Publicat: 20 Noiembrie, 2012 - 11:19

Când scenariul e făcut în laboratoare, orice adevăr devine minciună pentru domnii magistraţi! Ca Preşedinte fondator al Organizaţiei pentru Apărarea drepturilor Omului, conduc o comisie care, în baza unui proiect al UE numit Iniţiativa pentru dezvoltare şi drepturile omului în Europa de Est şi Sud Est, face vizite de informare şi evaluare la instituţiile statului urmărind modul în care sunt cunoscute, aplicate şi respectare drepturile omului, precum şi transparenţa acelor instituţii unde este posibil să existe derapaje, excese de putere sau încălcări evidente, chiar flagrante, ale drepturilor fiinţei umane.

În această lună, drumurile ne-au dus şi în mai multe judeţe din zona Olteniei şi, desigur, în judeţul Mehedinţi, în oraşul reşedinţă de judeţ - municipiul Drobeta Turnu Severin, la Inspectoratul de Poliţie unde, printre multiple activităţi comune, am vizitat şi arestul destinat celor care prin presupusele fapte reprobabile faţă de legile şi regulile impuse de statul de drept şi-au pierdut temporat libertatea.

Printre cei care au dorit să se adreseze cu memorii comisiei, solicitând susţinerea O.A.D.O., au fost domnii Viaşu Sorin-Adrian, Bădescu Constantin, Rostogolea Petre-Nicuşor şi Rostogolea Edward-Roberto.
M-a frapat în mod inevitabil cazul domnului Bădescu Constantin, pe care aş dori să-l analizez în profunzimea lui în continuarea articolului.
Smerit, foarte speriat şi marcat, chiar îndurerat, cu lacrimi în ochi, un familist convins, tatăl a doi copii minunaţi, o fată şi un băiat de 14 ani, pe care îi iubeşte şi pentru care suferă pentru că a fost izolat de ei, fiind trimis într-o  lume pe care nu a cunoscut-o niciodată până acum. Acest om de talie medie, după o viaţă de muncă neîntreruptă, câte 12-14 ore/zi, s-a văzut trădat şi acuzat pe nedrept pentru lucruri pe care nu le-a făcut, prin fabulaţii demne de Guiness Book, şi aruncat într-o celulă de arest alături de doi presupuşi criminali.

Printr-o energie şi abilitate deosebită, a creat de-a lungul multor ani de activitate şi sudoare, peste 800 de locuri de muncă, cu impact direct asupra altor 4000 de oameni. De asemenea, a ajutat autoritaţile statului cu tot ce a putut, ori de câte ori a fost solicitat, a plătit la zi toate taxele şi impizitele impuse de legislaţia statului român şi cu decenţă şi respect, nu a epatat prin opulenţă şi ignorare a realităţilor cotidiene din societatea noastră, rămânând tributar unui om normal şi discret.
Cu toate astea a fost victima unei conspiraţii greu de înţeles chiar şi de mulţi din responsabilii de frunte ai instituţiilor statului din judeţ.

Am optat pentru acest titlu dat articolului - RĂZBUNARE, INVIDIE, RĂUTATE ŞI LIPSĂ DE PROFESIONALISM - cu certitudinea că toate cele patru atribute i-au fost aplicate rând pe rând, în doze suficiente, fiind pus să-şi ducă crucea pe drumul Golgotei.

Am spus „Răzbunare” pentru că potenţialii politicieni (de la putere sau opoziţie) ai judeţului şi-au descărcat nerealizările şi resentimentele personale la disensiunile dintre partidele pe care le reprezintă, pe soarta şi viaţa domnului Bădescu, considerat nu atât de loial şi apropiat al unora sau altora dintre ei. Decent ar fi ca toţi cei care se simt vizaţi de condeiul meu să-şi reconsidere atitudinea, să-şi gestioneze trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al relaţiilor cu acest domn şi să ia o atitudine publică imediată. Dar de unde atâta decenţă la politicienii noştri?

Spun „Invidie”, cunoscând cât de greu e să te impui într-o piaţă a muncii rigidă şi imperfectă, cu o concurenţă care mai degrabă ţi-ar dori eliminarea decât o eventuală colaborare. Şi cum zicala „să moară şi capra vecinului dacă tot mi-a murit şi mie” este mai actuală decât oricând, este clar că s-au prăbuşit „munţi” de invidie asupra domnului Bădescu!

Cred că şi „Răutatea”, un apelativ pe care cei care îl au în suflet şi-l manifestă de multe ori necondiţionat, s-a revărsat în valuri din partea procurorului de caz, în persoana domnului Şopalcă Constantin, împotriva aceluiaşi Bădescu.

Nu poţi crede altceva decât că e o răutate ieşită din comun, maladivă, dacă printe motivele propunerii de arestare preventivă este introdusă, în mod pervers, moartea unui fost angajat, Ciurea Daniel, de care – vezi Doamne – domnul Bădescu Constantin nu ar fi străin. Dacă în acestă acuză orice suspiciune este înlăturată de certificatul de deces al numitului Ciurea Daniel, în care se scrie negru pe alb că „moartea a survenit în urma unui infarct miocardic acut”, mai grav mi se pare să lansezi asupra unui om vinovăţia de a-şi fi incendiat propria arhivă aflată în Clădirea Autogării, în condiţiile în care dl. Bădescu de o lungă perioadă de timp nu se afla în ţară, fiind plecat la şantierele domniei sale din alte ţări, acuzaţiile neputând fi probate cu absolut nimic.

Tot la capitolul „Răutate” aş cataloga şi dorinţa domnului Şopalcă - procuror DIICOT, de a-i îndepărta apărarea profesionistă din instanţe, care îl cunoaşte de cel puţin 10 ani de zile şi cu care a colaborat, introducând în mod parşiv şi premeditat în dosarul cauzei convorbiri telefonice dintre diverşi angajaţi şi chiar dintre domnul Bădescu şi avocaţii societăţii „Cabinet avocat Crudiu Petru Sorin”, colaboratori tradiţionali, în condiţiile în care asemenea script-uri sunt interzise şi atinse de nulitate absolută, neconstituind nici măcar indicii şi, cu atât mai mult, probe într-un dosar penal.

Dar, a introduce în dosar nişte agenţi comerciali care au fost deja condamnaţi pentru aceleaşi infracţiuni cu doi ani în urmă, aşa, de-a dragul îmbârligăturii, nu se cheamă tot răutate?

Am finalizat titlul articolului cu sintagma „lipsă de profesionalism”, de care îl suspectez pe domnul magistrat Şopalcă, dacă mă gândesc că înainte să ia decizia reţinerii pentru 24 de ore a domnului Bădescu, a lansat în cetate, la diverse persoane, zvonul că o face pentru că, vezi Doamne, „don’ Constantin” ar dori să-l schimbe din funcţia deţinută în cadrul Serviciul Teritorial Mehedinţi al DIICOT.
Nimic mai neadevărat!!!

Pentru care motiv un întreprinzător privat, bine privit şi în relaţii de excepţie cu autorităţile, să-şi dorească dislocarea unui procuror de la structura teritorială DIICOT?

Să reţii şi apoi să insişti să arestezi un om care dă salarii la 800 de concitadini, fără să realizezi impactul social, pare de neînţeles şi de neacceptat!

Ce s-ar putea întâmpla dacă, supărat fără margini, domnul Bădescu ar decide (şi îi este la îndemână să o facă) închiderea societăţilor din România şi trimiterea celor 800 de angajaţi în şomaj pe care să-l plătească - că vrea sau nu vrea – statul român, adică noi, toţi românii, plătitori de taxe şi impozite, în niciun caz domnul procuror! Dar dacă aceşti oameni declanşează o bombă socială, şi aşa greu de dezamorsat, într-o parte a ţării destul de săracă? Asta ne întrebăm şi noi!?! 
O fi bine, domnule procuror?

Este o „lipsă totală de profesionalism” din partea oricărui procuror care se pronunţă din birou pe un eventual prejudiciu, printr-un simplu calcul aritmetic.

Îi aduc aminte acestui aşa-zis profesionist, intervenţia televizată, de curând, a Primului-ministru Victor Ponta, la rândul său fost procuror la Parchetul General de pe lângă ÎCCJ, intervenţie preluată de întreaga mass-media, pe care încerc să o redau adlitteram: „Un procuror nu se poate pronunţa asupra unui eventual prejudiciu, el se poate pronunţa doar pe fapta penală”, ceea ce este mai mult decât adevărat, căci prejudiciul poate fi dat de una sau mai multe expertize contabile, pe bază de documente şi niciodată pe presupuneri, intuiţii ori aprecieri personale, pline de o mare doză de subiectivism.

Sunt sigur că nici măcar consultanţa aleatorie a unui expert contabil nu poate da verdict sau apreciere într-un dosar cu acuze de fraudă de miliarde de lei.

Vizibil emoţionat şi mai tot timpul cu ochii în lacrimi, interlocutorul nostru încerca să ne convingă că e nevinovat, că adevărul lui e luat drept minciună de către magistraţi, ceea ce îl termină, îl obsedează şi îl infioară.

Mai tot timpul în viaţă proverbele îşi au doza lor de înţelepciune. Dintotdeauna proverbele ne-au însoţit viaţa, unii le-au trăit privind la conaţionalii lui, alţii prin propria experienţă. Unul din multele proverbe spune că: Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă feresc eu! Cam asta i s-a întâmplat acestui om nefericit, care  a fost vândut de politicieni, precum a fost vândut la romani Mesia de către Iuda.
 
