Publicat: 3 Februarie, 2017 - 13:11

Orice campanie are un slogan, nu-i așa? Ei bine, însuși președintele este cel care a lansat sloganul Mișcării Iohaniste (entitate care poate fi deja considerată ca atare). Este: „Jos mîinile de pe DNA!”, în varaianta sa intelectuală sau, pre limba poporului din stradă, „Jos labele de pe Codruța Mea!”,
Orice noțiune trebuie, la rândul său, definită. Mișcarea Iohanistă este curentul politic care se încheagă sub ochii noștri din rămășițele unui partid istoric, amestecate cu mărunțișul unui ONG devenit, din nebăgare de seamă, partid parlamentar, la care se adaugă instituțiile de forță din ceea ce unora le place să numească „statul de drept” - un concept lansat de Băsescu atunci când era să fie măturat de un referendum ticăloșit (și când s-a salvat, agățându-se cu ultimele puteri de „erata” lui Zegrean), format din „aripa”Coldea de la SRI, de Parchetul macovist și de CSM-ul procurorilor. Coagularea formulei are loc în laboratorul străzii, unde cetățenilor derutați de  promisiunile mincinoase ale câștigătorilor alegerilor li se arată adevăratul drum pe care trebuie să mărșăluiască spre victoria finală: înlocuirea lor cu un guvern legitim, rezultat dintr-o redistribuire parlamentară pe rețeta „soluției imorale”. Mai clar - Iohanismul este acel fenomen care transformă un personaj comun într-un nou tip de lider, prin acumulare constantă de putere. Un adevărat iohanist nu se poate mulțumi cu rolul decorativ al unui mediator. El trebuie să se coaguleze în jurul pronumelui posesiv „MEU”: „Președinția MEA”, „Guvernul MEU”, „Parlamentul MEU”, „Serviciile MELE”, „Justiția MEA” și, apoteotic, „Poporul MEU”, sau chiar „Oamenii MEI”. Și, să nu uităm, „Casele MELE”...
Cel mai strălucit reprezentant al iohanismului rămâne, fără îndoială, Klaus Iohannis. Cei care l-au considerat un personaj leneș și cam sărac cu duhul au de ce să-și dea acum pumni în cap: pe fondul eșecurilor în serie, omul a realizat că are șanse mari să nu mai prindă încă cinci ani de confort și onoruri, așa cum era pe cale să piardă a șasea casă. Instinctul său genetic de cotropitor l-a călăuzit spre tactica  în măsură să transforme eșecurile în victorii: profitând de nebăgarea de seamă și chiar de prostia celor care și-au imaginat că puterea legală este a lor, le-a găsit punctul slab pe care a început să-l exploateze precum boxerul care lovește repetat în ochiul umflat al adversarului. Iar „ochiul” s-a dovedit a fi ordonanțele de urgență prin care se intenționa falimentarea DNA în demersul său fundamentalist de eradicare a corupției prin orice mijloace, prin lipsirea acestuia de cele mai uzuale și mai eficiente instrumente: acuzația universală de abuz în serviciu și denunțul general valabil. De aici și sloganul lansat deunăzi de președinte, a cărui dragoste pentru Kovesi trece prin stomacul setei sale de puteri. Nu integritatea personală a șefei DNA îl doare pe iohanistul Iohannis, cât controlul asupra instituției-cheie. Personalizând, se dă impresia poporului încrezător că inamicul guvernamental i-a pus gând rău unei biete ființe de sex slab, pe care ar dori să o întineze cu amprentele mâinilor sale pofticioase. „Jos labele de pe Codruța Mea!”. Dixit!

Topic: 

Format: