Publicat: 1 Februarie, 2017 - 11:57

Ceea ce îi spunea între patru (sau șase?) ochi Iohannis lui Tăriceanu la celebra întâlnire secretă de dinaintea formării guvernului se consacră, practic, în momentul de față: declanșarea „războiului total” împotriva PSD! Ce s-a întâmplat până acum a fost doar un soi de gherilă urbană. A intrat în acțiune artileria grea!
Adoptarea de către Guvern „noaptea” (este una dintre acuzații, de parcă ar avea vreo importanță dacă o ordonanță e dată pe lumină naturală sau artificială) a ordonanțelor în jurul cărora s-a acutizat conflictul este răspunsul, sau contralovitura la acțiunea președintelui de intimidare a Guvernului. Profitând de absența șefului de partid, comandantul Opoziției s-a autoinvitat la ședința de guvern, pretinzând, parșiv, că ar fi fost de fapt chemat de nevinovatul Grindeanu și a încercat să omoare din fașă cei doi copii nenăscuți ai Executivului. I-a lăudat fără motiv pe proaspeții miniștri, care nici nu știau ce caută pe acolo și l-a  băgat în corzi pe Iordache la ședința de la CSM. Iar ca să fie sigur de rezultat, a scos lumea în stradă și i-a dat ordinul de zi, echipat în geaca roșie a comandantului de oști. Când să sărbătorească victoria, a căzut peste tabăra prezidențială bomba adoptării ordonanțelor! In momentul acela, furia prezidențială nu a mai cunoscut limite. Prin facebook (bunul său prieten din momentele de ananghie) a decretat doliu național(?) și a proclamat jihadul personal împotriva teroriștilor atentatori la fundamentele statului de drept. A poposit mai întâi la CSM, unde s-a asigurat de loialitatea corpului magistraților, planificând împreună asaltul asupra Curții Constituționale - semn că a înțeles că nu mai este posibilă întoarcerea ordonanțelor publicate cu iuțeală în Monitorul Oficial. Strategia adoptată cuprinde ofensiva pe două fronturi: cel din stradă - unde activiștii lucrează de zor la pupitrele rețelelor de socializare și cel legislativ - prin încercarea de intimidare a judecătorilor constituționali, unde raportul de forțe ste incert.
Pentru cine are puterea și dorința să vadă dincolo de aparențe, esența conflictului nu stă în disputa dintre magistrați și Guvern (plus partea aferentă din parlament), ci între procurori și guvern. Sau între procurori, plus segmentul din SRI și ÎCCJ care poate să decidă selectiv asupra libertății adversarilor și adversarii SISTEMULUI. Pentru că, practic, sunt afectați procurorii, care nu vor mai avea la îndemână cele mai lesnicioase căi de a-și face treaba: categoria incredibil de încăpătoare și de eficientă a „abuzului în serviciu” (prin care, practic, oricui i se poate face dosar și în care se încadrează 80% din cazurile instrumentate) și „denunțul” care exonerează de răspundere orice infractor dispus să „toarne” pe oricine i se cere. Fără aceste două instrumente, rata condamnărilor va scădea semnificativ și va ridica semne de întrebare în legătură cu cheltuielile tot mai mari care formează bugetele exorbitante ale serviciilor(incluzându-l aici și pe cel anticorupție), cunoscut fiind faptul că recuperarea prejudiciilor este o figură de stil pur scriptică. Dealtfel, atît Parchetul General cât și DNA sunt cele care s-au opus din răsputeri ordonanțelor, care nu prea îi privesc pe judecători decât în măsura în care au implicații asupra raporturilor invizibile dintre cele două categorii juridice.
Este mai mult decât evident că în condițiile în care vor acționa cele două reglementări (care, culmea, au „avizul” CEDO și al Comisiei de la Veneția - pe care opozanții nu vor să le pomenească) lupta anticorupție a „campioanei” Kovesi nu va mai fi atât de ușoară precum este acum ( vezi cazurile care frizează incompetența - ale lui Orban și al Olguței Vasilescu). 
În paranoia sa de fuehrer complexat Iohannis nu va ezita să se ajute prin incitarea străzii, fără a-și asuma responsabilitatea inevitabilelor violențe de care îi va face răspunzători pe cei care le-ar fi provocat prin acțiunile lor, mizând totodată pe faptul că aceștia nu vor putea da o replică asemănătoare - din motivul clar al avantajului minorităților active în fața majorităților tăcute. Iohannis este, deocamdată, în punctul în care declanșează o nouă Piață a Universității, în condiții incomparabil mai perfecționate decât cele în care s-a manifestat originalul.
Teamă îmi este că ne aflăm în punctul nevralgic și păgubitor în care o victorie totală va trebui tranșată de una din părți: ori demisia Guvernului, ori suspendarea președintelui.
 

Topic: 

Format: