Publicat: 28 Octombrie, 2016 - 10:47

În data de 5 aprilie 2016, Ministerul Educației Naționale și Cercetării științifice a aprobat noul plan-cadru pentru învățământul gimnazial, aplicabil începând cu anul școlar 2017—2018. Una dintre modificările adoptate este înlocuirea disciplinei cultură civică, din trunchiul comun, cu disciplinele pentru educație socială, respectiv pentru clasa a V-a Gândire critică și drepturile copilului, clasa a VI-a Educație interculturală, la clasa a VII-a Educație pentru cetățenie democratică și clasa a VIII-a Educație economico-financiară.

Și în acest an școlar, elevii vor învăța după manuale de cultură civică scrise în 1999 și 2000, manuale care, conform răspunsului oficial al Ministerul Educației (1) , nu au mai fost niciodată reeditate, ci doar retipărite.

CRJ a analizat (2) manualele de cultură civică de gimnaziu (3), cu scopul de a sprijini realizarea conținutului de noi suporturi didactice, actuale și actualizate și conforme cu o educație civică, interculturală și pentru drepturile omului. Studiul s-a bazat pe o grilă de analiză cantitativă a conținutului și pe o analiză de conținut calitativă în care se urmăresc măsura în care și modul în care apar în curriculum, în textele de lecții și în activitățile de studiu teme legate de gen, etnie, religie, orientare sexuală și dizabilitate și s-au inventariat valorile vehiculate în textele de manual din perspectiva educației pentru drepturile omului și diversitate.

Cultura civică reprezintă în gimnaziu disciplina cu următoarele valențe și trăsături definitorii: un demers interdisciplinar și intercultural care solicită deschidere, comunicare și flexibilitate, cultivându-le în același timp; cultura civică angajează în mod necesar dialogul dintre diferite modalități de cunoaștere și dintre diferite tipuri de culturi; este un demers care îl ajută pe elev să conștientizeze nevoia și posibilitatea de cultivare a respectului față de propria persoană și față de ceilalți, în condițiile acceptării pluralismului, sub multiplele lui aspecte (politic, economic, religios, cultural etc.).

Într-o abordare comparativă sensibilă la factorii impliciți timp și progres, nici unul dintre cele cinci manuale analizate nu împlinește criteriile metodologice propuse de Ministerul Educației (4) studiului culturii civice, prezentând texte neactualizate mai bine de aproape două decenii. Folosirea unor termeni derogativi pentru romi, afro-americani și persoane cu dizabilități este de neacceptat în standardele formulărilor academice contemporane. Deseori, orizontul temporal al manualelor lipsește aproape cu desăvârșire, iar mențiunile evenimentelor cu miză istorică sunt eludate cu sistem, astfel încât textului să i se regăsească utilitatea pedagogică 'peste moduri și timp'.

Manualele prezintă un trend minimalist în abordarea chestiunii minorităților. Relatarea evenimentelor relevante pentru istoria etniilor se reduce, de cele mai multe ori, la precizarea existenței acestora, minorităților etnice fiindu-le dedicate secvențe pasagere, lapidare ca întindere și importantă, cu alte mențiuni secundare ale unor minorități rasiale și tribale sau ale unor momente cu relevanță politică și istorică pentru istoria drepturilor omului.

Uluitoare și de neacceptat este mențiunea laconică sau absența oricărei mențiuni explicite pe tema Holocaustului. În locul acesteia, într-unul din manuale, aflăm că totalitarismul, inclusiv hitlerismul reprezintă, conform Hannei Arendt, 'teroarea totală' și că în astfel de regimuri 'autoritățile statului nu pot fi controlate de cetățeni.'

Tema discriminării etnice devine prezentă numai la nivelul unor exigențe contemporane, unde istoria și tradițiile minorităților de tot felul ar avea un loc precis și un rol explicit. Acest nivel de auto-cenzură, în numele globalismului teoretic cvasi-generalizant în defavoarea ideii de minoritate sau specificitate, desfășurat de altfel cu maximă coerență și 'metodă', este evident atât în corpul lecțiilor, adeseori atent teoretizate în limitele abstracte la nivelul termenilor-cheie și vădit sincretice la nivelul temelor de reflecție. Astfel, lecțiile nu aduc nimic nou la nivelul particularității și locației evenimentului istoric, ci lasă un mare gol, atât inechitabil, cât și periculos de elocvent prin chiar tăcerea calculată a autorilor și metodologilor.

Regăsim o singură imagine (5), de o dimensiune și calitate reduse, care arată intenția graficianului de a exemplifica manifestările rasiste în rândul copiilor cu instanța excluderii unui copil cu tenul închis din grupul celor cu pielea mai albă. Oricât de izolat sau greu de descifrat, un astfel de desen trebuie menționat pentru unicitatea sa în corpul ilustrațiilor manualelor de educație civică avizate de Ministerul Educației de-a lungul anilor.

Discrepanța dintre numărul de imagini cu portrete masculine sau feminine din texte, alături de inexistența sau raritatea unor fotografii ale militanților și evenimentelor istorice pentru drepturile femeilor este un simptom al tuturor manualelor de sfârșit de ani nouăzeci, ceea ce nu poate reprezenta câtuși de puțin o scuză, ci doar o constatare critică generalizantă.

Într-o metododogie ajustată, cu aplicare în 2015-2016, lipsa de referință în context la educația împotriva discriminării de gen și sexuale, eludând particularitățile identitare psihologice și sociale ale celibatului, familiei monoparentale, cuplurilor liber-consimțite, precum și a homosexualității, bisexualității, lesbianismului, trans-sexualității și ale derivativelor cognitive aferente acestor particularități identitare aduc un prejudiciu real educației diversității și respectului față de drepturile și opțiunile de viață ale categoriilor, grupurilor și persoanelor sus-menționate.

Într-un singur manual, la capitolul 'Familia ca grup social', descoperim o enumerare exhaustivă a tipurilor de parteneriate moderne, incluzând celibatul, cuplul consensual și cuplul homosexual — prezentate ca 'tolerate, acceptate ca modele alternative de viață, de tot mai mulți oameni'. Este de notat că acest insert teoretic succint privitor la cuplurile alternative și modurile lor de viață — oricât de pasager, rămâne totuși unica precizare pe temele minorităților sexuale din manualele de Cultură Civică în uz, fie ele de clasa a VIII sau—a sau a VIII-a. (6)

Abordarea enumerativă, de bifat numai la nivelul includerii formale, exprimările vagi, incomplete sau chiar inexistente cu privire la evenimente relevante pentru sau din istoria minorităților etnice, sexuale, religioase, drepturile persoanelor cu dizabilități și drepturile femeilor sunt un element comun în evaluarea textelor manualelor.

Recomandări

Odată cu revizuirea metodologiei, considerăm imperativ ca noile ediții să acorde o atenție sporită chestiunii minorităților și a discriminărilor ce fac obiectul explicit al normelor de educație la care România a subscris prin integrarea în Uniunea Europeană.

Întreaga serie de definiții și mențiuni ale structurilor politice și administrative, cât și a istoriei recente politice și instituționale a României, a Uniunii Europene și a referirilor la Tratate Internaționale sunt de actualizat urgent, laolaltă cu activitățile și exercițiile ce prezintă numai (fără să confirme istoria recentă) educația civică în virtutea unui trecut încă apărând, ca urmare a lipsei reeditărilor, ca o aspirație pentru viitor.

Precizările referitoare la Holocaust, inclusiv la definirea culpei regimului Antonescu în context, sunt elemente esențiale ale unei metodologii pro-democratice. La fel ar fi o discuție a statutului minorităților etnice în Romania socialistă, cu toate elementele critice la adresa naționalismului ceaușist. La fel ar fi inserarea unor secțiuni descriptive pentru rezistența anticomunistă in Romania postbelică — adeseori asimilată abuziv cu legionarismul.

Un discurs actualizat al chestiunii minorităților, cu precădere al minorităților naționale în concordanță cu standardele de secol 21 sunt inevitabile. Romii, mereu absenți din secțiunile destinate minorităților naționale, trebuie prezentați și descriși în conformitate cu istoria culturii, emancipării și situației lor sociale în România și Europa. Evreii, maghiarii, turcii, albanezii, armenii, bulgarii, croații, grecii, sașii, italienii, polonezii, rușii lipoveni, sârbii, cehii, slovacii, tătarii, ucrainienii, macedonenii, rutenii sau mai noii migranți chinezi, arabi, (din nou) italieni, africani — mulți dintre ei cu contribuție importantă la viața socială și mediul de afaceri românesc, sunt pur și simplu omiși din enumerare fie din rațiuni de spațiu, fie din considerente pedagogice ce ne scapă din vedere la momentul analizei, având în vedere noile modificări de programă ce introduc Educația Interculturală în Curriculum-ul de clasa a VII-a.

Într-un curriculum pro-european, metodologia multiculturală—cu toate aspectele ei incomode pentru naționalism—trebuie să își rescrie rădăcinile într-o viziune cu totul actualizată a educației civice, bazată pe o nouă prioritate, anume cea a conceptualizării identităților multiple—fie ele etnice, de gen sau de convingere — laolaltă cu prezentarea pe larg a diferențelor între indivizi sau grupuri elective. Dacă Religia, cu perspectiva sa teologizantă asupra moralei și idiosincrazia sa la pluralitatea credințelor și obiceiurilor își va păstra rolul determinant în ponderea pedagogică a educației etice în România anilor 2017, atunci unde ar mai rămâne de inserat o metodologie cu mize interdisciplinare, unde diversitatea tradițiilor, fie ele religioase, fie de mentalitate, să corespundă dimensiunii unui curriculum al diversității și drepturilor omului? Ce intertext metodologic ar putea asocia coerent discipline precum religia, educația sexuală și educația interculturală?

La nivel practic, sistemul educațional din spațiul românesc are nevoie urgent de ilustrări contextuale a noțiunilor generatoare de respect față de singularitate, unicitate sau diferența ireductibilă, însoțită de un aparat adecvat al aplicațiilor în care fundamentele gândirii critice să fie introduse împreună, a se citi în contextul propice unei educații democratice la standarde contemporane și conforme obligațiilor asumate deja de România ca membru al Uniunii Europene.

***

(1) Potrivit răspunsului Compartiment Informare Publică Lege 544/2001 din cadrul Ministerul Educației Naționale și Cercetării științifice, document nr de intrare 131/17.06.2016, la solicitarea nr. 79/30.05.2016 transmisă de CRJ.

(2) Analiza realizată de Andrei Zlatescu, în cadrul proiectului Educația fără discriminare este și treaba ta!, implementat de Centrul de Resurse Juridice și co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Acest document nu reflectă neapărat poziția oficială a guvernului elvețian. Responsabilitatea pentru conținutul acestuia este asumată în întregime de CRJ. Pentru mai multe informații despre proiect, vă rugăm accesați www.educatiefaradiscriminare.ro.

(3) Analiza include cinci manuale de Cultură Civică (Cultură Civică, Manual pentru clasa a VII-a, Editura Humanitas Educațional, 2015. Autori: Dakmara Georgescu și Doina-Olga Ștefănescu; Cultură Civică, Manual pentru Clasa a VII-a, Editura All Educațional, copyright 1999, 2003, 2009, 2010, 2013. Autori: Elena Nedelcu și Ecaterina Morar; Cultură civică, Manual pentru clasa a VIII-a, Editura Humanitas Educațional, 2015. Autori: Dakmara Georgescu și Doina-Olga Ștefănescu; Cultură civică, Manual pentru clasa a VIII-a, Editura Corint. Autori: Maria-Liana Lăcătuș și Mihaela Penu Pușcaș; Cultură civică, Manual pentru clasa a VIII-a, Editura Sigma, 2000. Autori: Dorina Chiritescu și Angela Tesileanu) aprobate de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului pentru anul școlar 2015-2016 pentru învățământul gimnazial — Catalogul manualelor școlare pentru învățământul preuniversitar, disponibil pe site-ul Ministerului, la adresa http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/23366 (conform răspunsului Compartiment Informare Publică Lege 544/2001 din cadrul MENCT la solicitarea nr. 60/30.03.2016 transmisă de CRJ). Catalogul manualelor școlare pentru învățământul preuniversitar nu include manuale de cultură civică pentru nivel de învățământ liceal.

(4) Anexa nr. 3/4 la ordinul ministrului educației, cercetării și inovării nr. 5097/09.09.2009 emisă de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării referitor la programele școlare de cultură civică pentru CLASELE a VII-a și a VIII-a aprobate prin Ordin al Ministrului nr. 5097/09.09.2009.

(5) În manualul de clasa a VII-a, editura All

(6) Idem
Comunicat de presă - Centrul de Resurse Juridice