Am audiat, de peste 20 de ani de când monitorizez atât aresturile, cât şi sistemul penitenciar din România, probabil  mii de arestaţi şi deţinuţi. Pot spune că în proproţie de 80 %  susţin că sunt nevinonaţi. Probabil că la fel l-aş fi considerat şi pe domnul Bădescu dacă nu aş fi văzut la avocaţii apărării domniei sale nu mai puţin decât 1500 de declaraţii pe propria răspundere, din care străbate nevinovăţia învinuitului nostru..
Sunt destule motive să  îmi pun mari semne de întrebare asupra acestei speţe şi cât de mult a folosit tot spectacolul regizat pentru anumite cercuri din urbea Drobetei.

Cu toate acestea, pentru mine, un practicant al dreptului, rămâne de neînţeles cum de acest om, care dă de mâncare la 4.000 de oameni din comunitatea lui, mai este încă în arestul poliţiei, alături de alţi învinuiţi pentru crime, viol şi trafic de droguri, şi nu este lăsat să se judece în stare de libertate, chiar dacă s-ar afla, să zicem, sub un anumit control judiciar.

Dacă domnii magistraţi judecători din instanţele de fond din Drobeta-Tr.Severin şi de recurs din  Craiova, ar zăbovi măcar câteva minute asupra sentinţei ICCJ în complet de 9 judecători din 12 aprilie 2010, dată în extenso, în care practica CEDO este folosită similar cu cea a judecătorului Costiniu şi al oamenilor de afaceri Căşuneanu şi Locic, ar găsi tot atâtea argumente pentru a lua o decizie temeinică, legală şi care va întrerupe o dramă a unui om pe care societatea nu are voie să-l piardă.
 
Concret, susţinem că persoana în cauză, respectiv domnul Bădescu Constantin,  nu trebuia arestată preventiv şi pentru a nu i se încălca dreptul la libertate al individului, invocând practica CEDO, care a statuat că privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă, încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puţin severe, sunt considerate insuficiente pentru salvgardarea unui interes personal sau public ce ar impune detenţia. Cel în cauză nu s-a aflat şi nu se afla în vreuna din cele patru motive fundamentale statuate de CEDO pentru justificarea arestării preventive:

a.- pericolul ca el să fugă. Încă de la momentul aşa-zisului flagrant şi până la primirea mandatului de arestare, el a colaborat atât cu organele de cercetare penală, cât şi cu instanţa de judecată, nelăsând în niciun moment impresia că ar avea intenţia de a se sustrage urmăririi penale sau să încerce să fugă;
b.- riscul ca, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiţiei, (la acest moment rechizitoriul care va fi întocmit de către procurorii DIICOT,  va fi înaintat instanţei de judecată  la Tribunalul Drobeta-Turnu Severin) nu există, căci cei care ar putea fi influenţaţi sunt şi ei arestaţi în aceeaşi cauză, iar declaraţiile au fost deja date în faţa procurorului şi toate documentale sunt reţinute în urma percheziţiei la sediul teritorial DIICOT;
c.-  riscul să comită noi infracţiuni este exclus, dorindu-şi din toată inima să-şi dovedească nevinovăţia şi atâta timp cât toate documentele bunei funcţionări a unei societăţi au fost luate la pecheziţie şi se găsesc la DIICOT. În noua situaţie dată, această acuză este inadmisibilă;
d.- să tulbure ordinea publică. Nu a făcut-o niciodată şi cu atât mai mult în viitor, nefiind cunoscut în mediile practicate de domnia sa, ca o persoana violentă.

 Închei rămând, totuşi, la părerea după care în justiţie, în general, oriunde în lume, e mai grav să bagi la puşcărie  un om nevinovat (care a „beneficiat” de tot arsenalul serviciilor de informaţii, S.R.I. şi al DIICOT-ului, precum folosirea mijloacelor tehnice de fixare şi interceptare a celor cărora urmează sa li se facă dosar penal prin legendare, jocuri şi combinaţii operative), decât să laşi în libertate o sută de vinovaţi.

Informaţie de ultimă oră

- Prin decizia şocantă, descurajantă şi istorică a Instanţei Tribunalului Drobeta Turnu - Severin din 19 noiembrie 2012, s-a stabilit o cauţiune pentru punerea în libertate a d-lui Bădescu, în sumă de 10 milioane Roni, adică 100 de miliarde de lei vechi, ceea ce înseamnă peste două milioane de euro.

- Ne mai întrebăm, după această cauţiune şi după toate argumentele noastre decente şi reale de altfel, ce motive ar mai exista ca domnul Bădescu Constantin să nu poate fi cercetat şi judecat  în stare de  libertate?

Topic: 

Format: