Publicat: 5 Ianuarie, 2017 - 12:04

Va rămâne, probabil, memorabilă secvența în care Dragnea și Tăriceanu, ca doi părinți fericiți, își conduc la început de an școlar odrasla emoționată spre sala de clasă, dându-i un ultim sărut de încurajare pe frunte...
Cam așa e văzut Sorin Grindeanu. Ca un elev care dă pentru prima dată piept cu instituția în care ar putea - teoretic - să ajungă până în clasa a patra. Desigur, părintele Dragnea s-ar fi sacrificat el însuși, dacă nu l-ar fi împiedicat o lege nedreaptă pe care abia acum încearcă avocatul (poporului) Ciorbea să o facă de râsul lumii juridice.
Nu mă pot opri să nu fac o paralelă cu intrarea în „pâine” a predecesorului lui Grindeanu: Cioloș era „băiat mare”, absolvise chiar liceul pe la Bruxelles, așa încât „părintele” Iohannis nu era deloc îngrijorat când i s-a alăturat în prima ședință de guvern tehnocrat. Iar însuși termenul de „tehnocrat” părea să fie, atunci, o garanție a succesului adevăratului „guvern al meu”. Chiar dacă majoritatea miniștrilor fuseseră aduși cu arcanul dintre oamenii cu care Cioloș mai lucrase prin capitala Uniunii, sau de la București, amici din precedentul său mandat agricol. Or aici mi se pare că găsim prima similitudine dintre cele două executive: Dragnea a venit și el cu o oaste de strânsură în care predomină foști colaboratori de la județe sau oameni de încredere din anturajul politic. Cu câteva excepții - Meleșcanu, Shhaideh, Dan, Vasilescu, Vulpescu, Daea - majoritatea sunt complet lipsiți de experiență administrativă la vârf. Iar dacă Iordache și Ștefan compensează prin prelungitele stagii din legislativ, despre ceilalți nu se poate spune mare lucru. La audieri am asistat la momente cel puțin la fel de penibile ca cele de la precedentele, chiar dacă nu s-au reeditat show-uri din categoria Gusseth( în schimb paleta umoristică a fost susținută cu talent de premierul lui Băsescu, Tolomac). Mai mult chiar, unii dintre candidați au lăsat impresia că au fost luați cu forța de pe la treburile lor fără nici o legătură cu viitoarele îndatoriri și aduși ca să nu se intre în teren în formație incompletă.
Dacă Ponta a devenit președinte și premier cu sprijinul „cupolei” baronilor politici județeni, de ale căror cereri a fost nevoit să țină cont în permanență, Dragnea a plecat de pe poziția liderului absolut, care a salvat partidul de la disoluție și l-a condus spre cele mai înalte culmi electorale, care decide discreționar, fără să țină cont de părerile celorlalți. Așa încât și-a permis ca alături de o colaboratoare devotată și competentă ca Shhaideh să introducă în structură și un personaj de o modestie desăvârșită precum Radu, al cărei unic merit este de a se fi aflat în siajul său încă de la originile județene. Dealtfel cred că acesta este termenul definitoriu: dacă guvernul Cioloș a fost unul cu pretenții tehnocrate, guvernul Dragnea este unul de anvergură județeană - potrivindu-se aproape straniu cu anvergura prezidențială. Incepând cu premierul de facto si continuând cu mulțimea de no name din liniile a doua și a treia, al căror unic merit este de a se fi aflat în „inelul”(vorba lui Geoană) de interese al președintelui de partid.
Opoziția guralivă și neputincioasă îi reproșează de zor lui Dragnea  tocmai acest lucru: că a pus în funcții oameni de încredere, chiar dacă lipsiți de competențe. Se fac că uită principiul de bază al leadershipului de partid: divide et impera! Distribuie fracțiuni de putere la cât mai mulți, ca să nu poată fi coagulate nuclee de rezistență. Și creșterea numărului de portofolii se înscrie în această filosofie: Nastase nu a avut decât de pătimit de pe urma puterilor (și competențelor)  depline acordate lui DIP și Mitrea. Or Dragnea nu vrea să pățească ce au pățit Năstase și Ponta. Vrea ca la vârf lucrurile să fie cât se poate de clare.
In condițiile acestea se pune întrebarea: ce șanse are un astfel de guvern să performeze? Să nu repete experimentul tehnocrat? Cred că primul  (și, deocamdată, unicul) argument este că spre deosebire de acela, acesta are o foaie de drum clară, pe care comandantul suprem o știe - vorba lui Iohannis - din scoarță în scoarță și din care servanții nu trebuie decât să bifeze etapele parcurse, fără a mai irosi timp și energie cu idei proprii. Guvernul Grindeanu este pus pe pilot automat, iar din turnul de control veghează comandantul suprem.

Topic: 

Format: 

Rubrici: 

Punctul pe Y - acum 10 ani