirea “Sfanta Maria” din Rus, judetul Salaj.

Sfintii mor trecand  pe langa noi, dar noi nu-i bagam in seama sau ne dam seama prea tarziu!  Asa este povestea preotul egumen Ioanichie Somcutean, nascut in satul Chizeni, judetul Salaj, la 26 octombrie 1936, in ziua Sfantului Dumitru, dintr-o veche familie cu traditie istorica din Ardeal. Daca pe linie paterna inaintasii dansului au intemeiat orasul Somcuta(Maramures), pe linie maternal,  preacuviosul parinte isi are obarsia din familiile Hossu si Dolha, intemeietorii satului Rastoci. Este nepot de vara al cunoscutului cardinal ”in pectore” Iuliu Hossu, pe care de atatea ori l-a vizitat la manastirea Caldarusani cand se afla in detentia comunista, inchis entru credinta lui de regimul totalitar. Sfintia Sa a invatat de la cardinal un lucru: ” sa se fereasca de eroii care nu au apucat sa moara”.

A fost verisor si apropiat al actorului Emil Hossu care isi are obarsia tot pe meleaguri salajene. Moartea acestuia l-a intristat foarte mult si in ultimele zile zicea: ”S-a dus si  Milu, ma duc si eu!” In anii 60” intra in obstea manastirii Sinaia, la sfatul fratelui sau preotul Traian Somcuteanu, care pe atunci era angajat al Directiei monumentelor istorice si coordonator al monumentelor de pe Valea Prahovei. A fost  bursier al statului francez, dar fiindca se tragea dintr-o ”familie sanatoasa”, de preoti ortodocsi si greco-catolici,  statul communist i-a a fost retras  bursa de  teologie comparata de  la Strassbourg . A suferit foarte mult cand s-a despartit de fratele dansului,  Traian Somcutean. Dupa 1989, s-a desfiintat Directiei monumentelor istorice de pe Valea Prahovei, iar Traian Somcutean a fost nevoit sa se retraga acasa, la Galgau, judetul Salaj, unde s-a hirotonisit si a primit parohie in aceasta localitate.

Si uite asa parintele Ioanichie a ramas pe Valea Prahovei departe de locurile natale, departe de manastirile Nicula si Rohia pe care le-a iubit atat de mult. A crescut din treapta in treapta in scara calugareasca devenind preot al manastirii Sinaia, s-a adaptat lumii de acolo si a devenit unul dintre cei mai cunoscuti duhovnici la care lumea alerga fara incetare, un foarte bun terapeut, o voce melodioasa-lumea ii spunea privighetoarea din Sinaia, a devenit sfetnicul de taina al patriarhului Teoctist(mai multe vezi Carol Harsan- Cumpana Patriarhului, Romania Libera sau volumul Noptile Patriarhului, unde este descrisa pe larg influenta dansului ca factor decizional si asisitent la marile decizii atat bisericesti cat si politice dupa 1989).

Aceasta popularitate de care se bucura au atras asupra dansului spaima si invidia anumitor fete bisericesti, care doreau cresterea  rapida in ierarhie. A inceput sa deranjeze si conducerea BOR. Dupa ce  manastirea Sinaia a fost  declarata vila patriarhala, parintele Ioaniche nu si-a mai gasit locul la aceasta manastire si a trebuit sa ia drumul pustniciei  si al retragerii in munti. O iarna intreaga a trait in munte, hranindu-se cu radacini de copaci si zapada, scobind in piatra cu o dalta pentru a face un loc de altarsi rugaciune, doar ursii il asistau la slujba vecerniei.  In scurt timp oamenii l-au declarat calugarul imblanzitor de ursi.  In anul 1996 se hotaraste sa infiinteze Schitul Sfanta Ana la cota 1400 in munti departe de cei ce-l  voiau uitat fiindca stia”prea multe”. Parintele Ioaniche,  fiind calugarul l-a gazduit pe ascuns la Sinaia pe patriarhul Teoctist, atunci cand acesta a renuntat la putere imediat dupa 89” in perioada locotenentei din BOR.

S-a sfarsit in 20 februarie 2012, dupa o suferinta pe care doar parintele Ioaniche a stiut-o toata viata, ducand cu dansul o mare parte dintre secretele  puterii bisericii ortodoxe.  Va fi inmormantat la Manastirea “Sfanta Maria” din  Rus, judetul Salaj, asa cum a decis familia Somcutean. De altfel, parintele Ioaniche si-a exprimat intotdeauna dorinta de a se retrage la cele vesnice pe pamantul sau natal. Insa, Patriarhia se opune dorintei familiei parintelui, intentionand inmormantarea sa in judetul Prahova.