Publicat: 11 August, 2012 - 12:04

E greu de imaginat o libertate mai fundamentală ca cea religioasă. E și cea mai veche și reflectă una din cele mai vechi practici umane – închinarea la Dumnezeu. De-a lungul mileniilor a fost încalcată, negată și abuzată.

De aceea, in epoca moderna i s-a alocat un loc primordial intre drepturile fundamentale ale omului, fiind recunoscuta ca un drept fundamental. Un drept esential care, impreuna cu libertatea cuvintului, de asociere, de constiinta si de exprimare, constituie esafodul pe care democratia moderna a fost cladita. Un pilon al acestui esafod fara de care democratia pierde. Un drept universal care a fost inserat in toate tratatele, declaratiile si instrumentele internationale care au de a face cu drepturile omului. Declaratia Universala a Drepturilor Omului ii aloca un loc central: “Articolul 18: Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de constiinta si religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, singur sau împreuna cu altii, atât în mod public, cât si privat, prin învataturi, practici religioase, cult si îndeplinirea ritualurilor.” In realitate, insa, libertatea religioasa inca este abuzata in majoritatea tarilor, ori nu exista de fel in unele din ele, cum e Corea de Nord.
 
Anual, Departamentul de Stat SUA emite un Raport privind libertatea si persecutia religioasa in toate tarile lumii. Raportul anului 2011 a fost pe 30 iulie. Il aflati aici:  http://www.state.gov/j/drl/rls/irf/religiousfreedom/index.htm#wrapper E un studiu imens care discuta, minutios, libertatea si persecutia religioasa in fiecare tara a lumii. Are peste 1000 de pagini, fiind alcatuit pe baza informatiilor si monitorizarii libertatii si persecutiei religioase de catre ambasade si organizatii neguvernamentale din inteaga lume. 

Sugeram tuturor celor interesati de subiect, si nadajduim ca fiecare dintre dtra sunteti, sa cititi Raportul. In comentariul de astazi noi facem doar citeva remarci pe marginea lui. Salutam faptul ca Raportul defineste libertatea religioasa ca un “inherent right”, adica un drept natural care apartine in mod firesc, necesar si inseparabil naturii umane. Un drept care e catalogat si asociat libertatii de exprimare, a cuvintului si libertatii de gindire. Aceste trei drepturi sunt legate inseparabil unele de altele, iar exercitarea libertatii religioase impune respectarea libertatii de convingere, de constiinta si de exprimare. Raportul afirma ca e desemnat sa fie o “marturie” si un “glas” al celor persecutati pe motive de religie.
 
 
Dupa cum era de asteptat, Raportul are multe de spus despre persecutia religioasa in tarile musulmane si asiatice (in special China, Corea de Nord, Vietnam, Banglades, etc). Descrie in amanunt si situatia din Romania si Moldova. Ce lipseste, insa, este o analiza echilibrata privind erodarea libertatii religioase in democratiile occidentale, inclusiv Uniunea Europeana. Daca in Uniunea Europeana si America de Nord inca nu se poate vorbi de  persecutie religioasa, se poate vorbi, mai mult decit in Romania, de o tendinta tot mai ingrijoratoare – discriminarea impotriva persoanelor religioase. Raportul Departamentului de Stat se limiteaza la a critica doar Franta si Belgia pentru masurile represive luate impotriva femeilor musulmane carora le interzice portul in spatiul public al imbracamintii musulmane. In mare parte, restul restrictiilor sunt ignorate in Raport.
 
 
Privind Suedia si Marea Britanie Raportul nu discuta incalcarea flagranta a drepturilor religioase. Suedia, probabil cel mai secular stat occidental, aresteaza pastorii care propovaduiesc in public impotriva promiscuitatii. Arestul lor e facut pe baza asa numitelor legi de “hate speech”, adica legi care interzic “incitarea la ura”. Dupa aceste legi, pronuntari in spatiul public care ofenseaza un grup oarecare sunt penalizate cu amenzi si chiar inchisoare. Nu putine au fost cazurile, in doar ultimii ani, cind pastori englezi au fost si ei acostati si arestati in strada pentru ca propovaduiau in public impotriva promiscuitatii si al celor care o practica. Marea Britanie are o lunga traditie de propovaduire a Evangheliei in spatiul public, pe strazi, in piete, si, pe vremea Imperiului Britanic, in porturile coloniale. Crestinii de rind au fost si ei penalizati cind au refuzat sa inchirieze camere in hotelurile lor cuplurilor homosexuale, ori au purtat crucea la lucru (British Airways). Tinere crestine au fost penalizate la scoala pentru ca au purtat verigheta castitatii, batrinilor care traiesc in aziluri de batrini li s-a interzis sa tina Biblia sau simboluri religioase in camerele lor, si functionari de stat crestini care au refuzat sa oficieze casatorii homosexuale au fost concediati. Numarul acestor incidente este ingrijorator de mare si aproape ca nu trece o saptamina fara a auzi despre un alt caz bizar. La ora actuala CEDO are pe rol nu mai putin de doua astfel de cazuri de discriminare religioasa impotriva crestinilor britanici. In plus, Suedia si Germania persecuta si aresteaza parintii care insista sa-si educe copiii acasa in spirit crestin si nu in scolile publice unde sunt expusi imoralitatii. Acum doi ani SUA a acordat azil politic unei familii germane care a fost arestata pentru ca parintii au refuzat sa-si trimita copiii la scoala, insistind ca au dreptul sa-i educe acasa (homeschooling).
 
Discriminarea impotriva crestinilor in Europa nu este un fenomen izolat sau tranzitoriu. Organizatia din Viena, Observatory on Discrimination and Intolerance Against Christians, monitorizeaza si informeaza anual despre incalcarea libertatii religioase a crestinilor in Europa. Deasemenea, o oarecare fatarnicie poate fi observata de partea democratiilor occidentale. Incalcarile libertatii religioase in tiraniile musulmane sau comuniste sunt denuntate, dar cele care se petrec in tarile democrate sunt justificate ca fiind rezultatul unor legi “democratic” adoptate pentru promovarea nediscriminarii si a egalitatii in drepturi a tuturor cetatenilor. Impactul, insa, e acelasi – limitarea libertatii religioase si a libertatii de constiinta.
 
Canada nu sta nici ea tocmai bine la subiectul libertatii religioase. Guvernul canadian licentiaza posturile de televiziune si radio crestine din Canada dar refuza licenta grupurilor religioase ori pastorilor care propovaduiesc impotriva promiscuitatii. Unii au fost amendati pentru simplul motiv ca s-au pronuntat impotriva casatoriilor unisex. Apoi mai e notoriul Canadian Commission on Human Rights care amendeaza cu nesat pe cei care inca au curajul sa spuna ca homosexualitatea e pacat. Un caz cu totul bizar s-a petrecut cu doi ani in urma cind Comisia a amendat Biserica Catolica din Ontario pentru ca a refuzat statutul de ministrant unui tinar care s-a identificat episcolului ca fiind homosexual. Functionari de stat canadieni sunt amendati pentru ca refuza sa incheie casatorii intre persoane de acelasi sex. Obiectivul in Canada e acelasi ca si in Europa seculara: transformarea religiei si a Bisericii intr-o institutie inofensiva unde statul secular determina valorile sociale, nu Biserica, familia ori traditia. Un lucru care se observa foarte clar si in Franta laica, unde religia e un instrument de politica sociala a statului secular francez, parte din politica lui oficiala de reconditionare si redefinire a valorilor.
 
Administratia Obama nu e nici ea inocenta. Spre deosebire de administratiile precedente, Presedintele Obama afirma ca SUA nu mai este o tara “crestina” si a refuzat sa mai proclame Ziua Nationala a Rugaciunii. Legile adoptate de Administratia lui constring chiar si organizatiile crestine sa adopte planuri de asigurare medicala pentru servicii de avort. Imaginati-va Biserica fiind fortata sa finanteze servicii de avort pentru angajatii ei! De aceea multi crestini americani opineaza ca SUA ar trebui si ea inclusa in lista tarilor care incalca libertatea religioasa si de constiinta. Vesti rele parvin si din China, fara indoiala. Libertatea religioasa acolo e incalcata in mod cit se poate de represiv. Raportul insa mentioneaza si vesti bune - tot mai multi mebrii ai Partidului Comunist Chinez devin crestini si merg la biserica. Deasemenea, tot mai multe personalitati media chineze si ele imbratiseaza crestinismul. China e pe cale de a deveni una din marile puteri crestine ale Secolului XXI.
 
Dar Romania? In opinia noastra in Romania e mai multa libertate religioasa decit in tarile occidentale. Nici preotii nici pastorii nu sunt arestati, Biblia nu e interzisa in spatiul public, purtatul crucii la locul de munca nu e interzis, amenzi pe baza convingerilor religioase nu se dau, personalul religios ori crestinii nu sunt constrinsi sa actioneze in conflict cu convingerile lor religioase. Pericolul pentru libertatea religioasa din Romania vine din exterior, nu din interior. Din partea Curtii Europene a Drepturilor Omului, a presiunilor Consiliului Europei, a declaratiilor, rezolutiilor si directivelor emise de Parlamentul European. Se impune deci sa fim vigilenti, dar mai ales sa practicam libertatea religioasa. Un drept care nu se aplica prin practicarea lui se atrofiaza si se pierde.