Publicat: 27 Decembrie, 2016 - 18:35

Pe cât a fost Iohannis de concis în răspunsul dat ofertei de premier a Alianței, pe atât de dezlânată și de molatecă a fost replica pe care i-au dat-o Dragnea și Tăriceanu (nu știu ce tot caută pe acolo Constantin). În timp ce președinele a spus clar și limpede ce avea de spus, liderii alianței s-au pierdut în lamentări și aluzii, lăsând povestea în coadă de pește. Astfel încât la ora asta  nu avem habar ce vor face: vor fi intransigenți și vor proceda la lichidarea lui Iohannis prin suspendare, sau vor fi constructivi și vor încerca să evite o criză prelungită făcând o nouă propunere. Pe cât păreau de grăbiți în a purcede la instalarea Guvernului, pe atât de indiferenți au devenit acum, încât nu te-ai mira să ne spună că îi vor da președintelui răspunsul după...Paște!
Au reieșit din declarațiile de la Camera Deputaților două aspecte interesante care abia acum au fost făcute cunoscute. Primul - evocat de Tăriceanu - a fost destăinuirea în premieră de președintele ALDE despre consultarea „conspirativă” de dinaintea celor oficiale. În convorbirea secretă pe care au avut-o se pare că Iohannis a avut un moment de sinceritate spunându-i lui Tăriceanu că nu are de gând să pună puterea în brațele PSD și că va face tot ce poate  pentru ca acest lucru să nu se întâmple. Pe un plan subțire îi sugera acestuia  să renunțe la un parteneriat perdant și să se alăture „poporului liberal”. Dacă Tăriceanu nu l-a informat la momentul respectiv pe Dragnea despre întâlnire (acesta a aflat din presă ce se întâmplase) și despre conținutul acesteia, înseamnă că nu a făcut doar o eroare, dar a dat o nouă dovadă de nesinceritate, iar acuzațiile DNA pe această temă încep să capete greutate.
Al doilea aspect este reprezentat de convorbirea pe care președintele a avut-o cu doamna Shhaideh, în cursul căreia  a asigurat-o că o va numi și i-a cerut să-și facă temele și să-i prezinte tot ce are de gând să facă, înainte de numire. Aici avem un aspect care ține de o parte mai puțin cunoscută a caracterului președintelui, considerat în general  un om corect care nu umblă cu șmecherii dâmbovițene.
Aceste două episoade pun întreaga poveste într-un cadru cu totul neașteptat. Acela al unei crize premeditate, declanșată cu machiavelică tenacitate și având ca obiect recuperarea timpului pierdut printr-o cacealma: aceea de a-l obliga  pe Dragnea să joace în termenii pe care îi impune el. Cerând o nouă nominalizare, el mizează pe orgoliul adversarului care nu va accepta  umilința de a fi refuzat în condițiile în care refuzul l-ar  costa scump pe președinte. Mizează pe afirmațiile apăsate a lui Dragnea că nu va accepta o nouă nominalizare și pe pierderile de ordin moral pe care le-ar suferi acesta  cedând, în fața colegilor de partid și de alianță care au acceptat cu suspectă ușurință „dictatura” sa în materie de decizii. Repet: cererea lui Iohannis este o cacealma. Din care ori câștigă - dacă Dragnea refuză, ori rămâne cum era deja: în pierdere. Tărăboiul unei suspendări nu ar face altceva  decît să-i ridice cota popularității pierdute, prin victimizare.

Topic: 

Format: 

Rubrici: