Ce încărcătură istorică, sentimentală şi emoţională poartă denumirea localităţii din cuprinsul Moldovei! Ce amintiri trezeşte această localitate! Ce personaje din istoria României aduce în mintea fiecăruia dintre noi evocarea localitătii Ruginoasa. Primul principe de obârşie, sută la sută, autohtonă, actul unirii şi o platformă politică, socială şi economică pe potriva dorinţei celor mulţi astfel cum a fost aceasta exprimată de Moş Ion Roată. Istoria a consemnat, legat de Ruginoasa şi suferinţa primei doamne prima a ţării care şi-a plâns , în umbra zidurilor palatului, dragostile curate ce i-au fost, adesea înşelate de domnul Unirii. Ruginoasa tărâm de poveste cu oameni, odinioară, de toată isprava! Acum obştea localităţii este divizată în Ruginoasa de Sus şi Ruginoasa de Jos şi potrivit schemei de amplasare a gospodăriilor fiecărei familii , cei de Sus sau cei de Jos , sunt într-un aprig şi de nerezolvat conflict ce datează de câteva generaţii!Destul de mulţi moldoveni,spre adâncă părere de rău, au evoluat, în lungul timpului, de la tipul molcom şi aşezat,bun, blând şi cucernic, la exemplarul care este deranjant prin atitudinea certăreaţă, bâzdâcul aprins din te miri ce, disponibilitatea de a consuma alcool până la exacerbarea pornirilor sadice ,de-a dreptul criminale! Moldova a dat şi oferă şi acum, multe cazuri de oameni cu adevărat,speciali,deosebiţi care au împodibit şi împodobesc panteonul creativităţii pe tot palierul! Moldova a dat oameni de talie europeană în ale gândirii , educaţiei, istoriei, ştiinţelor exacte, etc. Moldova a dat acestui popor Luceafărul stihului şi povestitorul de căpătâi al basmului şi amintirilor din pruncie.Lista exemplelor pozitive este fără de sfărşit.Moldova a dat şi ,mai ales acum, oferă o promoţie de primitivi care uimesc ,prin fapte , comportamente şi bizareri, o lume! În Moldova zilelor noastre , în această localitateRuginoasa , an de an, la câteva zile după marea sărbătoare creştină a naşterii Domnului, tinerii , adolescenţii, bărbaţii tineri, reeditează , cu o furie şi cruzime de neimaginat, conflictul etern dintre cele două familii celebre , Montague şi Capulet.Bine echipaţi , mai ales, cu bâte de dimensiuni apreciabile şi din lemn de esenţă dură, hoardele sălbatice , a celor din Ruginoasa de Sus şi a celor din Ruginoasa de Jos , se altoiesc cu îndârjire fără seamăn pentru a pune pe fugă adversarul care, odată învins ,recunoaşte superioritatea adversarului pentru următoarele 365 de zile ale anului! De unde , cum , de ce , izvor şi desluşiri, nimeni nu a apucat a zice. Unii comentatori sau reporteri tv.au aruncat cifre , de-a dreptul halucinante ,susţinând că obiceiul snopirii reciproce al celor două hoarde de primitivi ar avea origini, atenţie, milenare ! Cert este un aspect. Cotonogeala adusă pe micul ecran este cel mai serios şi irefutabil argument al nebuniei colective ce animă parte dintre locuitorii Ruginoasei. Prin acceptul tuturor locuitorilor care nu au făcut şi nu fac absolut nimic pentru descurajarea acestui joc violent , se poate concluziona că toţi au gradul de participaţiune , directă sau improprie, la această încăierare ce poartă denumirea penalicească de Rix şi implică aplicarea unitară a unei pedepse privative de libertate pentru toţi cei prezenţi pe câmpul de beligeranţă. Primarele ar trebui să fie primul care să apuce drumul puşcăriei şi , alături de el, consilieri şi alţi ţuţări care acceptă un astfel de joc al forţei brute. La ultima confruntare au fost victime multiple ,în afara celor care au capetele înfierbântate pline de cucuie, zdrelituri şi echimoze, victime cu fracturi de braţe şi , mai grav , un combatant cu fractură de craniu. Dacă se tot agaţă cineva de invocarea “obiceiului” sau “aşa-i din bătrâni” atunci se cuvine a se reţine că barbaria nu poate fi tolerată , că nedizolvată va duce, la crime abominabile. Foarte bine dacă se doreştwe ciomăgirea anuală a celor de Sus cu cei de Jos , atunci : bâtele să fie reduse la un melesteu de 70 cm . din lemn de tei iar participanţii să fie organizaţi în falange de 10 sau 15 indivizi care vor lupta în două reprize de cinci minute. Se consideră atins şi scos din luptă cel care îşi va pierde pana ce-i împodobeşte coful de protecţie. Ar urma mai apoi trasul frânhiei de un grup de cinci sau zece flăcăi. Cine trage mai mult peste limita de demarcaţie este declarat învingător. Se mai pot adăuga : trântele , meciul de box , meciul de oină, fotbalul. La urmă se face adunarea victoriilor unora sau altora şi cine a cumulat punctajul cel mai mare , evident că ar urma a fi declarat învingător. Iată o manieră simplă şi bărbătească de evaluare a forţei , abilităţilor, preciziei, spiritului de echipă , adică a punerii în valoare a acelor trăsături fizice , psihice şi caracterologice ce fac deosebirea între omul primitiv şi cel evoluat! Dom , primare , ce părere ai bre ? Laşi pe mai departe ca spartul capetelor să fie suprema satisfacţie a nebunilor sau pui capăt , odată pentru totdeauna, acestui act de crimă colectivă ,întru nimic, dovedit ca având suport în vechimea obiceiului local pozitiv? Poliţia şi Jandarmeria ar trebui să dovedească ceva mai multă ferimtate şi să oprească dintr-un început acest act de primitivism. Chiar prin măsuri de forţă ,inclusiv cele de ordin penal şi coercitif! Primitivul nu înţelege de cuvânt! Doar de bâtă sau baston!
Ruşi Alexandru